Marturisirea credintei

[iustin10]

În prealabil postat de andra_v

Exact ceea ce facem si in prezent, cand suntem pusi in situatia de a-L marturisi pe Hristos zi de zi, ceas de ceas, clipa de clipa si majoritatea il parasim pentru serviciul, ogorul, familia ori "virtutea" noastra.

Chiar ma gandeam ca marturisirea lui Hristos,nu poate avea doar intelesul limitat,al marturisirii in fata unei constrangeri,si ca trebuie sa fie si un inteles de zi cu zi...
Deci daca ogorul,familia ,lumea ne face sa ne luam gandul de la Hristos,atunci marturisirea aceasta ar fi a noastra impotriva slabiciunii propriilor ganduri care ne indeparteaza asa lesne de la ajutorul lui Hrisots.
Daca cineva cere ajutorul Domnului ,inseamna ca il si marturiseste,impotriva propriei sale tendinte firesti,de a rezolva prin mijloace naturale , o anumita situatie

[glykys]

In primul rand, Il marturisim pe Hristos atunci cand spunem Crezul.
Apoi, Il marturisim in familie, la masa, la rugaciune, dar si in societate. A nu se intelege ca tinem predici de evanghelizare, dar se cunoaste in societate cine e crestin si cine nu e, ciar daca nu scoate o vorbulita despre Dumnezedu.

Parintele spunea chiar astazi ca pe Hristos Il marturisim si atunci cand ne rugam pentru aproapele nostru in suferinta si cand il pomenim la slujbe, implinind astfel cuvantul Sau, dar Il propovaduim in familie si in fata apropiatilor nostri. Parintii, nasii si bunicii care isi invata copiii sa se inchine, sa se roage, sa duca o viata crestineasca, sa ii duca la biserica, sa tina post etc sunt niste marturisitori si au aceasta datorie de a fi marturisitori.


Pana la urma, Il marturisim (sau nu) pe Hristos in toata viata noastra, prin felul in care ne-o petrecem.

[Demetrius]

În prealabil postat de glykys

In primul rand, Il marturisim pe Hristos atunci cand spunem Crezul.
Apoi, Il marturisim in familie, la masa, la rugaciune, dar si in societate. A nu se intelege ca tinem predici de evanghelizare, dar se cunoaste in societate cine e crestin si cine nu e, ciar daca nu scoate o vorbulita despre Dumnezedu...

Nu se poate cunoaște cine e creștin și cine nu în societate, la masă, la rugăciune până nu e pus în situația de a suferi pentru El; creștin e cine-L urmează și-L mărturisește cu prețul vieții, nu cine se laudă că-i botezat.
În versetul ce însoțește primul post al acestui topic, Iisus Cristos la asta se referea:

Tanar, supliciat pentru ca a renuntat la religia musulmana , si a devenit crestin
http://www.raymondibrahim.com/11798/...ughter-convert
Atenție, e groaznic!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Demetrius

Nu se poate cunoaște cine e creștin și cine nu în societate, la masă, la rugăciune până nu e pus în situația de a suferi pentru El; creștin e cine-L urmează și-L mărturisește cu prețul vieții, nu cine se laudă că-i botezat.
În versetul ce însoțește primul post al acestui topic, Iisus Hristos la asta se referea:

Good word without deeds are rushes and reeds

[Florin_cj]

În prealabil postat de glykys

In primul rand, Il marturisim pe Hristos atunci cand spunem Crezul.
Apoi, Il marturisim in familie, la masa, la rugaciune, dar si in societate. A nu se intelege ca tinem predici de evanghelizare, dar se cunoaste in societate cine e crestin si cine nu e, ciar daca nu scoate o vorbulita despre Dumnezedu.

Parintele spunea chiar astazi ca pe Hristos Il marturisim si atunci cand ne rugam pentru aproapele nostru in suferinta si cand il pomenim la slujbe, implinind astfel cuvantul Sau, dar Il propovaduim in familie si in fata apropiatilor nostri. Parintii, nasii si bunicii care isi invata copiii sa se inchine, sa se roage, sa duca o viata crestineasca, sa ii duca la biserica, sa tina post etc sunt niste marturisitori si au aceasta datorie de a fi marturisitori.


Pana la urma, Il marturisim (sau nu) pe Hristos in toata viata noastra, prin felul in care ne-o petrecem.

