Iubirea-porunca esentiala in crestinism !

[ucenic]

În prealabil postat de iustin10

Cred ca sunt definitii nenumarate ale iubirii : a avea mila pentru nevoile trupesti ale celuilalt, a avea mila de nevoile sufletesti ale celuilalt, a anticipa nevoile celuilalt ,a intelege pe celalalt, a rabda pe celalalt ,a trai in comuninune de fapta si rugaciune,a comunica ....
Si nu m-as opri pina maine .
Toate inseamna iubire.
Un numitor comun cred ca se impune insa .
Toate gesturile de iubire sa vina din inima ,sa fie simtite , sa se faca cu bucurie.
Aceasta e adevarata dragoste ,care face diferenta intre un simplu gest de milostenie ,si intre iubire.
Asa cred ca se si explica pasajul "daca as da toata averea sa fie impartita saracilor,si dragoste nu am,nimic nu sunt" (Ap Pav,Cor)
Adevarata iubire este acea in care se intalnesc toate :
inima ,ratiunea ,eu insumi,celalalt,Dumnezeu .

Impartasesc aceste definitii ale iubirii aproapelui descrise mai sus.

Crestinismul, urmarea lui Hristos, aduce dupa sine revelarea Lui in noi.
"...pana ce va lua Hristos chip in voi!" (Gal.4:19)

Acum, dragostea este esenta relatiei noastre atat cu omul cat si cu Dumnezeu.

*** Dragostea fata de Dumnezeu consta in ascultarea de El, ascultarea de poruncile Lui.
"Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele." (Ioan.14:15)
"Cine are poruncile Mele si le pazeste acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste va fi iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi si Ma voi arata lui." (Ioan.14:21)
Nu exista dragoste pentru Dumnezeu fara ascultare de ceea ce El a hotarat pentru tine.

*** Dragostea fata de om vine in intampinarea nevoilor celuilalt.
Nicolae Steindhart sintetiza atat de frumos: "Crestinismul inseamna celalalt."

"Dragostea (fata om):
-este indelung rabdatoare;
-este plina de bunatate;
-dragostea nu pizmuieste;
-dragostea nu se lauda;
-nu se umfla de mandrie;
-nu se poarta necuviincios;
-nu cauta folosul sau;
-nu se manie;
-nu se gandeste la rau;
-nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar;
-acopera totul;
-crede totul, nadajduieste totul;
-sufera totul." (1 Cor.13:4-7)

In dragostea unui crestin nu exista "eu" ci numai "tu" sau "el".

Dar pentru ca in firea noastra de om nu poate exista o astfel de dragoste, oricat de morali sau de sociabili am fi, atunci Dumnezeu a gasit cu cale sa ne dea pe Fiul Sau pentru mantuire, pentru iertare si Duhul Sau pentru descoperirea Fiului Sau si a Dragostei Sale in noi.

Astfel, prin Hristos, un om numai este creatia lui Dumnezeu ci fiu al lui Dumnezeu.

Prin Hristos, Dumnezeu ne naste din nou, din El, din Dumnezeu si apoi prin Duhul Sfant ne creste pentru a deveni asemnea chipului Fiului Sau - Dragoste.