De ce nu au pravoslavnicii mai multi copii.

[MihaiG]

În prealabil postat de AlinB

Am renuntat la valorile morale pentru a defini umanitatea si am ajuns sa o definim prin prisma confortului si a nivelului de trai - ciudata "evolutie".

Dar chiar şi această definiţie e cu susul în jos (sau, mai bine zis, criteriile la care face trimitere).

De ce echivalăm "confort" cu "izolare" ? Este, în mod real şi obiectiv, mai confortabil să ai "camera ta", atunci când eşti copil ?

[AlinB]

În prealabil postat de MihaiG

Dar chiar şi această definiţie e cu susul în jos (sau, mai bine zis, criteriile la care face trimitere).

De ce echivalăm "confort" cu "izolare" ? Este, în mod real şi obiectiv, mai confortabil să ai "camera ta", atunci când eşti copil ?

Din pacate in contextul actual da.

20 familii, cca. 40 oameni inghesuiti pe o suprafata de teren de cca. 200mp (un bloc) sau chiar mai rau, creaza inevitabil tensiuni.

Si nu doar acolo.

Relatiile tensionate din familie sau mai bine zis lipsa unor relatii autentice iarasi creaza tensiuni care nu se pot ameliora decat printr-o izolare intr-un fel sau altul.
A parintilor de copii, a copiilor de parinti, etc.

[ortodoxa2310]

Cei care sustin ca nu e necesar ca un copil sa aiba camera lui cred eu ca a avut una si nu stie cum este fara. Un copil are nevoie de intimitate ca si un adult, are nevoie de un loc unde sa se retraga. La tzara e putin altfel, sunt o gramada de locuri unde un copil sa se retraga daca vrea, are fanar in care sa se suie, are gradina, are pod, are locuri prin curte pe unde isi poate face de lucru, poate invita acasa copii sa se joace fara nici o problema... la bloc un copil nu are nimic. E obligat sa stea nas in nas tot timpul cu parintii/fratii. De asta este necesara o camera.

Blocurile intr-adevar creeaza niste conditii oarecum... anormale. Realizati cu totii ca nu e ceva normal sa ai veceul in casa, nu? si sa auzi tot ce face toata lumea in baie, si nu numai in casa la tine, si ce face vecinul de deasupra, si cel de dedesubt...
La casa inteleg veceu in casa pt ca il poti plasa undeva mai discret totusi. In cazul in care ori faci tu casa, ori poti s-o modifici. Am vazut odata un reportaj despre casele cu turnulete ale tiganilor si aratau unii casa. La un momend dat ajung la baie- baia normala, cu tot ce stim, mai putin wc.Reporterita, mirata- "da' unde e veceul?" si tiganca care ii arata casa, evident chiar rusinata de untrebare a zis "nuuu, domnisoara, nu se face la noi veceu in casa, e rusine, veceu' e-n curte". M-am mirat si eu pe moment, dar mi s-a parut de fapt o idee destul de buna.
Apropos de casa- vecinii chiar interactioneaza am vazut, isi dau buna ziua, se mai si viziteaza, se stiu pe nume.La bloc este asa o raceala intre oameni, nu se cunosc vecinii intre ei decat in cazul in care sunt nevoiti sa vorbeasca pt a rezolva diverse probleme din bloc. Si "buna ziua" e zis printre dinti, daca e zis.Si relatiile sunt tensionate pt ca este inevitabil sa se deranjeze unii pe altii stand in aceeasi "cutie".

În prealabil postat de MihaiG

Dar chiar şi această definiţie e cu susul în jos (sau, mai bine zis, criteriile la care face trimitere).

De ce echivalăm "confort" cu "izolare" ? Este, în mod real şi obiectiv, mai confortabil să ai "camera ta", atunci când eşti copil ?

Nu va faceti ca nu intelegeti. Doar pentru ca este copil si noi avem autoritate asupra lui nu inseamna ca el nu are sentimente si nu simte nevoie sa aiba camera lui. Nu trebuie sa ne batem joc de copii si sa ii obligam sa traiasca fie cum doar pentru ca noi nu suntem capabili sa le asiguram minimul decent pentru o viata normala.

[eeaotly]

În prealabil postat de MihaiG

Dar chiar şi această definiţie e cu susul în jos (sau, mai bine zis, criteriile la care face trimitere).

De ce echivalăm "confort" cu "izolare" ? Este, în mod real şi obiectiv, mai confortabil să ai "camera ta", atunci când eşti copil ?

Da. Şi o spun cu gândul la propria mea copilărie. Ani de zile m-am luptat ca să am o cameră a mea, un spaţiu al meu în care alţii nu-şi bagă nasul şi îmi respectă liniştea şi dorinţa de reculegere. Un spaţiu în care să pot să stau să desenez şi să citesc, să scriu, să mă joc, să mă rog sau să visez cu ochii pe pereţi dacă am chef. Şi asta fără să stau în permamenţă cu spaima că vine "Securitatea" peste mine şi-mi cotrobăie în suflet, cenzurând tot ce nu e "kosher".