Vorbesc in ziua ratacirii mele,

Si iata ca acest mesaj al tau m-a trezit si iti multumesc. Va rog sa va rugati pentru mine si pentru sufletul meu, pentru ca daca gura mea va grai stramb azi, aspra va fi judecata mea! Ma rog la Dumnezeu sa imi puna calus la gura, pentru ca sa nu strecoare mintea mea gandul cel rau sau cel viclean in mintea fratilor mei! Si iata ca unii nu vor gasi pace in aceste randuri!
Mult mai de pret ar fi tacerea mea acum pentru mine, decat vorba pe care o scriu aici, dar nu ma simt instare sa tac azi in ziua ratacirii mele! Nu este intelelepciune in mine si nimic nu e bun din ce spun, daca aduce vrajba! Iar daca gaseste cineva bun in ceea ce scriu sa stie ca e de la Dumnezeu si nu am nici un merit! De va gasi cineva ceva poticnitor sa stie ca e de la mine si aspra va fi judecata mea, daca aduc rau in inima lui.
Bucuros voi fi eu daca gresesc si voi va veti arunca mana dupa mine ca sa ma scoateti din greselile mele! Si iata va spun ca gresesc si sunt un pacatos si sunt nevrednic de aceste vorbe, dar le spun, poate vor fi de folos cuiva, sunt dator sa spun din ce stiu, insusi pentru faptul de a fi corectat! Caci sta scris, parafrazez: Ca cel ce nu primeste mustrarea nu face Voia Lui Dumnezeu!
Le spun ca o fapta, precum cel care vede un sarac si nu ii spune: Du-te si mananca si du-te si te imbraca, ci ii da o haina si ii da de mancare!
Sarac, nu este cel care nu munceste, caci acela nici sa nu manance!
Daca pe saraci nu ii descrie foarte bine Scriptura, pe bogati ii descrie foarte bine! Spune Scriptura despre ei: Nu adunati comori pe pamant, ci in ceruri!
Cred ca acum stim ce inseamna saraci, pe langa cei nevoiasi de bunuri lumeasti, pe care ii avem pe langa noi si trebuie sa ii ajutam si poate nu ne vom indrepta atentia de astazi doar inspre cei care nu au cele lumesti, asta pentru ca sa implinim Cuvantul cu dragoste si nu ca o datorie pentru o rasplata!

Dumnezeu sa ne lumineze cu Adevarul Lui!

Ma gandesc la Sfantul Luca, Arhiepiscopul Crimeii. Acest mare chirurg si savant, devenind mai intai preot, a continuat sa opereze bolnavii. Dupa hirotonie, mergea intotdeauna imbracat in rasa la spital.

In momentul in care i s-a luat icoana din sala de operatie, pe la sfarsitul anului 1921, a spus ca nu va merge la munca pana cand icoana nu va fi repusa la locul ei si a plecat acasa. Pe atunci, <<un asemenea ,,sabotaj'' era pedepsit ca o crima politica de mare greutate.>> p. 46

Refuzand sa se prezinte, din pricina scoaterii icoanei, la Societatea Stiintifica Medicala, unde avea de sustinut o comunicare, da ulterior urmatoarea declaratie:
,,Prezint Societatii scuzele mele pentru faptul ca nu mi-am prezentat comunicarea in ziua desemnata, dar asta s-a intamplat nu din vina mea, ci din vina comisarului nostru pentru ocrotirea sanatatii, in care s-a salasluit dracul. Acesta a profanat icoana.'' (Sfantul Luca, Arhiepiscopul Crimeii, Am iubit patimirea, p 47)
Sa avem ocrotirea acestui mare sfant.
A se vedea si :

SFANTUL LUCA AL CRIMEEI: “Am iubit patimirea”

[Florin_cj]

În prealabil postat de antoniap

Ma gandesc la Sfantul Luca, Arhiepiscopul Crimeii. Acest mare chirurg si savant, devenind mai intai preot, a continuat sa opereze bolnavii. Dupa hirotonie, mergea intotdeauna imbracat in rasa la spital.

In momentul in care i s-a luat icoana din sala de operatie, pe la sfarsitul anului 1921, a spus ca nu va merge la munca pana cand icoana nu va fi repusa la locul ei si a plecat acasa. Pe atunci, <<un asemenea ,,sabotaj'' era pedepsit ca o crima politica de mare greutate.>> p. 46

Refuzand sa se prezinte, din pricina scoaterii icoanei, la Societatea Stiintifica Medicala, unde avea de sustinut o comunicare, da ulterior urmatoarea declaratie:
,,Prezint Societatii scuzele mele pentru faptul ca nu mi-am prezentat comunicarea in ziua desemnata, dar asta s-a intamplat nu din vina mea, ci din vina comisarului nostru pentru ocrotirea sanatatii, in care s-a salasluit dracul. Acesta a profanat icoana.'' (Sfantul Luca, Arhiepiscopul Crimeii, Am iubit patimirea, p 47)
Sa avem ocrotirea acestui mare sfant.
A se vedea si :

SFANTUL LUCA AL CRIMEEI: “Am iubit patimirea”

