Voia mea sau a Domnului?

[sophia]

În prealabil postat de lore86

Sophia, raspunsurile au fost bune chiar daca tie nu ti se pare asa ca nu le intelegi. Dupa cum am discutat pe un alt topic, nu putem renunta la o idee ptr ca cineva nu o intelege, atata vreme cat e fundamentata scripturistic sau patristic.

Gresit ti se pare tie. Stim bine, din epistola sfantului apostol Iacov caci mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului.

Sophia, am inteles suferinta ta. acum te intreb: ai vre-un handicap fizic?(lipsa unei maini, picior, ochi, urechi)? Ai vreo boala incurabila?(cancer, leucemie)? Ti-a ars casa? Rabzi foame? Umbli fara haine, inghetand de frig sau suferi de caldura?
ei, daca raspunsul la toate astea e nu, atunci sa sti ca Domnul e boier mare, ti-a dat din belsug. Si tie, si noua. Unii au copii, dar sufera foame, frig. Altii n-au copii dar au de toate. Altii au si copii si bani, dar sunt bolnavi. Fiecare familie isi poarta crucea ei, suferintele lor. Multa durere am vazut si in famiilile de bogati, dar si de saraci, in familiile de drepti cat s de pacatosi. Asadar judecata ca unii pacatosi nu merita sa primeasca si totusi primesc daruri de la Domnul, las-o in grija Lui. Stie El cat da si cui da. Fiecaruia dupa cat poate duce....

Corect. Chiar Scriptura invata: vrednic este lucratorul de plata sa. Asadar, ptr a dobandi ceva e nevoie de o conlucrare cu Dumnezeu, fara ca aceasta sa insemne sa fortezi nota, sa iti impuni eul. Atunci se face voia ta, nu a Domnului

Primul loc inseamna primul! Adica Domnul inainte de toti .Apoi sotul, copii si restul lumii. Nimeni nu zice sa nu-i iubesti pe ceilalti, doar sa respecti ierarhia :intai Domnul si apoi ceilalti. Caci cuvantul spuneCine iubeste pe mama , pe tata...mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine.


Si as completa si ne-o implineste doar atunci cand ne este de folos!

In mare, cam spui ceea ce spusesem si eu.
Eu spuneam ca Dumnezeu este singurul in masura sa judece cine este pacatos si cine nu (pacatos din punctul Lui de vedere). Poate ca noi consideram pacatos pe cineva pe care Dumnezeu insa nu-l considera pacatos. Si invers.
Noi vedem si masuram altfel decat Dumnezeu.
Dar! El ne asculta pe noi toti si pe urma decide cum si pe cine ajuta, raspunzand la rugaciuni.

Exact. In rare cazuri (dar care exista totusi) El da totul la unii si chiar nimic la altii. Nu stiu de ce m-ai luat pe mine ca reper acum.
Eu vorbeam de oameni care nu-si doresc copii si totusi le da. Oameni care teoretic nici nu pot sa se ocupe de ei. De oameni cu mari pacate (cum le definim noi oamenii): droguri, alcool, desfranare etc.
Acestia capata copii si fie ii omoara, fie ii abandoneaza, sau ii chinuiesc. Si la ce le foloseste? Mai mare pacatul atunci.

Ma intrebam (mai mult retoric, in sens de exemplu) de ce lor le da copii si altora care isi doresc nu.

Sigur, asa spuneam si eu, El decide cui, cand si ce da. Noi nu stim si nu intelegem de ce decide asa.

Ca ne doare o anume decizie a Lui. Este uman si avem dreptul la durere.

Inca ceva: Dumnezeu ajuta si implineste dorinti intre anumite limite, dar da si multe incercari.
Ceea ce spui tu ca unii au parte de boli crunte, de saracie, de alte necazuri, astea sunt incercari. La toti le da si lucruri bune si ajutor.

Dar nu cred ca este normal acum sa tragem linie si sa zicem ca unul are destule, de ce sa-i mai dea.

Mi-ai adresat mie o intrebare f.dura. Singurul lucru pe care am sa ti-l spun este ca fiecare isi poarta o cruce, mai grea sau mai usoara.

Citeam mesajele tale si ale unei alte fete de pe forum care are 3 copii.
Povestea ta m-a cutremurat, ai trecut prin multe. Nu stiu exact si nu pot pune in balanta cat bine ti-a dat Dumnezeu si cate incercari.
Si nu pot compara. Nu stiu cum ar iesi balanta intre noi doua.
Fata cu 3 copii, din cate stiu s-a rugat si i-a dat. Nu i-a dat gemeni cum isi dorea mi se pare, ci numai unul.
Si are o situatie nu prea grozava din cate spune.
Pe de o parte ma indurereaza cand citesc ca voi primiti copii pe banda. Mi se pare cumva nedrept.

Si ajung exact la ceea ce spuneam. Numai rugaciunea nu este suficienta, oricat de insistenta, pentru ca trebuie sa ai si starea biologica (si femeia si barbatul), sau Dumnezeu nu asculta in egala rugaciunea tuturor, sau ca El stie ca voua va este de folos sa aveti multi copii si mie sa nu am nici unul.

Eu am fost nevoita sa-mi accept situatia. Am luat-o pe toate partile si ma autoconsolez in toate modurile. Dumnezeu este totusi cu mine si imi da alte lucruri pe care le cer. Si asta este important. Repet nu pot sa pun in balanta ce are fiecare si ce n-are si sa compar. E posibil totusi sa fie un dezechilibru intre balantele noastre si asta tot Dumnezeu o da.

