Atitudinea ortodoxa fata de oamenii de alte culte religioase

În prealabil postat de ucenic

In Cuvantul lui Dumnezeu se regaseste tot ceea ce este necesar pentru om in vederea restaurarii acestuia inaintea lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.

De ce a mai fost neceară întruparea Domnului, dacă cuvântul este suficient?

[AlinB]

În prealabil postat de ucenic

Eu unul am vazut in viata asta un principiu simplu, pe intelesul tuturor. Noi oamenii suntem diferiti. Daca mergem mai departe observam ca suntem atat de diferiti incat avem intelegeri diferite despre aceleasi lucruri, fenomene sau obiceiuri.

Conform observatiei mele, noi oamenii numim diferit acelasi lucru si ne raportam diferit la aceeasi realitate.

Mergand mai departe am observat ca, in limitarile noastre, noi abordam experientele noastre cu exteriorul ca fiind cele "adevarate".

Acum, fata de aceste "adevaruri" individuale noi ne raportam cumva individualist, subiectiv, de unde rezulta de la sine ca, in ochii mei, "adevarul" meu subiectiv este totuna cu "adevarul" obiectiv, acela care exista insa in afara mea.

Conform principiului enuntat mai sus, acest "adevar" obiectiv devine automat "adevar" subiectiv si in ochii altuia...

Ce avem acum? Doi indivizi, care recunosc mai multe "adevaruri" subiective despre un singur "adevar" obiectiv.

Intrebare: care "adevar" subiectiv din cele doua reproduc fidel "adevarul subiectiv? Care "adevar" este adevarat?

-----------------------------------

In ceea ce priveste Biblia... Pentru noi toti, pentru noi crestinii, Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu. Insa ea nu este infailibila d.p.d.v. strict literar ci este infailibila d.p.d.v. al mesajului. De ce oare? Pentru ca El, Cuvantul a fost oarecum filtrat prin "subiectivismul" individului. Astfel ca avem de ex. in limba romana, sub indrumarea BOR, mai multe traduceri, mai multe versiuni, care nu sunt traduceri si copii identice ale originalului dar au toate acelasi inteles.

Acum, daca Cuvantul scris este usor diferit in structura nu insa si in mesaj cum oare intelegerea - "adevarul" nostru despre un lucru sau altul nu poate fi subiectiva pe alocuri, si cum puate sa mai pastreze in acelasi timp "esenta"
adevarului obiectiv nealterata?

Pana aici ridici problema foarte bine si foarte corect, ai baze pentru un rationament sanatos.
Din pacate, in a doua parte care ar trebui sa fie dezlegarea intrebarii, deraiezi.

Exemplul care imi vine in minte este Crezul crestin. Crezul este o marturie vie a credinciosului crestin chiar daca crestinul respectiv isi face cruce sau nu, se roaga la sfinti sau nu, se impartaseste cu Trupul si Sangele Domnului intr-un fel sau in altul.

Crestinul de peste tot si din toate denominatiile marturiseste prin Crez despre Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant, despre Biserica si despre asteptarile pe care le are.

Privind exemplul acesta putem spune ca noi, cei multi, avem "adevaruri" subiective multiple si totusi slujim prin acelasi "adevar" obiectiv - Crezul.

Din pacate solutia propusa se numeste "reducere la esenta" sau mai bine spus "reductionism".

Adica A nu este egal cu B dar daca ajung sa ignor suficiente diferente intre A si B atunci pot spune ca A este egal cu B.

Asta nu e ratiune ci sfidarea ei.

Si ca sa revin punctual la "Crezul" tau, ignori cateva aspecte:

1. NU toti cei care isi spun crestini ar putea rosti crezul - sunt de exemplu unii care nu sunt trinitarieni.

Daca eu nu am dreptul sa te exclud din definitia crestinismului pe tine care respingi icoanele, de ce tu ai avea dreptul sa excluzi pe cei care nu sunt trinitarieni?

2. Credinta crestina nu se reduce la "Simbolul de Credinta" asa cum nu se reduce nici la "Scriptura" si interpretarile derivate din ea care si tu ai observat pot diferi substantial.

3. Nu toti care spun "Una Sfanta Soborniceasa si Apostoleasca Biserica" se gandesc de fapt la acelasi lucru.
Ortodoxul se gandeste la Biserica Ortodoxa, neoprotestantul la o biserica-concept a celor oarecum virtuosi care au acelasi nume pentru dumnezeul lor: "Isus Hristos" sau pe aproape.