Un spaţiu în care nu dă năvală nimeni pe uşă ca să mă întrebe cu un ton de inchizitor, ce carte citesc şi dacă e de şcoală (de parcă Jules Verne şi Paul Feval e musai să fie băgaţi în programă, iar dacă nu-s, nici nu am ce învăţa din cărţile lor!) sau să mă întrebe pentru a suta oară de ce mă uit la serialul meu preferat - unicul pe care îl vizionam întotdeauna cu mult drag şi care mă făcea să evadez din lumea rea - şi să-mi pună întrebarea asta exact, dar EXACT în timpul filmului, de parcă nu putea să se amâne discuţia! Auzeam replica: "Acolo nu e nimic real! Unde ai mai văzut tu oameni să se teleporteze?" Sau: "Cum poţi să te uiţi la urâţii ăia? Eu o să-i visez la noapte!". Degeaba răspundeam că eu visez foarte bine, n-am nici un coşmar şi că dacă ăia din film sunt urâţi, nu-i nimeni obligat să-i privească, ba chiar am nevoie să stau singură ca să-mi savurez porţia de fantezie, nu să aud involuntar discuţiile despre cumpărături sau bârfele despre vecini.

...Un spaţiu în care să pot desena şi picta liniştită fără să mi se strige că fac măscări (deşi aveam 10 la desen) şi că prăpădesc hârtia şi culorile degeaba. Un spaţiu în care să-mi pot scrie liniştită în jurnal fără să fiu în permanenţă cu ochii pe uşă şi fără să fiu nevoită să mint invariabil că îmi fac temele. Un spaţiu în care să pot compune poezii fără să-mi fie alungată muza, şi în care să pot inventa poveşti fără să fiu criticată de pe margine (vorbindu-se despre mine ca şi cum aş fi fost absentă) că prăpădesc caietele şi fac lucruri inutile şi prosteşti.

...Un spaţiu în care să-mi pot aduna, eticheta şi expune colecţia mea de roci, cochilii şi cuiburi de viespi fără să mă tem că mâine-poimâine cineva le vede şi începe să urle sau să le arunce în curte. Un spaţiu unde să-mi pot aduce micul meu terariu improvizat dintr-un acvariu vechi în care să-mi ţineam şopârla cenuşie găsită pe câmp. Inutil să mai spun că n-am reuşit să conving pe nimeni că locul animalului e în casă - şopârla dom'ne, e îngrozitoare la vedere, e scârboasă rău, şi mai seamănă şi cu şarpele ăla biblic care a ispitit-o pe Eva! Şi uite aşa, din cauza unei nefericite asemănări, şi a unor şi mai nefericite preconcepţii, şopârla mea dragă a fost exilată în magazie, unde, spre marea mea disperare, nu a supravieţuit din cauza frigului.

...Un loc în care să ascult muzică fără să mi s epsună să închid "greieraşii", sau să cânt fără să mi se ceară să tac că pe alţii îi doare caul, nu le place, vor să doarmă sau pur şi simplu să tac că nu-i muzica de mine - deşi eram printre favoriţii profei la şcoală.

Şi în fine - deşi lista ar mai continua, dar nu vreau să plictisesc lumea, - un loc în care să mă pot ruga liniştită, fără să dea vreunul busna, şi fără să aud tot felul de ironii la adresa mea, în cazul în care eram surprinsă "asupra faptului".

Să mai continui? Am spus deja că nu. Ideea e că toate acestea ar fi fost evitate dacă aş fi avut cameră proprie iar libertatea mea ar fi fost respectată în acel perimetru. Orice om are nevoie de un spaţiu al lui, în care să-şi desfăşoare activitatea după ritmul propriu şi în care să se reculeagă, să-şi încarce bateriile.

A fi o fiinţă socială nu înseamnă a sta la grămadă şi a invada spaţiul intim al celuilalt. Unele nevoi sunt înscrise în chiar fiinţa noastră, e inutil să le negăm sau să le demonizăm. Şi nu, a sta singur în camera ta nu înseamnă doar să tai frunză la câini cu joystickul în mână. Asta e o altă preconcepţie la fel ca şi cea mai veche legată de şopârlă.

Numai bine să aveţi, oameni buni!

[Ekaterina]

În prealabil postat de eeaotly

Ideea e că toate acestea ar fi fost evitate dacă aş fi avut cameră proprie iar libertatea mea ar fi fost respectată în acel perimetru. Orice om are nevoie de un spaţiu al lui, în care să-şi desfăşoare activitatea după ritmul propriu şi în care să se reculeagă, să-şi încarce bateriile.

