Tie , Doamne ! Un gand, o ruga sau un vers , Bunului nostru prieten - Dumnezeu !

[cristiboss56]

Din cerul Tău căzând, cel mai de jos,
Doamne, eu sunt cel mai păcătos
Că după sfântul Tău supliciu
Nu Ţi-am adus un cât de mic serviciu
La vreme de Calvar eram alături
Cu farisei, cu cerşetori şi alte pături
Ce Te huleau parcă ieşiţi din minţi,
Cum fiii-i persecută pe Părinţi;
Când universul şi-a fost frânt o roată
Am strigat şi eu cu-această gloată:
- Crucificaţi-L pe Iisus
Căci gloria Lui astăzi a apus!
Voiau şi ei, voiam şi eu
Să-L omorâm pe Dumnezeu
Izvorul cel de-viaţă-dătător
De-atuncea plâng şi mă-nfior!
Mă tângui şi Te cat întruna
Inima-mi suspină precum struna
Care-a rămas atâta: cu o coardă
Tu Doamne ai iertat această hoardă!
Dar am aflat de învierea-Ţi sfântă
Ca un cuţit ce lama şi-o împlântă
În carnea noastră plină de păcat
Când toţi rosteau: Iisus a înviat!
Îţi ofer în suflet adăpost
Că nu mai sunt acel care am fost
Acceptă-mă oricât de nefiresc
Tot restul vieţii voi să Te slujesc!
Te-am supărat şi mă-nspăimânt
Că văd şi astăzi Sângele Tău Sfânt
Cum picură din ceruri pe destine
Şi-mi este tare, tare dor de Tine!

[cristiboss56]

Veniţi de luaţi Lumină
Cerurile s-au deschis,
Se-aude o muzică prealină
Îngerii cântă-n paradis.
Şi rob şi Împărat,
Veniţi cu mic cu mare,
Soarele în loc a stat,
E cerească sărbătoare.
Se-aude o muzică divină
Îngerii slăvesc în cor
Pe Cel Preasfânt fără de vină,
Al nostru scump Mântuitor.
Hristos a Înviat
Glăsuieşte imnul,
Adevărat, adevărat
Rosteşte tot creştinul.
Veniţi de luaţi Lumină
Şi rob şi împărat,
Se-aude o muzică divină,
Hristos a înviat !

[cristiboss56]

Hristos a inviat din morti!
Cu moartea pe moarte calcand
Si celor din mormanturi
Viata daruindu-le.

Cantarea I

Ziua Invierii, sa ne luminam, popoare,
Pastile Domnului, Pastile!
Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cantam cantare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Sa ne curatim simtirile
Si sa vedem pe Hristos stralucind,
Cu neapropiata lumina a Invierii.
Si bucurati-va zicand: "luminati sa-L auzim",
Cantandu-I cantare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Cerurile dupa cuviinta sa se vesealeasca,
Si pamantul sa se bucure.
Si sa praznuiasca toata lumea
Cea vazuta si cea nevazuta
Ca Hristos S-a sculat, veselia cea vesnica.

Cantarea III

Veniti sa bem bautura noua
Nu din piatra stearpa facuta cu minuni
Ci din Izvorul nestricaciunii
Care a izvorat din mormantul lui Hristos
Intru care ne intarim.

Hristos a inviat din morti!

Acum toate s-au umplut de lumina
Si cerul si pamantul si cele dedesubt.
Deci sa praznuiasca toata faptura
Invierea lui Hristos,
Intru care s-a intarit.

Hristos a inviat din morti!

Ieri m-am ingropat impreuna cu tine, Hristoase
Astazi ma scol impreuna cu Tine, inviind Tu.
Rastignitu-m-am ieri, impreuna cu Tine,
Insuti impreuna ma preaslaveste, Mantuitorule,
Intru Imparatia Ta.

