Ajutor la o intrebare

[ucenic]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Credeti oare ca este cineva pe forum mai in masura decat guhovnicul sa-i raspunda la o problema atat de covarsitoare?

Cred ca da. Cred ca alaturi de un duhovnic mai poate da sfaturi si din cei ce au trecut prin asa ceva.

Eu sunt unul dintre acestia. Voi reveni cu detalii.

[lorena29]

Sa incerce sa gaseasca raspunsul in inima lui. Cu rugaciune si post, Dumnezeu ii va descoperi ce este de facut. Va simti simplu si firesc ce are de facut! Doamne ajuta!

[ucenic]

Am revenit.
Marturia mea va ascunde "promisiunea" mea inaintea lui Dumnezeu din motive de confort sufletesc. Multe am marturisit pe acest forum insa m-am lecuit repede. Numai pe privat, si doar prietenilor mei le rezerv aceste marturisiri totale.

Asadar, in rastimpul vietii mele de crestin am fost pus intr-o postura oarecum asemanatoare cu cea prezentata mai sus, facand o promisiune inaintea lui Dumnezeu. "Doamne, vin inaintea ta si uite ma leg ca voi face... asta si asta." Si dupa cateva multumiri am incheiat.

La inceput mi-a fost usor sa tin promisiunea insa dupa o vreme au venit ispitele. Imi era din ce in ce mai anevoie sa ma tin de aceasta. Totul insa pana intr-o zi, cand am cazut. Ce sa intamplat dupa aceea? Remuscari, dureri sufletesti: "Cum am putut sa fiu atat de slab?..." etc.

Si dupa ce am plans si tanguit inaintea Domnului, fiind in rugaciune, am avut acest gand - m-am marturisit. Chiar acolo, inaintea Domnului, in rugaciune. L-am rugat pe Domnul sa ma ierte si sa nu mai tina seama la nesabuinta mea cand m-am aruncat inainte cu acea promisiune. Nu mai puteam intoarce lucrurile. Si asa am stat pe genunchi pana cand Domnul mi-a confirmat ca m-a iertat. Cum? A venit peste mine o pace, o liniste si o bucurie launtrica cu totul aparte, confirmand astfel in inima mea iertarea Domnului.

Asadar, in aceasta intamplare am experientat doua lucrari ale Duhului Sfant in mine. Prima oara cand Domnul m-a mustrat in constiinta mea si a doua oara confirmarea iertarii prin pacea launtrica din inima.

Insa in toate aceste momente am fost sincer cu mine si sincer cu Domnul. Si asa cum eram, plin de amaraciunea pacatului, am venit inaintea Lui, stiind ca numai El este cel ce poate elibera.
"Deci daca Fiul va face slobozi, veti fi cu adevarat slobozi." (Ioan.8:36)

Acum iata, pot indrazni sa sfatuiesc pe acest frate.

Nadajduieste si bucura-te caci Domnul este Singurul care te poate elibera de "legamantul" tau. Vin-o inaintea Lui (prin spovedanie la un duhovnic), marturiseste tot, absolut tot, cu toata inima si cu tot sufletul tau. Nu te grabi ci i-ati timp, reculege-te, eventual posteste, apoi vin-o inaintea lui Hristos. Crede ca El este si ca numai El poate.


Si Iisus Hristos, Domnul oricarei binecuvantari, sa te binecuvinteze si sa te elibereze. Amin.