Tie , Doamne ! Un gand, o ruga sau un vers , Bunului nostru prieten - Dumnezeu !

[cristiboss56]

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ingradeste-ma cu sfintii Tai ingeri, cu rugaciunile Atotpreacuratei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria, cu puterea Cinstitei si de viata Facatoarei Cruci, a sfantului mai mare voievod al lui Dumnezeu, Mihail, si a tuturor celorlalte Ceresti si netrupesti puteri, ale sfantului proroc, Inainte-Mergator si Botezator al Domnului, Ioan, ale sfantului apostol si evanghelist Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, a sfintitului mucenic Ciprian si ale sfintei mucenite Iustina, a sfintilor ierarhi Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, facatorul de minuni, Leon, episcopul Cataniei, Nichita al Novgorodului, Ioasaf al Belgorodului, Mitrofan al Voronejului, a cuviosilor Zosima si Savatie de la Solovat, Serafim din Sarov, facatorul de minuni, a sfintelor mucenice Elpis, Pistis si Agapi si maicii lor Sofia, a sfantului mucenic Trifon, a sfintilor si dreptilor dumnezeiesti parinti Ioachim si Ana si a tuturor sfintilor Tai: ajuta-mi mie, nevrednicului robului Tau (numele), izbaveste-ma de toate bantuirile vrajmasului, de tot raul, vrajitoria, farmecul si de oamenii cei vicleni, ca sa nu-mi poata pricinui vreun rau.
Doamne, cu lumina stralucirii Tale pazeste-ma dimineata, si la amiazazi, si seara, si cand merg spre somn, si cu puterea harului Tau abate si departeaza toata reaua paganatate, care din insuflarea diavolului se lucreaza. Intoarce iarasi intru cele mai dedesubt tot raul care se unelteste si se lucreaza, ca a Ta este imparatia, si puterea, si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh.
Amin.

Doamne Dumnezeul nostru, Preaputernic şi-nţelept
sfânt eşti,
bun
şi plin de milă
blând
şi minunat
şi drept.
Ce uşor de-aflat eşti Doamne
totuşi cât eşti de ascuns,
ce uşor de-a Te pătrunde
totuşi cât de nepătruns!
Tu eşti totul pretutindeni
şi eşti nicăieri nimic,
poţi fi necuprins de mare
poţi fi infinit de mic!
.............................
Pentru cei cu minţi înguste
Doamne eşti de necuprins,
pentru cei “nălţaţi” şi mândri
eşti înalt de neatins.
Dar atât de mic eşti Doamne
şi atât de-apropiat
pentru cine Te primeşte într-un cuget nestricat.
…..............
În genunchi cu umilinţă, Doamne faţa Ta slăvim
nu vom fi nicicând în stare cât am vrea
să-Ţi mulţumim!
Nu putem, recunoştinţa ce-o simţim că-Ţi datorăm
nici în rugă,
nici în lacrimi,
cum am vrea s-o arătăm!
Dăruieşte-ne puterea de-a învinge orice rău
chipul sufletului nostru
sdiimbă-l după chipul Tău...

Traian Dorz

[cristiboss56]

Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă îşi îndreptează copiii săi mici.

Dă fiecărui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale şi puterea ajutorului Tău.

Dă uşurare sufletelor chinuite ale poporului Tău şi pe noi, pe toţi, ne învaţă prin Duhul Sfânt, să Te cunoaştem pe Tine.

Se chinuieşte sufletul omenesc pe pământ, Doamne, şi nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaşte pe Tine, nici bunătatea Ta.

Mintea noastră este întunecată de grijile lumeşti şi nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale. Tu ne luminează.

Milostivirii Tale toate îî sunt cu putinţă.

Tu ai spus în Sfânta Evanghelie, că morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia. Aşa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău şi să învie, întru bucurie.

Amin!