Cantarea IV

La dumnezeiasca straja,
De Dumnezeu graitorul Avacum
Sa stea impreuna cu noi si sa arate
Pe ingerul cel purtator de lumina
Care a grait cu mare glas:
"Astazi este mantuirea lumii,
Ca a Inviat Hristos, ca cel Atotputernic!"

Hristos a inviat din morti!

Parte barbateasca, ca Cel ce a deschis
Pantecele cel fecioresc, fost-a Hristos.
Iar ca un om, mielusel S-a chemat si fara prihana
Ca Cel ce n-a gustat stricaciune,
Pastile noastre, si ca un Dumnezeu adevarat,
Desavarsit S-a numit.

Hristos a inviat din morti!

Ca un mielusel de un an,
Cea binecuvantata de noi, cununa Hristos,
De voie pentru toti S-a jertfit,
Pastile cele curatitoare.
Si iarasi frumos din mormant
Soarele Dreptatii, noua ne-a stralucit.

Hristos a inviat din morti!

Al lui Dumnezeu, parinte David
Inaintea chivotului umbrei a saltat jucand
Iar noi poporul cel sfant al lui Dumnezeu,
Plinirea inchipuirilor vazand
Sa ne veselim dumnezeieste
Ca a inviat Hristos ca cel Atotputernic!

Cantarea V

Sa manecam cu manecare adanca,
Si in loc de mir cantare sa aducem Stapanului.
Si sa vedem pe Hristos, Soarele Dreptatii,
Tuturor viata rasarind.

Hristos a inviat din morti!

Milostivirea Ta, cea nemasurata
Cei tinuti in legaturile iadului, vazandu-o
La Lumina au mers Hristoase, cu picioare vesele
Laudand Pastile cele vesnice

Hristos a inviat din morti!

Sa ne apropiem purtatori de Lumina
La Hristos, Cel ce a iesit
Din mormant ca un Mire
Si sa praznuim impreuna cu cetele
Cele iubitoare de Praznic
Pastile lui Dumnezeu, cele mantuitoare.

Cantarea VI

Coboratu-te-ai intru cele mai de jos ale pamantului
Si ai sfaramat incuietorile cele vesnice
Care tineau pe cei legati, Hristoase.
Si a treia zi, precum Iona din chit,
Ai inviat din mormant.

Hristos a inviat din morti!

Pazind pecetile intregi, Hristoase,
Ai inviat din mormant,
Cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei
Prin nasterea Ta.
Si ne-ai deschis noua usile Raiului

Hristos a inviat din morti!

Mantuitorul meu,
Vie si nejertfita jertfa ca un Dumnezeu
Pe Tine insuti, de voie aducandu-te Tatalui,
Ai inviat pe Adam, impreuna cu tot neamul
Sculandu-te din mormant.


De Te-ai si pogorat in mormant,
Cela ce esti fara de moarte,
Dar puterea iadului ai robit
Si ai inviat ca un nemuritor,
Hristoase, Dumnezeule.
Zicand femeilor: "mironosite, bucurati-va!"
Si apostolilor Tai, pace daruindu-le.
Cela ce dai celor cazuti sculare.

Cantarea VII

Cel ce a izbavit pe tineri din cuptor, facandu-se om,
Patimeste ca un muritor.
Si prin patima pe cel muritor il imbraca
In podoaba nestricaciunii,
Cel ce Unul este binecuvantat,
Dumezeul parintilor si preaslavit.

Hristos a inviat din morti!

Femeile cele ganditoare de Dumnezeu
Cu miruri in urma Ta au alergat,
Si pe cale ca pe un mort cu lacrimi te cautau,
Bucurandu-se s-au inchinat,
Tie Dumnezeului celui viu.
Si Pastile cele de taina,
Ucenicilor Tai, Hristoase, bine le-au vesit.

Hristos a inviat din morti!

Praznuim omorarea mortii
Sfaramarea iadului si incepatura altei vietii vesnice.
Si saltand laudam pe pricinuitorul
Pe Unul Cel binecuvantat
Dumnezeul parintilor si preaslavit.