Ori, daca acelasi cuvant (sau cuvinte) poate desemna realitati diferite prin prisma unor intelgeri diferite (ex. cu "Biserica" mai sus), de ce nu reusesti sa accepti ca si cuvintele "Isus Hristos" pot desemna realitati diferite?

Eu cred ca Dumnezeu intelege limitarile noastre de raportare la realitate si ca nicicum, nici unul dintre noi nu putem defini "adevarul" asa cum il defineste El - obiectiv.

Depinde la care adevar te referi.
Daca te referi la adevarul de credinta, pentru asta (si nu doar) Dumnezeu a lasat Biserica (1Timotei 3:15) - ca institutie vazuta si nu ca abstractie, notiune personala a fiecarui individ definita si redefinita dupa nevoile personale ca si adevarul in care tu crezu.

De aceea Dumnezeu, care da ploaie si peste cei buni si peste cei rai, accepta variantele noastre bruiate, subiective de "adevar" atunci cand ne referim la Sine - Adevarul Ultim si Suprem.

Le accepta ca si ce?
Sf. Scriptua spune ca nu le accepta - "variantele" sunt definite ca erezie si pacat de moarte. Galateni 5:20

Eu nu ma supar daca cel mai mic din fii mei imi spune ca am slabit, in acelasi timp in care cel mare imi spune ca m-am cam ingrasat, cata vreme amandoi ma iubesc si imi spun "Tata".

Nu te-ai supara nici daca fiul tau cel mic ar spune lumii ca tu condamni homosexualitatea in timp ce fiul tau cel mare zice ca o accepti si binecuvintezi "dragostea" homosexuala chiar si cu casatoria?

Sau alt exemplu, daca unul din fii tai ar zice ca tu ai spus ca mantuirea se obtine tinand sambata, refuzand mancarea "necurata", platind zeciuiala si fiin un om relativ decent in fata societatii, esti ok cu asta?
Nu crezi ca prin aceste afirmatii li se face acelora care cred in ele un deserviciu si tie inclusiv?

Eu, ca tata nu ma supar ca cele doua observatii ale lor nu sunt identice, fidele realitatii dar cu adevarat ma supar daca fiecare dintre ei isi sustine la nesfarsit "adevarul" subiectiv despre mine, si plecand de la diferente sa ajunga la divergente, sau mai rau.

Din pacate cam asta era si perspectiva lui Cornilescu cand a preferat sa traduca "eresuri" prin "certuri intre partide".
Adica vezi Doamne, nu erezia e rea, ci sa tii musai sa o demonstrezi este.
Adica poti fi eretic, poti avea un crez oricat de aiuristic, atat timp cat iti vezi de erezia ta si nu faci din ea pricina de cearta, te mantuiesti.
Halucinant.

In acest chip, Domnul nostru Iisus Hristos, pe care Il marturisim si unii si altii, cunoscand unde se va ajunge cu privire la definirea "adevarului" obiectiv despre El, Cuvantul Sau etc. prin filtrele noastre limitate si subiective, S-a rugat Tatalui:

"Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis." (Ioan.17:21)

Uniti in El si totusi diferiti unul fata de celalalt.

Unitate in diversitate. Aceasta este posibila numai prin Duhul Sfant al lui Dumnezeu.

Noi oamenii ne dezbinam prin "adevaruri" subiective, Duhul Sfant ne uneste prin Adevarul Obiectiv, Unic si Absolut - Iisus Hristos.

Cu alte cuvinte, oamenii pot sa-si scoata ochii, de fapt Duhul Sfant este cel care ii uneste.
Duhul Sfant le-a spus sa ignore secole de crestinism si sa scoata Biblia din contextul acestor secole si in schimb sa se raporteze doar la mintea lor si deci sa inteleaga lucrurile pe dos si sa porneasca schisme in baza acestor suceli ca desi sa fie despartiti in fapt, sa fie uniti intr-un plan abstract, dincolo de orice evidenta in acest sens.

Pornesti de la un rationament - ajungi la o fantezie fara legatura cu realitatea.