Lacrimile



Când izgonit din cuibul veşniciei
întâiul om
trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii - şi din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul -
Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
"Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
căci vezi - lumina lor mă doare".

Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete - lacrimile.


Lucian Blaga

[Yasmina]

Blaga...superb,superb!

[cristiboss56]

Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorandu-Te din inaltimile ceresti pentru a noastra mantuire si hranindu-ne cu bucurie duhovniceasca in sfintele si prealuminoasele zile ale invierii Tale si, iarasi, dupa savarsirea slujirii Tale pamantesti, Te-ai inaltat cu slava de la noi la ceruri si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatalui! In aceasta senina si atotluminoasa zi a Dumnezeiestii Tale Inaltari la ceruri, pamantul praznuieste si salta, cerul se bucura astazi de Inaltarea Ziditorului fapturii, oamenii slavoslovesc neincetat vazand firea noastra cea ratacita si cazuta, pe umerii Tai, acum, Mantuitorule, luata si inaltata la ceruri. Ingerii se veselesc zicand: Cine este acesta, care a venit cu slava puternic in lupte si tare in razboaie? Acesta este cu adevarat Imparatul Slavei? Invredniceste-ne si pe noi, neputinciosii, care gandim inca la cele pamantesti si savarsim neincetat cele placute trupului, sa cugetam la infricosatoarea Ta inaltare la cer, grijile cele trupesti si cele lumesti sa le lepadam si impreuna cu Apostolii Tai sa privim acum la cer si, cu toata inima si cu tot cugetul nostru, sa ne amintim ca acolo sus, in ceruri, este salasul nostru, iar aici pe pamant suntem doar straini si calatori, plecati din casa Parinteasca in tara indepartata a pacatului. Pentru aceasta Te rugam cu osardie Doamne, ca prin preaslavita inaltarea Ta, sa insufletesti constiinta noastra, sa ne scoti din robia acestui trup si a acestei lumi pacatoase si sa ne invrednicesti sa cugetam la cele inalte, nu la cele pamantesti; ca nu se cuvine sa ne fie noua pe plac, ci Tie, Domnului si Dumnezeului nostru, sa-Ti slujim si sa lucram, pana cand dezlegandu-ne de legaturile trupului si trecand vamile vazduhului, sa dobandim cerestile Tale locasuri, unde stand de-a dreapta Slavei Tale, impreuna cu Arhanghelii si Ingerii si cu toti Sfintii, vom proslavi Preasfant Numele Tau, impreuna cu Parintele Tau Cel fara de inceput si cu Preasfantul si Bunul si de Viata Facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

[cristiboss56]

În orice clipă-a vieţii mele
Iubirea Ta mă-nvăluie mereu,
Dar mai ales când mă apasă
Prea mult necazul greu.

Atunci în braţe mă ridici
Şi mergi pe al meu drum,
Crucea mea însuţi Tu mi-o duci
Ca ieri, la fel şi-acum.

Tu mă iubeşti nespus
Şi poate ai uitat
De câte ori cu îndrăzneală
Iisuse, eu te-am supărat.

De Tine nu mai vreau
Nicicând să mă despart.
Ajută-mi Doamne
Să Te iubesc şi eu cu-adevărat.



( Ioana )