Hristos a inviat din morti!

Cat este de simtita cu adevarat si mult praznuita
Aceasta noapte de mantuire si stralucita.
A zilei celei purtatoare de Lumina a Invierii
Mai-nainte vestitoare fiind.
Intru care Lumina cea fara de ani,
Din mormant trupeste tuturor a stralucit.

Cantarea VIII

Aceasta numita si Sfanta Zi, Una a sambetelor,
Imparateasa si Doamna,
Al praznicilor Praznic, si sarbatoare este
A sarbatorilor.
Intru care binecuvantam pe Hristos in veci.

Hristos a inviat din morti!

Veniti cu rodul vitei cel nou
Al dumnezeiestii veselii
In ziua cea vestita a Invierii
Imparatiei lui Hristos sa ne impartasim
Laudandu-L pe Dansul ca pe un Dumnezeu in veci.

Hristos a inviat din morti!

Ridica imprejur ochii tai Sioane, si vezi
Ca iata a venit la tine
Ca niste faclii de Dumnezeu luminate.
De la Apus si de la Miaza-noapte,
Si de la mare, si de la Rasarit fii tai.
Intru tine binecuvantand pe Hristos in veci.
Preasfanta Treime, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Parinte Atottiitorule, si Cuvinte si Duhule,
Fire ceea ce esti Una in trei Ipostasuri,
Si dumnezeiasca.
Intru Tine ne-am botezat
Si pe Tine te binecuvantam, intru toti vecii.

Cantarea IX

Ingerul a strigat celei pline de dar:
"Curata Fecioara, bucura-te!
Si iarasi zic, bucura-te!
Ca Fiul tau a inviat a treia zi din groapa."
Lumineaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime
Ca Slava Domnului peste tine a rasarit!
Salta acum si te bucura Sioane,
Iara tu, curata Nascatoare de Dumneze
Veseleste-te intru Invierea Celui nascut al tau.

Hristos a inviat din morti!

O, dumnezeiescul, o iubitul, o preadulcele Tau glas
Caci cu noi Te-ai fagaduit sa fii cu adevarat,
Pana la sfarsitul veacului, Hristoase!
Pe care intarire de nadejde, credinciosii avandu-l,
Ne bucuram

Hristos a inviat din morti!

O, Pastile cele mari si preasfintite, Hristoase
O, intelepciunea lui Dumnezeu si Cuvantul lui Dumnezeu si Puterea
Da-ne noua mai adevarat sa ne impartasim cu Tine,
In Ziua ce neinserata a Imparatiei Tale.

Hristos a inviat din morti!

Luminanda Pastilor

Cu trupul adormind, ca un muritor, Imparate si Doamne,
A treia zi ai inviat, pe Adam din stricaciune ridicand
Si moartea pierzandu-o
Pastile nestricaciunii, lumii dand mantuire.

[tigerAvalo9]

Uitati o poezie superba cu ocazia marei sarbatoare a Invierii Domnului:


Hristos a inviat!(autor:Vasile Militaru)


Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimii-ti canta
De cate ori crestine o auzi.

Hristos a Inviat in firul ierbii,
A inviat Hristos in Adevar;
In poienita-n care zburda cerbii,
In florile de piersec si de mar.

In stupii de albina fara gres,
In vantul care sufla mangaios
In ramura-nflorita de cires
Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos?

Ai cantarit cu mintea ta crestine
Cat bine ai facut sub cer umbland,
Te simti macar acum pornit spre bine
Macar acum te simti mai bun, mai bland?

Simti tu topita-n suflet vecea ura?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?
Iubirea pentru semeni o simti jar?

O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte
In aur macar azi te-au imbracat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept sa canti: Hristos a Inviat!