[iuliu46]

În prealabil postat de ucenic

Eu unul am vazut in viata asta un principiu simplu, pe intelesul tuturor. Noi oamenii suntem diferiti. Daca mergem mai departe observam ca suntem atat de diferiti incat avem intelegeri diferite despre aceleasi lucruri, fenomene sau obiceiuri.

Conform observatiei mele, noi oamenii numim diferit acelasi lucru si ne raportam diferit la aceeasi realitate.

Mergand mai departe am observat ca, in limitarile noastre, noi abordam experientele noastre cu exteriorul ca fiind cele "adevarate".

Acum, fata de aceste "adevaruri" individuale noi ne raportam cumva individualist, subiectiv, de unde rezulta de la sine ca, in ochii mei, "adevarul" meu subiectiv este totuna cu "adevarul" obiectiv, acela care exista insa in afara mea.

Conform principiului enuntat mai sus, acest "adevar" obiectiv devine automat "adevar" subiectiv si in ochii altuia...

Ce avem acum? Doi indivizi, care recunosc mai multe "adevaruri" subiective despre un singur "adevar" obiectiv.

Intrebare: care "adevar" subiectiv din cele doua reproduc fidel "adevarul subiectiv? Care "adevar" este adevarat?

-----------------------------------

In ceea ce priveste Biblia... Pentru noi toti, pentru noi crestinii, Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu. Insa ea nu este infailibila d.p.d.v. strict literar ci este infailibila d.p.d.v. al mesajului. De ce oare? Pentru ca El, Cuvantul a fost oarecum filtrat prin "subiectivismul" individului. Astfel ca avem de ex. in limba romana, sub indrumarea BOR, mai multe traduceri, mai multe versiuni, care nu sunt traduceri si copii identice ale originalului dar au toate acelasi inteles.

Acum, daca Cuvantul scris este usor diferit in structura nu insa si in mesaj cum oare intelegerea - "adevarul" nostru despre un lucru sau altul nu poate fi subiectiva pe alocuri, si cum puate sa mai pastreze in acelasi timp "esenta" adevarului obiectiv nealterata?

Exemplul care imi vine in minte este Crezul crestin. Crezul este o marturie vie a credinciosului crestin chiar daca crestinul respectiv isi face cruce sau nu, se roaga la sfinti sau nu, se impartaseste cu Trupul si Sangele Domnului intr-un fel sau in altul.

Crestinul de peste tot si din toate denominatiile marturiseste prin Crez despre Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant, despre Biserica si despre asteptarile pe care le are.

Privind exemplul acesta putem spune ca noi, cei multi, avem "adevaruri" subiective multiple si totusi slujim prin acelasi "adevar" obiectiv - Crezul.

Eu cred ca Dumnezeu intelege limitarile noastre de raportare la realitate si ca nicicum, nici unul dintre noi nu putem defini "adevarul" asa cum il defineste El - obiectiv.

De aceea Dumnezeu, care da ploaie si peste cei buni si peste cei rai, accepta variantele noastre bruiate, subiective de "adevar" atunci cand ne referim la Sine - Adevarul Ultim si Suprem.

Eu nu ma supar daca cel mai mic din fii mei imi spune ca am slabit, in acelasi timp in care cel mare imi spune ca m-am cam ingrasat, cata vreme amandoi ma iubesc si imi spun "Tata".

Eu, ca tata nu ma supar ca cele doua observatii ale lor nu sunt identice, fidele realitatii dar cu adevarat ma supar daca fiecare dintre ei isi sustine la nesfarsit "adevarul" subiectiv despre mine, si plecand de la diferente sa ajunga la divergente, sau mai rau.

In acest chip, Domnul nostru Iisus Hristos, pe care Il marturisim si unii si altii, cunoscand unde se va ajunge cu privire la definirea "adevarului" obiectiv despre El, Cuvantul Sau etc. prin filtrele noastre limitate si subiective, S-a rugat Tatalui:

"Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis." (Ioan.17:21)

Uniti in El si totusi diferiti unul fata de celalalt.

Unitate in diversitate. Aceasta este posibila numai prin Duhul Sfant al lui Dumnezeu.

Noi oamenii ne dezbinam prin "adevaruri" subiective, Duhul Sfant ne uneste prin Adevarul Obiectiv, Unic si Absolut - Iisus Hristos.

Ucenic vorba lunga saracia omului ! Este greu de inteles cum cineva poate sustine ca aceeiasi oameni erau in acelasi timp si inspirati de Duhul Sfant si rataciti in practicile lor.