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorandu-Te din inaltimile ceresti pentru a noastra mantuire si hranindu-ne cu bucurie duhovniceasca in sfintele si prealuminoasele zile ale invierii Tale si, iarasi, dupa savarsirea slujirii Tale pamantesti, Te-ai inaltat cu slava de la noi la ceruri si ai sezut de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatalui! In aceasta senina si atotluminoasa zi a Dumnezeiestii Tale Inaltari la ceruri, pamantul praznuieste si salta, cerul se bucura astazi de Inaltarea Ziditorului fapturii, oamenii slavoslovesc neincetat vazand firea noastra cea ratacita si cazuta, pe umerii Tai, acum, Mantuitorule, luata si inaltata la ceruri. Ingerii se veselesc zicand: Cine este acesta, care a venit cu slava puternic in lupte si tare in razboaie? Acesta este cu adevarat Imparatul Slavei? Invredniceste-ne si pe noi, neputinciosii, care gandim inca la cele pamantesti si savarsim neincetat cele placute trupului, sa cugetam la infricosatoarea Ta inaltare la cer, grijile cele trupesti si cele lumesti sa le lepadam si impreuna cu Apostolii Tai sa privim acum la cer si, cu toata inima si cu tot cugetul nostru, sa ne amintim ca acolo sus, in ceruri, este salasul nostru, iar aici pe pamant suntem doar straini si calatori, plecati din casa Parinteasca in tara indepartata a pacatului. Pentru aceasta Te rugam cu osardie Doamne, ca prin preaslavita inaltarea Ta, sa insufletesti constiinta noastra, sa ne scoti din robia acestui trup si a acestei lumi pacatoase si sa ne invrednicesti sa cugetam la cele inalte, nu la cele pamantesti; ca nu se cuvine sa ne fie noua pe plac, ci Tie, Domnului si Dumnezeului nostru, sa-Ti slujim si sa lucram, pana cand dezlegandu-ne de legaturile trupului si trecand vamile vazduhului, sa dobandim cerestile Tale locasuri, unde stand de-a dreapta Slavei Tale, impreuna cu Arhanghelii si Ingerii si cu toti Sfintii, vom proslavi Preasfant Numele Tau, impreuna cu Parintele Tau Cel fara de inceput si cu Preasfantul si Bunul si de Viata Facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

[cristiboss56]

Doamne, cu nădejdea în rugăciunile întregii Tale Biserici din cer şi de pe pământ, în mijlocul căreia se află îngenuncheată şi înlăcrimată Preacurata Ta Maică, îmi înalţ - cât încă n-a sosit ceasul morţii - cu sfială rugăciunea mea, zicând:

"Iisuse, Preadulcele şi Scumpul meu Mântuitor, Tu eşti singura mea mângâiere şi nădejde de mântuire. Căci oriunde m-aş întoarce - spre răsărit, spre apus, spre miazăzi sau spre miazănoapte - eu numai pe Tine Te caut. Cerul şi pământul, viaţa şi moartea n-au nici un sens fără Tine. Tu îmi eşti mai necesar decât aerul, apa şi pâinea. Şi când Te părăsesc şi mă îndepărtez de Tine, tocmai atunci îmi eşti mai dorit, mai căutat, mai necesar. De aceea, cu lacrimi suspin şi strig către Tine: Vino, Iisuse! Pogoară-Te în iadul din mine, cum Te-ai pogorât îndată după înviere şi învie ticălosul meu suflet. Ştiu că nici eu - de mii de ori mai mult - nu sunt vrednic să intri sub acoperământul sufletului meu dărăpănat de păcat, dar adu-Ţi aminte, Doamne, că eu, chiar de voi muri în păcate, tot cu nădejdea mântuirii şi învierii Tale voi muri. Şi aşa cum ai avut milă de cei din Legea Veche, pe care i-ai slobozit din legăturile şi încuietorile morţii, tot aşa ai milă şi de mine şi mă dezleagă din lanţurile păcatului şi ale patimilor cu care şarpele m-a înfăşurat. Tu ai zis, Iisuse, că mai ai şi alte oi, care nu sunt din staulul poporului ales de Tine şi pe care trebuie să le aduci în turma Ta; ca şi canaaneanca, eu nu sunt din neamul celor ce sunt mereu cu Tine, ci vin continuu dintre păgânii cei nelegiuiţi. îmi dau prea bine seama că nu se cuvine să iei Pâinea Vieţii din gura copiilor Tăi şi s-o arunci unui câine ca mine. Dar cu toate acestea eu alerg ca şi sărmana văduvă în urma Ta, rugându-Te fără încetare să ai milă şi de mine, căci şi eu am în pieptul meu o inimă care rău se îndrăceşte cu patimile. Lasă-mă dar, Iisuse Doamne, ca alături de canaaneanca şi de toţi oropsiţii pământului, să strâng firimiturile ce cad de la masa sfinţilor Tăi. Primeşte-mă în staulul Tău ca să nu mă sfâşie lupul cel nevăzut. Căci nădejdea şi mângâierea mea este Cuvântul Tău care zice: „pe cel ce vine la Mine nu-1 voi izgoni afară”, iar pe cel primit de Tine nimeni nu-1 va putea răpi din mâinile Tale, nici chiar satana.