[Yasmina]

În prealabil postat de cristiboss56

Din cerul Tău căzând, cel mai de jos,

Doamne, eu sunt cel mai păcătos
Că după sfântul Tău supliciu
Nu Ţi-am adus un cât de mic serviciu
La vreme de Calvar eram alături
Cu farisei, cu cerşetori şi alte pături
Ce Te huleau parcă ieşiţi din minţi,
Cum fiii-i persecută pe Părinţi;
Când universul şi-a fost frânt o roată
Am strigat şi eu cu-această gloată:
- Crucificaţi-L pe Iisus
Căci gloria Lui astăzi a apus!
Voiau şi ei, voiam şi eu
Să-L omorâm pe Dumnezeu
Izvorul cel de-viaţă-dătător
De-atuncea plâng şi mă-nfior!
Mă tângui şi Te cat întruna
Inima-mi suspină precum struna
Care-a rămas atâta: cu o coardă
Tu Doamne ai iertat această hoardă!
Dar am aflat de învierea-Ţi sfântă
Ca un cuţit ce lama şi-o împlântă
În carnea noastră plină de păcat
Când toţi rosteau: Iisus a înviat!
Îţi ofer în suflet adăpost
Că nu mai sunt acel care am fost
Acceptă-mă oricât de nefiresc
Tot restul vieţii voi să Te slujesc!
Te-am supărat şi mă-nspăimânt
Că văd şi astăzi Sângele Tău Sfânt
Cum picură din ceruri pe destine
Şi-mi este tare, tare dor de Tine!

Este superba,multumim!

[cristiboss56]

Proimion I
Toma, cu dreapta sa cea iubitoare de incredintare,
A cercetat coasta cea de viata datatoare, Hristoase Dumnezeule;
Caci usile fiind incuiate cand ai intrat,
Impreuna cu ceilalti apostoli a strigat:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru."
Proimion II
Indoiala lui Toma credinta neindoita a randuit,
Mantuitorule, prin voia Ta,
ca nimeni vreodata Invierea sa puna la-ndoiala:
Caci nu Fiinta Insasi S-a aratat aceluia,
ci urmele cuielor din palma si-mpunsatura lancii:
Pentru aceea a si marturisit:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul Meu."
Proimion III
Necrezand Invierii Tale din morti
Si cercetand coasta Ta cea dumnezeieasca
Cu credinta a strigat Toma Geamanul:
"Stapane, iarta-ma pe mine, cel ce cu indrazneala am atins coasta Ta
Si primeste-ma, Iubitorule de oameni,
Pe mine, cel ce nu ma indoiesc nicicum,
Ci strig cu credinta: "Tu esti Domnul si Dumnezeul meu!"
1. Cine a pazit nearsa palma mucenicului,
De coasta cea arzatoare a Domnului apropiindu-se?
Cine i-a dat ei aceasta tarie, de osul cel de foc putandu-se atinge?
Cu-adevarat, coasta cea pipaita.
Caci daca nu ea l-ar fi intarit, cum ar fi pipait dreapta cea de lut
cutremuratoarele patimi cele de sub cer si cele de sub pamant?
Acest har i s-a dat lui Toma:
Ca sa se atinga de coasta, iar lui Hristos sa-I strige:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru."
2. Cu-adevarat, rugul cel purtator de foc ardea si nu se mistuia.
Si cred celor scrise de Moise pentru mana lui Toma.
Caci stricacioasa fiind si plina de spini, nu s-a ars
Cand s-a atins de coasta ca de o flacar-aprinsa
Si, precum oarecand focul s-a pogorat in rugul de spini,
Acum a alergat catre foc mana in chip de rug.
Si Insusi Dumnezeu S-a fost aratat pe-amandoua pazind.
Astfel cred s i astfel Il slavesc pe acest Dumnezeu si om, zicand:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru."
3. Caci pentru mine a fost scris dreptarul acestei credinte
Prin mana lui Toma; caci aceasta, atingandu-se de Hristos,
Trestie de scriitor s-a facut ce scrie cu iscusinta,
Scriind credinciosilor: de aici izvoraste credinta.
De aici a baut si talharul si s-a indreptat.
De aici si ucenicii si-au adapat inimile,
De aici, din izvor a scos Toma cunostinta celor pe care le cauta:
Bau cel dintai si apoi pe multi adapa,
Necrezand putin, dar pe multi convingandu-i a zice:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru."
4. Pentru care pricina, de ce sau cum de nu a crezut apostolul?
Sa intrebam, de va pare, pe fiul lui Zevedeu,
Caci limpede-i ca Ioan, in cartea Evangheliei,
Cuvintele Geamanului a scris.
Caci zice inteleptul: Dupa invierea lui Hristos
Ceilalti ucenici au grait catre Toma:
O, prietene, vazut-am aicea pe Domnul!
Dar Toma indat-a raspuns catre dansii:
Voi cei ce L-ati vazut, nu va ascundeti, ci strigati:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru!"
5. Vestiti intregului popor cele ce-ati vazut si auzit
Nu ascundeti, ucenicilor, sfesnicul sub obroc!
Cele ce ziceti la-ntuneric, vestiti-le la lumina!
Veniti cu mine afara cu indrazneala!
Stati inca-n ascunzatoare si spuneti aceasta ca sa va faceti curaj!
Graiti cele inalte in taina, cu usile inchise,
Si apoi strigati: vazut-am pe Ziditorul ascuns intr-un ungher!
Sa Se arate tuturor! Sa afle toata faptura!
Sa-invete muritorii a striga Celui inviat:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru!"

