Ce sens are Invierea?

[delia31]

În prealabil postat de JoyDivision

multumesc pentru explicatii !

moarte de jertfa in scopul invierii mortilor fara propria inviere, nu are sens !

totusi, eu ma bazez pe versetul :
1 Corinteni 11:26 Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.
cand spun ca Domnul a cerut ca moartea Sa sa fie vestita.

N-ai pentru ce. Imi pare totusi ca inca nu e lamurit esentialul, dar se poate sa ma insel.
Vestirea mortii lui Hristos nu e un scop in sine. Pentru ce ar fi cerut Hristos asa ceva?
Nici moartea Lui nu a fost un scop in sine.
Nici Intruparea lui Dumnezeu nu a fost un scop in sine.

Scopul final al Intruparii e Invierea. Scopul pentru care Dumnezeu si-a luat si firea umana a fost tocmai pentru a o invia (pe ea, firea umana). Iar ca s-o invieze, trebuia sa se lase omorat.

Toate evenimentele care au precedat Invierea Persoanei divino-umane-care-avea–din vesnicie-si-fire-divina, sunt etape necesare, etape sine qua non, fara de care nu se poate, dar nu suficiente pentru eliberarea firii umane de moarte.

Scopul pentru care Dumnezeu si-a luat si firea umana, scopul pentru care a acceptat jertfa e tocmai Invierea acestei firi umane.
Iar ca sa ajunga la Invierea acestei firi umane, Persoana-cea-cu-doua-firi trebuia sa treaca prin moartea Lui ca om ( caci ca Dumnezeu, oricum nu poate fi atins de moarte).

A spune ca jertfa lui Hristos e cumva mai importanta decat Invierea, sau a transmite ideea eronata ca scopul Intruparii a fost jertfa si moartea, iar nu Invierea, e un non-sens.
Ar insemna ca doar de jertfa nu fusese in stare firea umana, in schimb, invierea si-o poate procura si fara ca Dumnezeu sa-si fi luat trup de om.

Mai subliniez o data ca Dumnezeu-Omul nu a inviat pentru El Insusi si nici demonstrativ ca sa-si arate puterea, ci a inviat tocmai ca sa invieze firea umana pe care si-o adaugase prin Intrupare, adaugata tocmai in scopul asta: pt. a o aduce din nou in starea originara de dinainte de pacat, pt. a o modifica ontologic din interiorul ei, pt. a o tamadui din launtru de boala numita moarte iar apoi sa ne-o dea noua.

Asa incat vestirea mortii lui Hristos nu inseamna nimic, daca nu vesteste Invierea firii umane.
Noi cand zicem „Hristos a inviat!” spunem de fapt: ”Firea Noastra Umana a Inviat!” Firea noastra care a devenit si fire a Unuia din Treime. Aceea a inviat.

A inviat in Persoana lui Hristos, urmand sa invieze si in fiecare persoana (ipostas) din miliardele de persoane existente detinatoare ale acestei firi, cu conditia ca acestea (persoanele) sa si-L improprieze haric si organic, treptat pe tot parcursul vietii, in toata faptura lor, pe Cel-cu-firea-umana-unita-cu-firea-divina.

Or, asta nu se face oricum si oriunde, de unul singur la domiciliu sau la asociatia sectei, oricat s-au autoamagi si autosugestiona neortodocsii, pentru care painea si vinul din ritualurile lor sunt doar simboluri.

Scopul impartasirii cu Trup si Sange de Dumnzeu-devenit-Om, nu e doar vestirea mortii lui Hristos, ci e insasi esenta esentelor si conditia fara de care NU vom avea Viata Vesnica in noi: „de nu veti manca Trupul Meu, NU veti avea Viata in voi” (pe langa tot ce a mai randuit El).

Noi cum vom putea invia spre viata vesnica daca nu-L luam inca din timpul vietii acesteia inlauntrul nostru pe Cel ce ne inviaza din interior? Cum vom putea invia daca ne-am impartasit doar cu simboluri si nu cu Trup si Sange de Dumnezeu, disponibil in Potirul Sf. Liturghii Ortodoxe?

Nu vreau sa mai insist pe tema asta, e liber fiecare sa ramana la convingerile (neo)protestante pe care le are. Pe riscul lui, desigur.