Suferinta fetei nemaritate

[DragosP]

În prealabil postat de andravenache

In plus, genul asta de barbati i-am eliminat din ecuatie de la inceput cand am postat aici, pe un forum crestin.

A, dar ce, aici e la matrimoniale?

[andravenache]

În prealabil postat de DragosP

A, dar ce, aici e la matrimoniale?

Nu am postat un anunt, ci o parere despre criteriile de selectia a sotului (se aplica, cred eu, si la sotie ... doar ca eu sunt femeie) .... din punctul meu de vedere, punct de vedere pe care l-am extrapolat la restul crestinilor :D

[Yasmina]

Este firesc sa-ti cauti perechea printre cei ca si tine,sa nu mergi prea mult cu opozitiile,pentru a nu te lovi mai tarziu de tot soiul de neplaceri in cadrul relatiei.Daca ne-am cauta un partener care sa-l alegem pe viata,atunci am cauta bine! In schimb,daca-l iei pe principiul"las' ca vedem cum merge..."nu-i de mirare ca strangi anul si relatia...

Am doua prietene,care satule de celibat si de faptul ca printul pe care-l faurisera ele printr-un soi de genetica bizara,nu exista(barbat-de-casa,intelectual,sarmant,om-de-societate,fidel,iubitor,credincios ortodox)si-au luat adio de la fantezii si s-au maritat cu barbati mai jos de criteriul si de IQ-ul lor(si asa abia,abia caci barbatii nu se lasa casatoriti cu una,cu doua,chiar daca sunt vai si amar).
Barbatii respectivi le trateaza bine,mai ales ca sunt traditionalisti si femeia este respectata ca"mama a copiilor mei"si "stapana casei".In plus,cunosc faptul ca sunt mai destepte decat ei si asta le da fetelor inca un avantaj,sunt puse pe un pedestal,cumva.

Deocamdata nu ma pot pronunta pt esec sau succes,in aceste 2 exemple insa inclin sa cred ca vor fi niste familii satisfacute,conteaza ca si fetele sunt de la tara si un pic mai traditionaliste decat noncomformistele de la oras ,in sensul ca au renuntat la statutul modern,chic de altadata si au imbratisat o viata mai casnica,fara prea multe mofturi.

Eu ii ador pe oamenii muncitori,ii respect in relatii profesionale insa nu cred ca as continua discutia in mod privat ...La un moment dat,m-am intalnit cu un sofer de tir,insa nu am rezistat discutiilor,purtarilor,bancurilor deocheate si rasului prostesc.Important este ca am incercat.
Probabil conteaza si modelul parintesc,ca fata cauti un partener dupa patternul tatalui iar ca baiat dupa cel al mamei...

Nu cred ca este vorba neaparat despre"studii"ci in special despre educatie,bune maniere,bun simt si purtari alese,asa cum ii sta bine oricarui cavaler :)

[linistea]

În prealabil postat de andravenache

Nu am postat un anunt, ci o parere despre criteriile de selectia a sotului (se aplica, cred eu, si la sotie ... doar ca eu sunt femeie) .... din punctul meu de vedere, punct de vedere pe care l-am extrapolat la restul crestinilor :D

Ma intreb daca n-ati fi credincioasa ati fi casatorita pana acum?Eu cred ca da...deci cum e mai bine sa stai sa astepti- cum spunea cineva mai jos sa vina printul trimis de Dumnezeu sau sa lasi de la tine si sa te casatoreti cu cine o fi,pt ca daca astepti poate nu primesti nimic,acumulezi frustrari si ramai singura ?

[andravenache]

În prealabil postat de linistea

Ma intreb daca n-ati fi credincioasa ati fi casatorita pana acum?Eu cred ca da...deci cum e mai bine sa stai sa astepti- cum spunea cineva mai jos sa vina printul trimis de Dumnezeu sau sa lasi de la tine si sa te casatoreti cu cine o fi,pt ca daca astepti poate nu primesti nimic,acumulezi frustrari si ramai singura ?