6. Cum voi putea crede voua, auzind cuvinte cu neputinta de crezut!
Caci dac-ar fi venit Rascumparatorul, Si-ar fi cautat sluga.
Daca ziua ar fi rasarit, nu s-ar fi aratat dincolo de vreme.
De-ntr-adevar se arata Pastorul, ar fi chemat si mielul.
A-ntrebat oarecand: "Unde ati pus pe Lazar?"
Iar acum nu a zis: "Unde-ati lasat pe Toma?"
Dar oare a uitat pe cel ce voia a muri cu El impreuna?
Necredincios raman pana nu vad.
Atunci numai cand voi vedea, voi pune mana mea pe coasta Lui,
Atunci voi crede si voi zice:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru!"
7. Inca pe cand Toma graia acestea fratilor sai,
Aparu la ei in odaie Mantuitorul, indraznirea celor cu frica de Dumnezeu
Indraznirea nepatata a celor prigoniti si-amenintati
In mijlocul ucenicilor S-a aratat prin usile-ncuiate.
Dar vazandu-L Toma, indata-si pleaca ochii-n jos,
Si-nlauntrul sufletului sau zicea: Ce voi face?
Cum ma voi apara acum in fata celor ce-o clipa mai ’nainte m-am indoit?
Lui Petru ce sa-i spun? Si celorlalti ce voi grai?
Pe cei pe care putin mai inainte i-am luat in ras cum sa-i induplec si cum voi striga:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru!"
8. O, de as fi deprins si eu tacerea ca si Iisus in sinedriu!
Dar m-a intaratat a grai privelisea celor ce se bucurau.
M-am tulburat de cuvintele celor ce strigau cu bucurie:
Neumbrit am vazut viu pe Cel mort de voie!
Vazand deci vesel pe Petru, cel ce s-a lepadat,
Si iarasi bucurosi pe cei fugiti cu el dimpreuna,
Am pizmuit, caci cautam impreuna cu ei sa saltez de bucurie.
Asadar, din pizm-am grait cele marturisite intocmai putin mai inainte.
Sa nu fiu certat, Iisuse al meu, ci primit a striga Tie:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru!"
9. Noapte mi s-a facut mie si intuneric adanc cuvintele celor impreuna-slujitori cu mine;
Caci acestea nu m-au luminat, nu au aprins in sufletul meu
Faclia minunii pe care acum o vad mai presus de orice nadejde!
Caci acum Il vad limpede pe Hristos iarasi venind prin usile-ncuiate.
Dar daca vreme-as fi avut sa aflu ca a venit astfel,
Nu as fi fost necredincios.
Caci nu aveam decat sa cuget.
La intrarea si iesirea Lui din Maria.
Ei doar mi-au spus ca L-au vazut,
Dar cine nu L-a vazut pe El venind, cum va putea spune:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru."
10. Asa zicand in sine Geamanul, a vorbit si Dumnezeului nostru,
Iar Cel ce cerceteaza norii, vazand pe Toma cu inima zdrobita,
Precum odinioara si pe vames,
L-a miluit strigandu-i:
"Pune mana ta aici!