Sfantul Luca s-ar fi dus la munca sa ii ajute pe cei in nevoie! El a vrut sa sublizieze ca Dumnezeu este mereu cu noi si daca el este acolo si salveaza oameni, o face pentru ca Dumnezeu l-a binecuvantat. A scapat din pricina credinte si a marturiei Lui Dumnezeu! Ortodoxia marturiseste prin icoana prezenta Lui Dumnezeu in orice loc, prin Sfintii care au fost binecuvantati sa ne vesteasca Cuvantul, prin cei care ii avem de urmat ca exemplu! Icoana este intru luare aminte, asa a fost de la radacini si sa nu ne ratacim careva dintre noi, sa credem altceva! Caci sta scris parafrazez: Nu sunteti voi mai depret decat pasarile cerului?!
Icoana este marturia vizuala si asa cum se marturiseste prin cuvinte prezenta Lui Dumnezeu in tot si in toate, se marturiseste si prin icoana! Rog sa nu se piarda acest aspect care sta la fundamentul Ortodoxiei si sa nu ne ratacim vreodata sa spunem ca icoana a facut, ci asa cum sta la radacini e drept sa spunem Dumnezeu a facut, pentru ca sa nu punem cele facute inaintea facatorului! Deci mesajul a fost intru luare aminte si marturisire a credintei fata de Dumnezeu in Duh si Adevar!
Stiu ca cunoasteti toate acestea mai bine decat mine, vreau doar sa subliniez cateva aspecte care mi se par importatnte pentru ca sa nu ne ratacim unii din noi! Si pentru ca sa nu poticnim pe cei care au o alta parere si ar crede altceva din acest gest!
Daca nu este bine ce am scris, e din pricina ca m-am ratacit si nu cunosc prea bine istoria acestui Sfant Luca, am vorbit din prisma principiului la baza caruia sta prezenta icoanei in viata Crestinului Ortodox!
O spun ca pe o completare, nu ca pe o critica:
„după cum chipul cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, asemenea să se aşeze şi cinstitele şi sfintele icoane, făcute în culori sau mozaic, sau din alt material potrivit, în Sfintele Biserici ale lui Dumnezeu, pe sfintele vase şi veşminte, pe pereţi şi pe scânduri, în case şi pe drumuri, şi adică icoana Domnului şi Dumnezeului, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, şi cea a Sfintei Preacuratei noastre Stăpâne, de Dumnezeu Născătoare, ale cinstiţilor Îngeri şi ale tuturor sfinţilor şi cuvioşilor bărbaţi. Căci dacă vor fi văzuţi mai des zugrăviţi pe icoane, cu atât mai vii vor fi în faţa respectivilor, care îi privesc, reînviindu-se memoria şi dorul de prototipul lor, le vor săruta şi le vor da închinarea cinstită, dar nu adorarea deplină, care după credinţa noastră se cuvine numai firii dumnezeieşti" (Dr. Nicodim Milaş, Canoanele Bisericii Ortodoxe, vol. I, partea I, Tipografia Diecezană Arad, 1930, pp. 39-40).

[Florin_cj]