A fi o fiinţă socială nu înseamnă a sta la grămadă şi a invada spaţiul intim al celuilalt. Unele nevoi sunt înscrise în chiar fiinţa noastră, e inutil să le negăm sau să le demonizăm. Şi nu, a sta singur în camera ta nu înseamnă doar să tai frunză la câini cu joystickul în mână. Asta e o altă preconcepţie la fel ca şi cea mai veche legată de şopârlă.

Din tot ce ai scris, nu spatiul este problema principala ci indiscretia celor din jur si neputiinta lor de a intelege un univers diferit, cel al copilului. Este important sa ai spatiu sau mai bine spus locusorul tau, dar totusi lipsa unei camera personale nu este cel mai greu lucru de suportat (daca comparam cu atitudinea oamenilor vesnic nemultumiti, iritati, pusi pe observatii inutile si neconstructive). Atitudinea si comentariile celor din jur nu se schimbau, chiar daca aveai o camera a ta. Daca este intelegere, multe se rezolva. Este si o vorba in popor: Daca este dragoste, incap oamenii si intr-o coaja de nuca.

[ortodoxa2310]

În prealabil postat de Ekaterina

Din tot ce ai scris, nu spatiul este problema principala ci indiscretia celor din jur si neputiinta lor de a intelege un univers diferit, cel al copilului. Este important sa ai spatiu sau mai bine spus locusorul tau, dar totusi lipsa unei camera personale nu este cel mai greu lucru de suportat (daca comparam cu atitudinea oamenilor vesnic nemultumiti, iritati, pusi pe observatii inutile si neconstructive). Atitudinea si comentariile celor din jur nu se schimbau, chiar daca aveai o camera a ta. Daca este intelegere, multe se rezolva. Este si o vorba in popor: Daca este dragoste, incap oamenii si intr-o coaja de nuca.

Cu tot respectul, ce spuneti e valabil doar in teorie.

Sunt de acord cu eeaotly. Si sa nu uitam ca odata ce creste un copil nu mai poate sta in pat cu parintele de sex opus sau cu frati/surori mai mari, nu se mai poate schimba de fata cu ei...

Si da, intimitatea momentului de rugaciune este o mare problema.

In majoritatea familiilor cu copii multi sau in familiile in care copiii nu au camera a lor am vazut INTOTDEAUNA, fara exceptie, copiii se "refugiaza" in alte parti, departe de casa, cat mai repede.Fac tot ce pot sa ajunga acasa doar ca sa doarma.Diverse activitati scolare optionale in cel mai bun caz, in cel mai rau- anturaje nefavorabile. Si extrem de des am vazut copii absolut disperati sa mearga la facultate. Nu atat pentru invatat, ci pt ca nu mai stau cu parintii/fratii sub nas. Cat de rele trebuie sa fie lipsa de intimitate si cicalelala, sufocarea personalitatii- de acasa -daca o camera de camin sau un apartament impartit le pare taramul libertatii?!...

[AlinB]

În prealabil postat de ortodoxa2310

Si da, intimitatea momentului de rugaciune este o mare problema.

Serios?
Sf. Scriptura nu vorbeste despre "initmitatea momentului de rugaciune" ci de "unde sunt adunati doi sau trei (sau chiar mai multi am putea spune) in numele Meu..."

In majoritatea familiilor cu copii multi sau in familiile in care copiii nu au camera a lor am vazut INTOTDEAUNA, fara exceptie, copiii se "refugiaza" in alte parti, departe de casa, cat mai repede.Fac tot ce pot sa ajunga acasa doar ca sa doarma.Diverse activitati scolare optionale in cel mai bun caz, in cel mai rau- anturaje nefavorabile. Si extrem de des am vazut copii absolut disperati sa mearga la facultate. Nu atat pentru invatat, ci pt ca nu mai stau cu parintii/fratii sub nas. Cat de rele trebuie sa fie lipsa de intimitate si cicalelala, sufocarea personalitatii- de acasa -daca o camera de camin sau un apartament impartit le pare taramul libertatii?!...

Iarasi o confuzie din pacate, asta se intampla nu din cauza lipsei de intimitate ci din cauza lipsei de dragoste si formele sub care se manifesta ea: armonie, intelegere, comunicare, etc.

Atunci cand iti este drag de cineva, vrei sa-l ai cat mai aproape nu in camera de alaturi.
Valabil si pentru legaturile dintre frati, copii si parinte, etc.

"nevoia de intimitate" este derivata dintr-un egoism interior, in momentul in care faci lucruri care nu le poti imparti cu celalalt. Exista scurte momente oarecum legitime pentru asa ceva dar cand devine o nevoie cvasi-permanenta este clar ca mediul in care se manifesta nici pe departe nu este unul al armoniei si bunei intelegeri.

[mihaiB]

Cum poate sa creasca o populatie... 1930 Siria numara 1,5 mil. locuitori, 2000 20 mil.

[AlinB]

In 70 ani, la noi o sa fie taman invers.
1.5 milioane in 2082.