Eu cred ca este mai bine sa am incredere deplina in Dumnezeu si in faptul ca el stie cel mai bine cand, cu cine sau daca trebuie sa ma marit. Ca urmare a credintei mele in Dumnezeu, NU "acumulez frustrari". E adevarat ca unele lucruri in viata sunt mai usoare daca ai pe cineva alaturi, dar asta nu inseamna ca e imposibil sa traiesti fara. Casatoria nu este ceva obligatoriu sau fara de care viata mea sa nu mai aiba sens. In schimb, din punctul meu de vedere, viata fara Dumnezeu nu are sens.
Daca ai fi citit postarile mele anterioare la acest subiect ai fi inteles ca nu astept "un print" (nu intru in detalii, pentru ca oricum ne-am indepartat de la subiect).
Ceea ce vad ca e greu de inteles pentru tine si pentru Cornel Urs este faptul ca pe mine nu ma intereseaza "parerea lumii" si nici sa traiesc dupa standardele ei. Incerc sa descopar voia lui Dumnezeu si sa traiesc dupa aceasta voie a Lui, pentru ca, la final, doar parerea Lui va conta.

[claudiadcd]

Uite link-urile a trei site-uri frumoase, poate te ajuta cu ceva:
http://tainacasatoriei.wordpress.com/
http://maicasiluana.blogspot.ro/
http://femeiacrestina.blogspot.ro/

[linistea]

În prealabil postat de andravenache

Eu cred ca este mai bine sa am incredere deplina in Dumnezeu si in faptul ca el stie cel mai bine cand, cu cine sau daca trebuie sa ma marit. Ca urmare a credintei mele in Dumnezeu, NU "acumulez frustrari". E adevarat ca unele lucruri in viata sunt mai usoare daca ai pe cineva alaturi, dar asta nu inseamna ca e imposibil sa traiesti fara. Casatoria nu este ceva obligatoriu sau fara de care viata mea sa nu mai aiba sens. In schimb, din punctul meu de vedere, viata fara Dumnezeu nu are sens.
Daca ai fi citit postarile mele anterioare la acest subiect ai fi inteles ca nu astept "un print" (nu intru in detalii, pentru ca oricum ne-am indepartat de la subiect).
Ceea ce vad ca e greu de inteles pentru tine si pentru Cornel Urs este faptul ca pe mine nu ma intereseaza "parerea lumii" si nici sa traiesc dupa standardele ei. Incerc sa descopar voia lui Dumnezeu si sa traiesc dupa aceasta voie a Lui, pentru ca, la final, doar parerea Lui va conta.

Nu cred ca ai inteles ,vorbeam in general despre femeile in jurul varstei de 30 de ani care nu vor sa-l supere pe Dumnezeu atunci cand cauta sa se casatoreasca si care devin usor confunze in gestionarea problemei.Si eu ma regasesc in categoria mentionata de mine,nu cred ca mai e loc de ipocrizie si mandrie atunci cand vorbim despre asta,nu cred ca n-ai acumulat mici frustrari....

[andravenache]

În prealabil postat de linistea

Nu cred ca ai inteles ,vorbeam in general despre femeile in jurul varstei de 30 de ani care nu vor sa-l supere pe Dumnezeu atunci cand cauta sa se casatoreasca si care devin usor confunze in gestionarea problemei.Si eu ma regasesc in categoria mentionata de mine,nu cred ca mai e loc de ipocrizie si mandrie atunci cand vorbim despre asta,nu cred ca n-ai acumulat mici frustrari....