Nimic nu as putea sa spun azi daca Tu nu ai fi fost sa ma aperi si nimic din ce spun bine nu este de la mine, caci sunt nevredinc de bunatatea Ta, iar ceea ce sa strecurat rau in vorbele mele e din pricina nevredniciei mele, pacatosul! Rugati-va fratilor pentur greselile mele si iertati indrazneala mea!
Scriu in ziua caderii mele, in ziua in care toate s-au luptat sa imi tulture sufletul meu, in ziua in care cei dragi m-au prigonit din pricina nepriceperii mele, in ziua dreptatii in care cel necurat a vrut sa faca nedreapta aceasta zi in mintea mea!
Gandul necurat a pus stapanire pe trupul meu si a tulburat linistea mintii mele, trupul a luptat cu vrasmasia si a cazut si la luat acest gand necurat, toate par sa fie impotriva mea afara de Domenul Dumnezeul nostru!
Dreptatea Lui mi-a mangaiat sufletul si m-a mangaiat cu linistea Lui, Vorba Lui cea dreapta mi-a alungat singurateatea, si Adevarul Lui mi-a tinut in viata sufletul!
Credinta Lui Dumnezeu si iubirea Lui fata de toti oamenii si fata de mine m-a tinut, altfel demult nu eram eu!
Cat ne vom mai intoarce fata de la Tine si vom spune ca ne-ai parasit din pricina ca fratii nostrii sunt furati de gand necurat si gandul lor necurat ne da liniste si apoi ne-o tulbura! Alungata gandul lor necurat somnul meu si nopti negre s-au facut odihna mea!
M-am speriat Doamne de prigonirea fratilor mei si m-am tulburat Doamne intratat de firca singuratatii!
Numai dreptatea Ta m-a tinut treaz si numai Adevarul Tau m-a mangaiat si doar iubirea Ta mi-a alungat frica singuratatii!
Le spun acum fratilor mei care vor avea astfel de zile, ca nuami Credinta Ta ii poate mantui si numai facand Voia Ta vor ajunge la credinta!
Intreba-vor ei care e Voia Ta! Oare e Voia Ta ca fratii mei sa faca raul!
Cine crede ca Voia Ta e gandul necurat al fratelui sau, este departe de Adevarul Tau! Caci cei ratacici nu fac Voia Ta! Cei rataciti vor auzi adevarul si se vor tulbura, vor vedea Voia Lui Dumnezeu si se vor teme, frica se va abate asupra lor si nelinistea va lovi sufletul lor!
Caci sta scris:"19. Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi* dracii cred… şi se înfioară!"(Iacov 2:19)
Inima lor se va impietri si se vor intoarce impotriva Cuvantului Tau! Viclenia ii va face mandrii si se vor umple de rautate si inima lor se va umple de nepasare! Dar nu iti vei lua iubirea Ta de la ei, pentru ca Tu iubesti cu dreptate pe toti! Tu esti nadejdea lor si nadejdea mea si nadejdea noastra pentru ei!
Sa ne rugam pentru fratii nostrii sa li se deschida inima, sa li se linisteasca sufletu si vor veni din nou la cei care ii iubesc! Caci unde se vor aduna doi in numele Domnului Dumnezeu, acolo va fi si Dumnezeu!
Gandul necurat batjocoreste Adevarul Tau Doamne, si face din adevar, minciuna, auzi cum striga catre Tine fratii mei, dar vezi cum mint pe aproapele!? Mandria a pus stapanire pe ei si spun cu mandrie ca fac Voia Ta, dar cine face Voia Ta daca minte pe fratele lui si se ascunde de fratele lui, cine face Voia Ta daca nesimtirea a pus stapanire pe El si din toate binecuvantarile Tale, el le vede ispite! Cel necurat il face sa creada ca adevarul e in mintea lui, dar unde e adevar daca el minte, unde e adevar daca el se ascunde si unde e adevar, daca se uita cu frica la Cuvantul Tau, unde e adevar daca necuratia e in mintea lui si e ascunsa atat de bine, incat il duce la nesimtire!
Cine face Voia Ta daca alunga in necaz pe fratele Lui, cine face Voia Ta daca se joaca cu sentimentele fratelui sau si sfasaie sufletul aproapelui, cine face Voia Ta daca saruta cu sarutul tradarii si al placerii si al desfraului pe fratelel lui, cine vinde cu un sarut pe fratele lui, daca il iubeste?!
Hristos este si va fi intre noi, iubeste si pe dusmanul tau, dar cei cu inima impietrita nu isi iubesc nici aproapele! Din pricina minciunii din ei, din pricina vicleniei, din pricina mandriei, din pricina neiertarii, din princina fricii si din pricina ca isi ascund adevarata fata de lume!
Sa ne rugam sa se ia intunecimea fratilor din mintile lor, ca sa nu ne intunecam si noi si sa ne poticnim!
Departeaza de la mine judecata lor, caci nu e a mea judeacata acesta, da-mi doar putere sa veghez asupra lor, rugati-va cu mine fratilor, ca sa fie intarita ruga, ca sa intarim credinta, ca sa marturiseasca in adevar iubirea fata de Adevarul Lui Dumnezeu! Ca sa fie treziti din som fratii nostrii, ca sa lepede aceste ganduri necurate ascunse in ei! Ca sa poata sa faca Voia Lui Dumnezeu cu fapta si nu doar cu o lauda falsa din pricina mandriei!
Tulburata e mintea mea si judecata a iesit din gura mea si aspru voi fi judecat pentru nedreptatea mea, dar eu pacatosul va cer ajutorul prin ruga, pentru ca fratii nostrii sa se trezeasca!

[Florin_cj]

Marturisirea Credintei, cele sapte taine.