[cristiboss56]

Pentru ce te indoiesti, spune-Mi, putin credinciosule?
Sau care dintre ale Mele iti par necrezute?
Rastignirea? Moartea? Sau Invierea aceasta?
Pana cand te vei indoi mai mult?
Iata, acum Ma privesti pe Mine, pe Cel ce ai voit sa-L vezi, deci striga:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru!"
11. Adormit-am intr-un mic mormant si dupa trei zile-am inviat,
Pentru tine si pentru cei asemenea tie m-am intins in mormant,
Iar tu, in loc de multumire, mi-ai adus necredinta.
Caci am auzit cele ce-ai spus fata de fratii tai".
L-acestea Toma mai tare s-a infricosat si a strigat:
Nu ma certa, Mantuitorule, caci in Tine cred pururea.
Dar lui Petru si tuturor celorlalti mi-a fost greu sa le dau crezare,
Caci stiu ca au mintit Tie si-n ceasul rautatilor s-au temut sa-Ti zica:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru."
12. Vazand atunci Cela ce vede toate ca Toma voia sa lepede
Invinuirea necredintei, raspunse lui:
"Si tu erai cu ei in ceasul de care aduci vorba,
Toti M-ati lasat singur in vremea infricosatei patimi,
Era greu timpul, Didime, nu-i invinui,
Pentru aceea a fost scris: Bate-voi pastorul si se vor risipi oile turmei.
Pricepe ce iti spun, si fa cele ce-ai spus:
Vrei sa ma atingi? Atinge-te zicand:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru!"
13. O, minune! O, indelunga-rabdare!
O, nemasurata blandete!
Cel neatins Se lasa-atins! Tinut de rob Se lasa
Si Stapanul arata slugii ranile Sale.
In a caror vreme s-a cutremurat intreaga faptura.
De asemenea daruri Toma facandu-se vrednic,
Inalta rugaciune Celui ce l-a invrednicit:
"Rabda, zicand, Stapane, cutezanta mea,
Cruta iarba, ridica-mi povara,
Sa fiu slobozit de necredinta, ca sa cant si sa zic:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru."
14. Fii bland cu mine, pentru ca si eu de Tine sa ma desfatez, Doamne,
Da-mi mie deplina credinta care sunt al Tau,
Ai rabdat celor straini de Tine,
Rabda inca si necredinta celui al Tau, si arata-mi mie ranile Tale,
Pentru ca din acestea ca dintr-un izvor sa scot si sa beau.
Nu ma arde Mantuitorule, caci foc esti prin fire,
Dar cu voia esti trupul pe care Insuti l-ai facut.
Ma rog, acopera-Te cu val, cat de putin,
Incat sa ma primesti si pe mine ca pe femeia cu scurgerea de sange,
Caci nu ma ating de haina Ta, ci Insuti de Tine m-ating, zicand:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru."
15. Ai auzit odata, bunule ucenic, fii credincios si nu necredincios,
Nu te teme, nu te ard, caci ii pazesc pe cei ce raman intru Mine.
Daca-am invatat pe cuptorul Babilonului sa faca aceasta,
Cu cat mai mult nu o voi face si nu o voi invat a eu Insumi.
Oare decat pacatoasa care uns-a cu mir capul Meu
Si cu parul Mi-a sters sfintele Mele picioare
Esti tu mai intinat? Vino deci, prietene, nu ca sa ma miruiesti,
Ci pentru ca tu insuti sa fii inmiresmat cu buna mireasma a credintei, strigandu-Mi:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru."
16. Da, Iubitorule de oameni, si eu Te voi mirui, dar nu precum pacatoasa oarecand,
Si nu voi alerga precum aceea la vanzatorul de miruri, strigand: "Da-mi mir!"
Voi aduce doar credinta mea Tie, Celui ce ai mai presus decat mirul,
Harul - coasta Ta, al carei mir atingand, ma bucur.