[Cornel Urs]

În prealabil postat de ucenic

Unitate in diversitate. Aceasta este posibila numai prin Duhul Sfant al lui Dumnezeu.

"unitate in diversitate"? diversitate si in domeniul teologic, sau ce ati vrut sa spuneti?

[Demetrius]

În prealabil postat de Cornel Urs

"unitate in diversitate"? diversitate si in domeniul teologic, sau ce ati vrut sa spuneti?

”Unitate în diversitate”, da. Așa e ”politically correct”.
Toate vin din același occident democratic ca și protestantismul nou sau mai puțin nou, că tradițional nu există.

[ucenic]

În prealabil postat de Cornel Urs

"unitate in diversitate"? diversitate si in domeniul teologic, sau ce ati vrut sa spuneti?

Da, diversitate la nivelul mintii si unitate la nivelul inimii.

Daca sotiei tale ii plac telenovelele si tie meciurile de fotbal, nu va mai iubiti? Daca teologia lui x este diferita de teolologia lui y, atunci acestia nu se pot iubi in Hristos?

Nu vorbesc aici despre ceea ce numea Alin:

daca fiul tau cel mic ar spune lumii ca tu condamni homosexualitatea in timp ce fiul tau cel mare zice ca o accepti si binecuvintezi "dragostea" homosexuala chiar si cu casatoria?

Ci despre crestinism.

Si nici ceea ce numea weareready:

Iisus este Lucifer...

Aceasta este satanism.


Eu vorbesc despre ceea ce crestinul, ca si urmas al lui Iisus Hristos, ca si copil de Dumnezeu poate marturisi: Pe Tatal, pe Fiul, pe Duhul Sfant, lucrarea mantuitoare a Fiului, moartea, invierea, inaltarea, revenirea Lui...

Insa chiar teologiile crestine diferite duc adesea la discutii contradictorii, chiar la cearta in toata regula si atunci intreb, unde este dragostea pe care Cel de Sus se asteapta sa o vada intre noi?

"Daca crede cineva ca este religios, si nu-si infraneaza limba, isi insala inima, religia unui astfel de om este zadarnica." (Iac.1:26)

Asadar, oricat de potrivit ar fi in mintea noastra intelesul nostru teologic despre Dumnezeu, menirea lui piere odata cu dragostea care a pierit fata de fratele nostru.

Dumnezeu nu se uita la "ce stim" despre El ci la "cum traim" ceea ce stim despre El.

In esenta noastra de crestini nu sta teologia, inchinarea sau slujirea ci in esenta noastra de crestini se regaseste credinta, nadejdea si dragostea.

Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea." (1Cor.13:12,13)

Binecuvantari!

În prealabil postat de ucenic

"Daca crede cineva ca este religios, si nu-si infraneaza limba, isi insala inima, religia unui astfel de om este zadarnica." (Iac.1:26)

Treci la fapte că teoria văd că o ştii sau te rezumi doar la teorie?

În prealabil postat de ucenic

Asadar, oricat de potrivit ar fi in mintea noastra intelesul nostru teologic despre Dumnezeu, menirea lui piere odata cu dragostea care a pierit fata de fratele nostru.

Din nou te baţi cu cuvintele tale. Păi dacă i-ai iubi pe ortodocşi nu ai mai teologhisi pe aici ca unul atotştiutor, citând din Biblie. Până nu vei să gusta din frumuseţea ortodoxiei (trăind-o) vei plin de cuvinte şi mândrie, dar vei fi gol şi lipsit de fapte ucenice.

În prealabil postat de ucenic

Dumnezeu nu se uita la "ce stim" despre El ci la "cum traim" ceea ce stim despre El.

Şi cum trăieşti ucenice? Intrând în casa unei gazde care ţi-a deschis uşa, te-a luat în braţe şi care te-a pus la masă cu el. Iar după ce iei masa împreună cu el şi câştigi încrederea acestui om, începi să-ţi areţi colţii, neiertând nimic din ce contravine credinţei tale? Asta îţi cere Dumnezeul tău să sfâşii tot ce contravine credinţei tale?

În prealabil postat de ucenic

In esenta noastra de crestini nu sta teologia, inchinarea sau slujirea ci in esenta noastra de crestini se regaseste credinta, nadejdea si dragostea.