Si spun ca sa fie intarit si nu o luati ca pe o ocara si incercati ca ceea ce spun sa nu aduca vrajba in inima voastra, ci pace, pentru ca nu spun sa se strice nimic, vreau doar sa se imputernicesca!
Aceste Taine sunt simboluiri intru amintirea faptelor Mantuitorului, dar ele sunt Adevar pentur cei care fac Voia prin Cuvantul Lui Dumnezeu, sa nu facem din ele chiar taine si sa ne indragostim de Dunmezeu din pricina misterului si sa uitam de El cu prima ideie care ne vine in cale, pentru ca sa nu ii ratacim pe cei ce cauta cu Adevarat pe Dumnezeu! Sa nu ramana acestea doar in traditia savarsirii, pentru ca obiceiurile, adica legea, nu aduce Adevar si nici Har! Ci marturisirea Cuvantului adus noua prin Iisus Hristos, prin savarsire cu fapta aduce mantuirea noastra! Fapta facuta cu dragoste si nu din pricina unei legi, aduce desavarsirea!
Sa nu ne tulburam mintea si sa credem mai mult in tainele acestea, in legea aceasta care are ca scop invatarea noastra si care sunt savarsite intru amintirea faptelor Mantuitorului, care ne-a invatat sa iubim, sa iertam, sa avem rabdare si indelunga rabdare, sa credem, sa fim smeriti sa ajutam si pe toate astea ne-a invatat sa le facem (LUARE AMINTE) cu dragoste si nu din pricina unei legi! Repet legea e pentru inceputuri, dragostea e pentru desavarsire! Legea e pentru perioada indragostirii, iubirea este pentru vesnicie, pentru desavarsire! Sa faci legea, dar sa nu o faci pentru o rasplata, vine si dragostea si atunci nu mai astepti rasplata, pentru ca primesti mai mult decat puteai a crede si iata credinta Lui Dumnezeu in noi este mai mare decat credinta noastra!
Marturia adevarata, trebuie sa fie facuta cu dragoste fata de Acest Duh al Adevarului, pe care Dumnezeu il trimite la toti cei nascuti, caci Dumnezeu e drept si nu va pune pe nimeni in scaunul din fata, ci il va aseza pe fiecare la locul lui!
De mic copil stie omul parca ce e bine si ce e rau! Simte ca nu e buna curvia de mic, simte ca nu e buna desfranarea trupului de mic, simte ca nu e buna cearta de mic, simte ca nu e buna ura de mic simte linistea in cele care vin de la Dumnezeu, in iubire, in iertare in smerenie, in bunatate! Simte omul toate de mic copil, acesta este Duhul Adevarului care e in noi in toti!
Dar gandul necurat, ne ispiteste sa vadem cum e in afara acestui Duh al Adevarului si savarseste pacatul Adamic, adica neascultarea Cuvantului Lui Dumnezeu! Adevarul este vesnic, dar daca intrerupi pentru o secunda vesnicia, depilda prin minciuna, sau oricare alt pacat, deja nu mai poti sa spui ca e vesnicie mai putin o secunda!
„Căci legea prin Moise s-a dat, iar Harul şi Adevărul prin Iisus Hristos au venit” (Ioan 1, 17)
Iata ce frumos spune Ioan, legea a fost data prin Moise si Iisus Hristos a venit sa aduca Adevarul si Harul! Desavarsirea, mantuierea, vesnicia!
Si circumcizia a fost o lege, ca semn de amintire din timpul lui Avraam, dar asta pana cand Dumnezeu ne-a luminat pe toti prin Iisus Hristos, care s-a aratat crcumcisului si fariseului Saul sau Pavel, care a spus ca toti suntem chemati, toti avem Templul Lui Dumnezeu in noi si circumcizia nu este de folos in zilele acestea! Si Iisus spune: 22. Moise* v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci** de la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului."
Vechiul testament implementeaza legea, dar lipsa de dragoste a oamenilor, duce la pacat, ei incalca aceasta lege din pricina pacatelor: Mandria, minciuna, ascunderea adevarului, viclenia, curvia - adica lipsa loialitatii si a dragostei adevarate, rautatea, ura, dorinta de marire in cele lumesti, neascultarea, lenea sau trandavia, inselarea, defraul! Toate sunt bine descrise si fiecare pacat atrage si nefericirea celor care le savarsesc! Si iata rabdarea si iubirea Lui Dumnezeu, care il intrupeaza pe Iisus Hristos in om si il trimite noua pentru a ne spune Cuvantul Lui, lasand exemplu viu pentru ca noi sa fim mantuiti!
Prin inviere Dumnezeu ne spune, ca Adevarul este vesnic, iubirea adevarului este vesnica si nu cunoaste curvie, ci loialitate si in adevar gasesti rabdare, bunatate, iertare, liniste, bucurie, smerenie, ajutorare si toate binecuvantarile pe care le poate aduce iubirea adevarata care nu moare!
Sa nu omoram iar adevarul din noi, adica acest Duh al Adevarului cu care ne nastem!
Duhul Adevarului e in noi, dupa cum sta scris: "TEMPLUL LUI DUMNEZEU E IN VOI"
Legea e pentru luare aminte, iar adevarul este pentru vesnicie si marturisirea lui, este desavarsita prin implinirea lui(Cuvantul Lui Dumnezeu) cu dragoste !
Spun astea ca sa nu ne ratacim unii dintre noi si sa ramanem doar indragostiti de Dumnezeu! Daca te indragostesti de adevar, pentru ca ai respectat legea, te duci mai departe si ajungi sa iubesti adevarul, iar cand ajungi sa iubesti, o faci pentru vesnicie si nimic sa nu te mai clinteasca de acolo, iata Marturisirea Credintei si vesnic sa-ti gandul cu dragoste fata de acest adevar!
Sa nu ramanem dar indragostiti de lege, ci sa ajungem sa iubim Adevarul, pentur ca nu vom primi ca rasplata vesnicia, ci vom trai du dragoste in vesnicie!
Toate acestea sunt legi pe care le regasim in vechiul testament, dar sunt desavarsite in noul testament.

Botezul
Ne nastem in pacatul lumii, si pentru noi se roaga fratii nostii pentru iertarea pacatelor! De mic copil, da, pentur ca ne nastem in pacat si fratii nostrii se roaga pentru ca sa fim calauziti pe calea Adevarului! Sa nu uitam ca si alte confesiuni se roaga pentru noii nascuti, doar ca nu ii spun botez!
Crezul spune insa, Marturisesc un botez spre iertarea pacatelor! Aici o sa revin la Marturisire

Mirungerea
Ungerea mântuirii, împărtăşirea Duhului, confirmare, desăvârşire.
„Taină a punerii mâinilor” – modul în care se administra la început de Sfinţii Apostoli.
Harul primit prin Taina Sfântului Mir este necesar creşterii şi desăvârşirii moral-spirituale a celui renăscut prin Botez.
Sfântul Mir sau Mirungerea este Taina prin care noul botezat, îndată după Botez, primeşte harul Duhului Sfânt spre a se întări şi spori în noua viaţă dobândită după botez.
Iata in adevar cum ne amintim ca Templu Lui Dumnezeu este in noi si credem in asta si marturisim asta, prin cele vazute date de lege, dar mult mai important este sa constientizam asta in mementul botezului, si sa ne rugam cu credinta si cu dragoste, pentru ca noul nascut sa fie binecuvantat si calauzit pe calea Adevarului! Si sa nu ne mandrim in fata celorlalti cu aceasta lege, pentru ca Dumnezeu e drept si pe toti i-a binecuvantat cu Duhul Sfant inca de la nastere! Noi sa ne rugam cu credinta si dragoste pentru ca noul nascut sa infranga pacatul in care s-a zamislit!