Da... ai dreptate: cred ca nu inteleg ce vrei sa spui? Sorry
Iti mai explic inca o data cum vad eu lucrurile.... daca nici acum nu am inteles, poate imi explici prin exemplu....
Idea este ca, din punctul meu de vedere, a fi crestin inseamna sa Il pui pe Dumnezeu pe primul loc. Asta inseamna ca trebuie sa renunti la tine si la tot ceea ce TU consideri ca iti trebuie (de ex:as vrea sa fiu iubita, as vrea sa am bani, masina, casa, sa arat ca nu stiu care fotomodel, etc.) si sa iti subordonezi viata si dorintele Lui. Astfel, daca din punct de vedere lumesc apare intrebarea pe care ai pus-o tu "daca astepti poate nu primesti nimic,acumulezi frustrari si ramai singura ?", din punct de vedere crestin, in schimb, faptul ca nu o sa te mariti niciodata nu reprezinta o chestiune importanta.
Am mai specificat ca NU astept un print, ci astept pe cineva despre care sa simt, sa stiu ca este dupa voia lui Dumnezeu. As fi putut sa fiu maritata deja? Poate ca da.... sau poate ca nu (caci stiu si fete care nu sunt crestine, si deci nu au convingerile mele, si totusi sunt inca singure, avand varsta apropiata de a mea). Insa daca m-as fi maritat si as fi avut o casnicie "cu cine-o fi", pe motivul de "a intra in randul lumii" sau pur si simplu pentru ca mi-ar fi frica de singuratate, cine mi-ar putea garanta ca asta m-ar face fericita? In plus, sa faca asta ar insemna sa NU cred in Dumnezeu, ci sa pun mai mult pret pe increderea in propria mea gandire sau pe ceea ce spune lumea.... iar asta, cred eu, este un pacat foarte mare!
Frustari nu am pentru ca nu ma simt singura: stiu ca Dumnezeu este mereu cu mine. Apoi, mai am prieteni, familie .... + am invatat sa ma descurc asa. Astfel, acum, la 31 de ani, nu mi se mai pare greu sa merg singura la cumparaturi, in parc, la o nunta etc.
As vrea poate sa imi iau un apartament in rate si nu pot face asta pentru ca salariul meu (unicul, in lipsa unui sot) nu imi permite sa obtin sau sa platesc un astfel de credit. Cu siguranta ca daca as avea sot si copii as gati mai des si, deci, as manca mai sanatos (caci acum cand trebuie sa gatesc pentru o singura persoan, pentru mine, de multe ori mi se pare o pierdere de timp si prefer sa comand mancare). Plus ca sentimentul acela este... extraordinar!
Totusi .... sunt atatia oameni care isi doresc casa, masina, bani, educatie si nu reusesc, desi se zbat o viata, sa le obtina. Poate ca nici eu nu o sa obtin asta: casatoria. Chiar crezi ca ar fi asa de grav daca nu m-as marita (daca nu te-ai marita)?

[aurelia1984]

andravenache, mi-as dori si eu sa pot sa merg la nunti singura fara sa acumulez frustrari. Sa te ajute Dumnezeu cu rabdare!

[Yasmina]

În prealabil postat de linistea

Ma intreb daca n-ati fi credincioasa ati fi casatorita pana acum?Eu cred ca da...deci cum e mai bine sa stai sa astepti- cum spunea cineva mai jos sa vina printul trimis de Dumnezeu sau sa lasi de la tine si sa te casatoreti cu cine o fi,pt ca daca astepti poate nu primesti nimic,acumulezi frustrari si ramai singura ?

Ar trebui sa discutati cu femeile care s-au casatorit cu oricine le-a intrebat,numai ca sa fie "in randul lumii","sa nu vb lumea" iar acum isi plang in pumni.Intrebati-le pe ele cate frustari au acumulat in compania unor oameni care nu-si doresc nimic de la existenta decat placerea paharului,a manelelor si in general a tuturor lucrurilor neortodoxe??

Iti trebuie o minima precautie cand pornesti pe acest drum,nu poti sa-ti permiti sa dormi cu oricine sub acelasi acoperis,fara sa stii ce valori are in viata,pe ce pune pret,ce-si doreste de la viata.