Citat:
În prealabil postat de eeaotly
Ideea e că toate acestea ar fi fost evitate dacă aș fi avut cameră proprie iar libertatea mea ar fi fost respectată în acel perimetru. Orice om are nevoie de un spațiu al lui, în care să-și desfășoare activitatea după ritmul propriu și în care să se reculeagă, să-și încarce bateriile.
A fi o ființă socială nu înseamnă a sta la grămadă și a invada spațiul intim al celuilalt. Unele nevoi sunt înscrise în chiar ființa noastră, e inutil să le negăm sau să le demonizăm. Și nu, a sta singur în camera ta nu înseamnă doar să tai frunză la câini cu joystickul în mână. Asta e o altă preconcepție la fel ca și cea mai veche legată de șopârlă.
|
Din tot ce ai scris, nu spatiul este problema principala ci indiscretia celor din jur si neputiinta lor de a intelege un univers diferit, cel al copilului. Este important sa ai spatiu sau mai bine spus locusorul tau, dar totusi lipsa unei camera personale nu este cel mai greu lucru de suportat (daca comparam cu atitudinea oamenilor vesnic nemultumiti, iritati, pusi pe observatii inutile si neconstructive). Atitudinea si comentariile celor din jur nu se schimbau, chiar daca aveai o camera a ta. Daca este intelegere, multe se rezolva. Este si o vorba in popor:
Daca este dragoste, incap oamenii si intr-o coaja de nuca.