Euharistia
Sfânta Euharistie este Taina prin care, sub forma pâinii şi a vinului, creştinul se împărtăşeşte cu însuşi Trupul şi Sângele Domnului, prezente în mod real prin prefacerea elementelor (pâinea şi vinul) la jertfa euharistică de la Sfânta Liturghie.
„căci o pâine, un trup suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine” (I Corinteni 10, 17)
Iar spun si iar cum nu as spune eu, sa nu uitam ca aceasta este o lege de luare aminte prin care marturisim, Painea si Vinul este Cuvantul Lui Dumnezeu, Adevarul si bucuria adusa de Acesta prin Iisus Hristos celor care implinesc Cuvantul! Spun pentru ca sa nu ne ratacim si sa nu punem vreodata legea inaintea Adevarului Lui Dumnezeu!

Marturisirea
Pocăinţa este Taina prin care creştinul ortodox, pocăindu-se de păcatele săvârşite şi mărturisindu-le înaintea preotului duhovnic ortodox, primeşte de la Dumnezeu, prin dezlegarea preotului, iertarea păcatelor, fiind reaşezat în starea harică.
„Amin grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer” (Matei 18, 18)
„Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele, se vor ierta lor; şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 22-23)
Aici e o poveste mai lunga de atat cred! Marturisirea tine si de iertarea pe care noi o aducem celor care ne gresesc si iar vin si spun dar nu cum as spune de la mine, daca iartam cu adevarat, iertam cu fapta, prin a ne arata iertarea fata de fratele nostru! Daca veti spune l-am iertat pe fratele meu, dar nu vreau sa il mai vad, nu l-ai iertat defapt pe fratele tau, doar te lauzi ca l-ai iertat! Daca spui l-am iertat pentru ca sa il dezleg, l-ai iertat pentru ceva ce nu tine de tine! Iar daca fratele tau spune mersi ca m-ai iertat, oricum nu ma simteam legat, inseamna ca nu isi primeste iertarea, pentur ca nici macar nu a vazut ca a gresit fata de tine! Aici la pacate sunt multe ascunse in noi, care daca stam sa le cautam, nu apucam sa le scriem pe toate, dar simplu spus, ele sunt impotriva a ceea ce inseamna iubire adevarata! Unii se consoleaza cu ideia ca sunt pacate mici, asta din pricina ca cel necurat le-a intunecat mintea, pana cand ii va lovi din nou nelinistea cea mare si atunci vor merge la Duhovnic si vor spune ca nu mai simt nimic! Pentru ca daca pleaca dragostea din inima noastra, ea se impietreste si nesimtirea prinde putere in noi! Acesta este un pericol pentru cei care fac legea, ca pe o lege si nu din dragoste fata de Adevar!
Si spun din nou ca si cum nu as spune de la mine, ca atunci cand faci legea, astepti rasplata, dar daca faci adevarul cu dragoste, nu mai astepti rasplata, pentru ca bucuria e deja in tine, atunci cand implinesti Voia Lui Dumnezeu! Incepi prin a infaptui legea, pentru ca sa ajungi sa te desavarsesti in iubire adevarata, si asta cu multa nadejde in Iubirea pe care o primim necontenit de la Dumnezeu!

[Florin_cj]

Preotia
Taina prin care o persoană e consacrată în scopul de a săvârşi toate celelalte Taine, ca reprezentant văzut al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adevăratul săvârşitor al tuturor Tainelor.
Preoţia este Taina în care, prin punerea mâinilor episcopului şi prin rugăciune, harul divin se pogoară asupra unui candidat anume pregătit, sfinţindu-l şi aşezându-l într-o treaptă a ierarhiei bisericeşti, împărtăşindu-i acestuia puterea de a învăţa cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârşi lucrările sfinte şi de a-i conduce pe credincioşi pe calea mântuirii.
Calauzatorii si invatatorii Cuvantului, cei care ne aduc aminte de Cuvantul Lui Dumnezeu lasat nou prin Iisus Hristos si cei care indruma prin binecuvantarea Duhului Sfant!
Nunta
Nunta este Taina prin care un bărbat şi o femeie, care s-au hotărât în mod liber să trăiască împreună întreaga lor viaţă, în scopul de a se ajuta reciproc, a naşte şi a creşte copii şi a se feri de desfrânare, primesc, prin rugăciunile preotului, harul divin care sfinţeşte legătura lor şi îi ajută la împlinirea scopului ei.
Efectele : acestei Taine sunt transformarea legăturii dintre cei doi soţi în una asemănătoare celei dintre Hristos şi Biserica Ortodoxă.
Însuşiri speciale : unitatea şi indisolubilitatea.
Deci nu divorturilor vom putea spune linistiti, daca vom veni cu nu recasatoritilor caz in care nevasta sau sotul este inca in viata, mai ales daca cei doi au copii!