Iar cu ultima fraza, sa stii ca mie asa mi-a spus preotul meu. L-am intrebat la un moment dat pentru ca nu mai stiam cum sa ma impart sa dau fiecaruia ceea ce i se cuvine. Auzisem exact acest citat si altele asemanatoare de la lume aici pe forum si am fost socata.
Sa stii ca multi inteleg asa, ad literam. Hai ca-l parasesc pe sot, pe copil si ma duc la biserica sau la manastire. Nu ma intereseaza de sot, copii, prieteni si etc. Ca Dumnezeu este pe primul loc.
Si nu este corect.
Preotul meu mi-a spus ca Dumnezeu este in tot ceea ce fac si peste tot, si in casa si in familia mea, si la sotul meu si la rude.
Si ca daca dau unuia si altuia nu inseamna ca-l neglijez pe Dumnezeu.

Dumnezeu nu este pe primul loc, El este in toate si pretutindeni unde il luam cu noi. El nu este intr-o ierarhie a noastra, este Totul.

Povestea pusa de Ekaterina n-o inteleg la modul acela.
Nu mi se pare ca Dumnezeu ne vrea bolnavi, sau chinuiti. Sau ca nu ne ajuta sa ne vindecam, ca sa ne umileasca.
Ne da poate o lectie. Poate ca si o pedepapsa prin boala. Sau poate echilibreaza niste situatii, sa nu fie prea mult din una sau alta.
Boala ne si schimba. Insa pe unii in bine, pe altii in mai rau. Si Dumnezeu stie asta.
Dumnezeu ne stie si puterile si straduinta.
Si nu stiu daca Dumnezeu asa considera ca ne este mai de folos boala. Dovada ca in situatia cu pestele l-a vindecat.
Nu stiu, mi-e greu sa inteleg ce vrea Dumnezeu cu noi si ma mir ca altii stiu si scriu despre asta.
Numai El singur poate sti.

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de sophia

Preotul meu mi-a spus ca Dumnezeu este in tot ceea ce fac si peste tot, si in casa si in familia mea, si la sotul meu si la rude.
Si ca daca dau unuia si altuia nu inseamna ca-l neglijez pe Dumnezeu.

Dumnezeu nu este pe primul loc, El este in toate si pretutindeni unde il luam cu noi. El nu este intr-o ierarhie a noastra, este Totul.

Frumos!
Si ca o completare, pornind de la cuvintele Mantuitorului: “Cine implineste poruncile Mele, acela Ma iubeste!”, luam un exemplu ipotetic: o ruda de-a mea ma sfatuieste sa desfranez in afara casatoriei. Eu o ascult pe aceasta, impotriva poruncii Domnului? Intr-o astfel de situatie se poate vorbi de ierarhie.

[lore86]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Frumos!
Si ca o completare, pornind de la cuvintele Mantuitorului: “Cine implineste poruncile Mele, acela Ma iubeste!”, luam un exemplu ipotetic: o ruda de-a mea ma sfatuieste sa desfranez in afara casatoriei. Eu o ascult pe aceasta, impotriva poruncii Domnului? Intr-o astfel de situatie se poate vorbi de ierarhie.

Sau :" mi-am iubit sotul mai mullt decat orice in lume si nu inteleg de ce......?"
Cand am spus ca iubirea lui Dumnezeu sa fie pe primul loc, m-am referit ca in primul rand trebuie sa ascult de Dumnezeu.
Sotul imi spune sa folosesc metode contraceptive? Atunci am de ales, pe cine iubesc mai mult pe el sau pe Domnul, pe cine iubesc pe acela ascult.
Iubirea de Dumnezeu nu se striga de pe garduri, ea se arata prin fapte. Daca caut sa nu supar pe nimeni, dar in schimb il supar pe Domnul, e clar pe cine iubesc mai mult.

Ex: o ruda face un chef in post si ma invita, iar eu ca sa nu supar ruda ma duc la petrecere consumand bucate de dulce, topaind si mai stiu eu ce.
Aici, indirect arat pe cine iubesc mai mult.

[windorin]

Legat de titlul topicului, sa luam aminte la Psalmul 118, care constituie Catisma a saptesprezecea, din Psaltire.
Psalmul 118 poate fi gasit in Sfanta Scriptura, in Psaltire si in Ceaslov, la "Miezonoptica din zilele de rand".

Acest mare psalm vorbeste numai despre dorinta crestinului de a se implini voia lui Dumnezeu in viata sa.

[tabitha]

În prealabil postat de windorin

Legat de titlul topicului, sa luam aminte la Psalmul 118, care constituie Catisma a saptesprezecea, din Psaltire.
Psalmul 118 poate fi gasit in Sfanta Scriptura, in Psaltire si in Ceaslov, la "Miezonoptica din zilele de rand".

Acest mare psalm vorbeste numai despre dorinta crestinului de a se implini voia lui Dumnezeu in viata sa.

Mulțumim pentru trimitere..

[costel]

În prealabil postat de lore86

Daca caut sa nu supar pe nimeni, dar in schimb il supar pe Domnul, e clar pe cine iubesc mai mult.

Daca Il vom iubi cu adevarat pe Dumnezeu, nu vom mai cauta sa nu suparam pe cineva. Nu va mai fi o preocupare sa nu suparam, va fi un firesc. Fie voia Domnului in noi.