Cuget ziua şi noaptea la Tine, Iisuse, şi mă întreb: Ce-aş face, Doamne, fără Tine? Ce-aş face fără Tine în suferinţă, în boală, în temniţă, în sărăcie? Ce-aş face când îndoielile de tot felul vin să-mi sfâşie sufletul? Ce-aş face când păcatele şi patimile caută să mă înghită, aşa cum valurile mării căutau să-1 înghită pe Petru?

Cunosc dragostea cu care Tatăl ceresc de veacuri îi primeşte pe toţi fiii risipitori care, cu pocăinţă, se întorc acasă.

Cunosc iubirea Duhului Sfânt care, cu suspine negrăite, se roagă zi şi noapte pentru noi.

Ştiu că Preacurata Fecioară se roagă în genunchi şi cu lacrimi pentru toţi păcătoşii.

Ştiu de asemenea că îngerii din cer şi toţi sfinţii, care au fost oameni păcătoşi ca şi noi, neîncetat ne ajută cu rugăciunile lor dar, cu toate acestea, inima mea tot spre Tine se îndreaptă, Iisuse, ochii mei tot pe Tine Te văd răstignit, vărsându-Ţi şi acum sângele Tău cel scump pentru mântuirea noastră; urechile mele tot cuvintele Tale aud, spunând: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă sufletelor voastre”; sufletul meu tot pe Tine Te simte, văzându-Te cum, înainte de a-Ţi da duhul în mâinile Tatălui, grija Ta cea mare n-ai îndreptat-o mai întâi spre Maica Ta, care stătea la piciorul crucii cu sabia durerii împlântată în inimă, nici spre feciorelnicul Tău ucenic şi prieten ce s-a rezemat de pieptul Tău şi Te-a urmat cu cea mai mare credincioşie pe drumul Golgotei, ci Ţi-ai îndreptat privirea spre un tâlhar ca mine, căruia i-ai făgăduit Raiul chiar în ziua în care i-ai vorbit, lăsând astfel cele nouăzeci şi nouă de oi în muntele sfinţeniei şi căutând prin prăpăstiile fărădelegilor oiţa cea rătăcită; iar închipuirea mea tot pe Tine mi Te înfăţişează înaintea ochilor mei, stând şi plângând în faţa Ierusalimului inimii mele, care nu vrea să-şi adune puii faptelor bune sub aripele Tale."

[glykys]

Pentru Tine Doamne
Florile-nfloresc
Pentru Tine noaptea
Stele stralucesc

Pentru Tine ploaia
Picura si canta
Si-n gradina cerne
Bucurie sfanta

Pentru Tine candele
In altare ard
Tu la zile sfinte
Miluiesti cu nard

Pe copiii care
Osteniti de joc
Pe iconostase
Cara busuioc

Langa Tine Doamne
Cei saraci se strang
Tie-ti cer iertare
Ochii care plang

Catre Tine Doamne
Plec genunchii truditi
Numai Tu Stapane
Nu mai parasit

Da-mi rabdarea pietrei
Si din cerul Sfant
Picura-mi pe gene
Roua sa te cant

Picura-mi in suflet
Balsamul durerii
Si pe buze asterne-mi
Strajile tacerii.

Amin.