Slavesc, Hristoase, pogorarea Ta cea vrednica de crezare,
Cum om Te-ai facut pentru ca pe om,
Pe care l-ai plasmuit cu mana sa-l izbavesti din desertaciunea idolilor
Si care ai primit a fi palmuit
Pentru ca pe mine sa ma slobozesti din patimi, ca sa strig Tie:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru."
16. [bis] Acuma, Stapane, stiind ca ti-am descoperit cugetul inimii mele,
Tu, Care cunosti cele mai launtrice ganduri, vezi-mi asemenea si pricinile,
Dar deopotriva iti strig: de mai inainte-ai cunoscut pe robul Tau cel credincios,
Caci acum vad coasta, pentru ca pe toti sa-i invat credinta.
Ating osul Tau si urmele cuielor,
Domn si Dumnezeu te propovaduiescm,
Caci ca un Domn al slavei ai rabdat rastignirea pe lemn, tuturor aratand
Sa strige Tie cu credinta s i cu inima curata
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru."
17. Asemenea si tu asculta, si pricepe limpede: te-ai facut partas intelepciunii
Caci Eu, Intelepciunea Tatalui, M-am facut cunoscut oamenilor,
Fericit esti in credinta, dar Eu mai mult ii fericesc
Pe cei care-au venit la Mine numai din auz.
Tu atingandu-te de Mine ai cunoscut acum slava Mea,
Dar aceia numai din auzul cuvintelor se inchina Mie,
Caci mare este cugetul celor ce astfel au crezut
Tie ma arat ca unui ucenic al Meu,
Acelora ca unor sfinti slujitori care striga:
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru."
18. Cu harul Tau ma intareste la suflet si la trup si ma mantuieste, Dumnezeule Preainalte,
Ca sa ma ating si eu de coasta Ta, primind harul tau,
Scump sangele Tau si preacurat trupul Tau, ma voi izbavi de rautatile mele,
Ca sa aflu iertare pentru caderile mele.
Toma atingandu-se de Tine a cunoscut acum slava Ta,
Dar eu ma tem, caci cunosc voile Tale
Cunosc si faptele mele faradelege, constiinta ma mustra,
Cruta-ma, miluieste-ma, cruta-ma, Mantuitorul meu,
Pentru ca sa strig Tie cu credinta prin fapte si cuvinte
"Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru."

Sfantul Roman Melodul

(traducere Mihai Marian Macuc)

O, iartă-mi, Te rog, Doamne - Traian Dorz


"O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu.

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer, şi-Ţi cer întruna să faci Tu voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vreai,
Ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...

Gândindu-mă că, dacă Îţi cânt şi Te slăvesc,
Am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!...

Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate să fie voia Ta. "

Traian Dorz

În prealabil postat de Adriana Cluj

O, iartă-mi, Te rog, Doamne - Traian Dorz


"O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu.

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer, şi-Ţi cer întruna să faci Tu voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vreai,
Ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...

Gândindu-mă că, dacă Îţi cânt şi Te slăvesc,
Am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!...

Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate să fie voia Ta. "

Traian Dorz

Ce frumoasa poezie! Doamne ajuta!

În prealabil postat de TunsDiana

Ce frumoasa poezie! Doamne ajuta!

si adevarata, caci asa facem noi...