Adevarul este ca doi oameni de sex opus nu sunt facuti sa se ispiteasca unul pe celalalt, Dumnezeu nu ne-a ispitit cu nimic din ce ne-a dat! Desfraul si luare fara masura e ispita noastra! Tot ceea ce am primit de la Dumnezeu sunt binecuvantari ale Duhul Sfant, astfel cei doi sunt binecuvantati sa se ajute in viata unul pe celalalt! Sa invete sa se iubeasca cu adevarat, sa se ierte, sa aiba rabdare si indelunga rabdare sa vegheze unul asupra celuilalt, sa se sacrifice unul pentur celalalt, adica sa traiasca cu Cuvantul Lui Dumnezeu, lasat noua prin Iisus Hristos! Sa nu minta, sa nu ascunda nimic unul de celalalt, sa nu prinda ura unul pe celalalt, sa nu se incerce unul pe celalalt. Astfel vor implini Voia Lui Dumnzeu si vor trai in pace, in liniste si nu le va fi frica la unul de celalalt, pentru ca vor avea incredere deplina unul in celalalt si nu se vor certa daca vor implini aceasta Voie a Lui Dumnezeu!
Prin familie, Dumnezeu ne-a dat ajutor sa invatam ce inseamna iubire adevarata! Sacrificiul in care te dedici deplin unul altuia, asa vei fi ferit de pacatul curviei, adica al infidelitatii sau al pretuirii sentimentului din pricina placerii si nu din pricina adevarului!
Aici invatam ca iubirea nu este un senitment care migreaza, transmisbi, ci iubirea adevarata trebuie sa fie statornica! Trebuie sa il vedem pe sotul sau pe sotia pe care il iubim sau o iubim, in toati si in toate, restul persoanelor, toate sa ne aminteasca de jumatatea noastra si cand vedem sau ne amintim de jumatatea noastra, sa ne amintim de Dumnezeu si sa multumim Lui unul pentur celalalt si numai bucurie va fi in viata aceata! Aceasta este eliberare adevarata a sufletului! Cei care se plang ca nu sunt liberi in casnicie, e din pricina curviei in care au trait sau inca traiesc! Ei se vad robi ai pacatului in familie, cu toate ca nu acesta este scopul familiei! Traiesc in pacat cei care fac pacat in mintea lor din binecuvatarea Lui Dumnezeu si intra in desfrau!
Cei care sunt casatoriti si se uita cu ochii in dunga dupa altii si dupa altele si uita de jumatatea Lui! Isi faramiteaza sufletul cu mai multe jumatati de suflete! Dupa cum spuneam, dar ca si cum nu as spune de la mine, nu trebuie sa ne izolam in familie, dar trebuie sa ne oprim la jumatatea noastra cu bunele si cu relele ei si sa nu vedem altul afara de jumatatea noastra, pentru ca sa nu ne faramitam sufletele detot! Daca te simti controlat de celalalt, nu iubesti familia ci desfraul, pentur ca ai ceva de ascuns, iar libertatea pentru tine este desfraul si nu Adevarul! Spun asta pentru cei casatoriti, dar si pentru cei necasatoriti!
Tinerii, dar nu numai, au impresia ca se joaca cu familia, dar vreau sa spun, asa cum nu as spune de la mine, ca de aici pornesc majoritatea pacatelor care se rasfrang asupra copiilor de generatii intregi! Iata lipsa de iubire in familie! Cine nu isi poate iubi propria jumatate nu va putea spune ca isi iubeste aproapele! E curvie sa spui asta si e curvie rusinata sa crezi ca vei putea sa iti iubesti aproapele, daca tu te indragostesti doar si la prima abatere ii dai papucii si cauti altul!
Joaca tinerilor incepe de la sarut, ei vad sarutul precum o prosteala, dar acesta ar trebui sa fie vazut ca o logodna, adica o marturisire ca esti indragostit! Daca te-ai indragostit, trebuie sa duci dragostea mai departe, lasando sa devina iubire! Pentru ca daca te indragostesti prea des, sufletul tau nu va mai sti sa iubeasca cum se cuvine! Azi se va indragosti de unul, maine poate de altul si va spune mereu ca sunt diferiti, asta asa ca o scuza! Stiau dinainte de a se intalni ca sunt diferiti, insa doar cel necurat vrea sa ne vedem asa, pentru ca Dumnezeu ne-a lasat dupa chipul si asemanarea Lui. Impliniti Cuvantul Lui Dumnezeu, Voia Lui cea adevarata si veti vedea ca sunteti potriviti! Daca mereu fugi de aceasta responsabilitate, ajungi sa traiesti in desfarau si curvie, daca nu cu trupul, cu mintea, care se indragosteste azi de unul si maine de altul si se obisnuieste asa si greu mai iese din jocul acesta!