Şi unde e dragostea de care tot vorbeşti? Tocmai un frate ortodox (prieten cu tine) ţi-a mărturisit că multă tulburare şi durere i-ai adus în suflet în urma mărturisirilor tale.

[iustin10]

În prealabil postat de ucenic

Eu vorbesc despre ceea ce crestinul, ca si urmas al lui Iisus Hristos, ca si copil de Dumnezeu poate marturisi: Pe Tatal, pe Fiul, pe Duhul Sfant, lucrarea mantuitoare a Fiului, moartea, invierea, inaltarea, revenirea Lui...

Insa chiar teologiile crestine diferite duc adesea la discutii contradictorii, chiar la cearta in toata regula si atunci intreb, unde este dragostea pe care Cel de Sus se asteapta sa o vada intre noi?

"Daca crede cineva ca este religios, si nu-si infraneaza limba, isi insala inima, religia unui astfel de om este zadarnica." (Iac.1:26)

Asadar, oricat de potrivit ar fi in mintea noastra intelesul nostru teologic despre Dumnezeu, menirea lui piere odata cu dragostea care a pierit fata de fratele nostru.

Dumnezeu nu se uita la "ce stim" despre El ci la "cum traim" ceea ce stim despre El.

In esenta noastra de crestini nu sta teologia, inchinarea sau slujirea ci in esenta noastra de crestini se regaseste credinta, nadejdea si dragostea.

Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea." (1Cor.13:12,13)

Binecuvantari!

Esenta ta este buna ,caci urmezi calea adevaratului Dumnezeu,cel al iubirii.
Dar oricat ai incerca sa arunci punti de legatura intre religii,acestea nu exista.
Intradevar , ceea ce ne uneste este iubirea ,mai degraba a lui Dumnezeu fata de noi.
Dar conceptiile si credintele noastre sunt diferite .
Singura cale sa fii apreciat cu adevarat de acestia pe care ii numesti frati aici ,este sa treci iar la ortodoxie. De ce vrei tu sa fii un ucenic la sectari,si nu preferi mai degraba sa fii printre cei mai mari la ortodoxi? Caci inca odata repet,esenta ta este f buna

[ucenic]

În prealabil postat de ovidiu b.

Treci la fapte (...)

Tu nu ma cunosti, Ovidiu, si nu stii nici faptele mele. Asa ca nu-mi cere sa-ti arat ceea ce, chiar daca am facut sau as face, tu nu ai afla. Eu nu ma mandresc cu ceea ce fac, nici inaintea ta, nici inaintea celor ce ma cunosc. In toate pricina mea de lauda este Hristos.

Eu tot ceea ce fac pentru Domnul meu, fac nu ca sa ma mandresc cu fapte, caci atunci nadejdea rasplatirii mele ar pieri odata cu implinirea faptei.

Rolul meu aici pe forum este sa marturisesc pe Hristos. Cand am intrat nu ma asteptam sa vad intr-o comunitate ce se vrea a fi crestina o atat de mare nevoie de Hristos.

Daca eu gresesc in teologia mea, in inchinarea mea, in slujirea mea este cine sa ma judece - Domnul caruia ii slujesc.

Nu ma intereseaza nici penticostalismul, nici ortodoxismul, nici adventismul.

Am spus-o si o repet, traiti in voi pe Hristos si puteti urma orice traditie. Dar ceea ce ne-a spus El sa facem, sa facem.

Jugul Lui este usor si sarcina Lui nu este o povara. Atunci de ce in impovaram noi cu teologii, dogme si doctrine care sunt greu de purtat, cu atat mai greu de trait?

Si daca nu ma credeti pe mine meditati la gandul lui Pavel:

"Pentru mine a trai este Hristos..." (Filip.1:21)

[ioanna]

În prealabil postat de ucenic

Daca eu gresesc in teologia mea, in inchinarea mea, in slujirea mea este cine sa ma judece - Domnul caruia ii slujesc.

Am sa va reamintesc cuvintele acestea cand o sa mai judecati credinta, inchinarea si slujirea ortodoxa, asa cum ati facut-o in cateva randuri pe acest forum Daca noi gresim, exista cine sa ne judece, Dumnezeu si nu o persoana care a ales sa paraseasca curtea bisericii , alegand alta comunitate, insa vine acum sa ne dea sfaturi peste gard, fara a intra in biserica.