O alta joaca a tinerilor este unirea trupurilo inainte de casatorie, dar in adevar aceasta este ca o casatorie, este un fapt al curviei, pentur ca daca nu se vor casatori, vor curvi. Toti acestia sunt departe de o dragoste adevarata fata de Dumnezeu, dar nu este tarziu, se pot pocai de pacatele lor! Asta daca nu le este frica sa faca Voia Lui Dumnezeu si sa isi sacrifice desfraul pe care ei acum il numesc libertate! Dar sta scris ca: Libertatea nu este acoperamant al rautatilor!
Nu judec ci va spun sa va feriti, pentur ca de aici invatam sa iubim cu advarat, iar daca vom privi familia ca un templu al placerilo sau ca pe o fabrica de copii, suntem departe de Adevar. Familia trebuie sa ne aminteasca de Dumnezeu si copii din familie, trebuie crescuti in dragoste, in liniste, in pace si in Cuvantul Lui Dumnezeu, fara minciuna, fara gand ascuns, fara viclenie!
Iata dragi frati Ortodoxi, dar nu numai, cei care cautati pe Domnul Dumnezeu in biserica, aceasta este adevarata familie, legea se infaptuieste intru a lua aminte la toate acestea si nu din alta pricina! Daca intro viata nu veti putea sa va iubiti propria jumatate cum se cuvine, veti minti daca veti spune ca iubiti pe fratii vostrii sau pe Dumnezeu! Iar cei care aleg o viata monahala, sunt la manastiri, nu stau in lume ca sa ispiteasca sau sa fei ispititi, isi imbraca haina ca semn sa se stie ca sunt si au alta cale!
Biserica Ortodoxa nu incurajaza celibatul si bine face, dar trebuie sa amintim fratilor nostrii sa respecte toate acestea! Fara ochi in dunga dupa altii dupa ce te casatoresti, sau dupa ce spui ca iubesti pe cineva cu adevarat, fara priviri dragalase la alti ochisori, pentru ca sa nu te indragostesti cu acest joc prostesc, in timp ce iubesti pe cineva! Nu uitati ca ceea ce nu poti sa faci intro viata e mult mai greu sa faci intro vesnicie!
Pentru toate este iertare, dar cand stii toate astea si continuui sa gresesti, iertarea este tot mai grea, pentru ca te obisnuiesti defapt sa fii iertat, dar pacatul ramane in tine, pentru ca continui sa faci aceleasi greseli!
Stiu ca multi tineri, dar nu numai, nu veti fi deacord cu ce va spun eu acuma, dar va spun asa cum nu v-as spune de la mine, insa casatoria trebuie sa inceapa cu primul sarut! Fara joc de mistere, fara minciunele de indragostiti! La inceput, ca o lege, trebuie sa va impuneti si sa va ganditi mereu la cel iubit si pe oricine vedeti sa va ganditi la el si asta sa va aminteasca de Dumnezeu si de iubirea vesnica a Adevarului! Daca incepeti asa, veti putea mereu sa il aveti in gand si in suflet pe cel iubit, pe jumatatea voatra, indiferen unde sunteti si nu il veti uita, chiar daca nu sunteti unul langa celalalt, in suflet si in gand trebuie sa fiti mereu unul cu celalalt si cat de des posibil impreuna!
Impreuna sa mergeti peste tot unde puteti! Daca simtiti insa ca sunteti indragostit sau iubiti, dar fugiti de jumatatea voastra, pentru ca va simtiti robii lui, sunteti departe de iubirea adevarata si in mintea voastra este doar desfraul! Sa stiti asta de acum in colo si sa nu spuneti ca nu ati stiut!
Trebuie sa va facetii robi unul celuilalt fata de cel de care v-ati indragostit sau pe care il iubiti, daca vreti o familie si iubire adevarata si daca vreti sa faceti Voia Lui Dumnezeu!
Daca luati totul ca pe o gluma sau ca pe o joaca, inseamna ca sunteti departe de iubire adevarata si este in voi doar desfrau si pacatul placerii!
Daca il saruti pe cel pe care te iubeste, fara sa il iubesti, il vinzi cu un sarut iudaic pentur placerea desfraului tau! Cazi in pacatul nesimtirii si nimic nu ti se pare gresit in ceea ce ai facut, pentur ca gandul necurat te lasa sa crezi ca te-ai jucat! Dar judecata voastra nu este pentur mine, va veti judeca singuri la timpul potrivit! Pentru mine este binecuvantarea de a va indemna sa luati aminte la faptele voastre si la gandul vostru si la sufletul vostru si la Cuvantul si Voia Lui Dumnezeu!
Acestea nu sunt de joaca dragii mei Crestini Ortodoxi, acestea sunt fapte intru savarsirea Adevarului si nu sunt doar o lege, ci sunt Adevarul insusi!