Copilul trebuie sa participe la inmormantarea celor dragi

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Yasmina

Exemplul cu calatoria pe viata nu este bun;persoana este in viata,perfect functioanala,vorbeste,rade,gesticuleaza,este fericita poate ca pleaca,isi incurajeaza rudele etc...

Eu nu văd diferenţa. Sufletele morţilor nu sunt ele "perfect funcţionale", având aceleaşi facultăţi pe care le aveau în timpul vieţii, dar cu capabilităţi noi ? Nu vorbesc, nu râd, nu comunică, vreţi să spuneţi că nu se mai recunosc oamenii unii pe alţii ? Nu sunt acolo speranţe de fericire, cu ce ar fi mai mare fericirea din Australia ?

insa ce este mai important,chiar si dupa plecare,inca trimite semne ca EXISTA:telefoane,scrisori,cadouri.

Şi cam de ce semne aţi avea nevoie că EXISTĂ ? Nu ajung cele pe care le avem, în scrieri, în tradiţie, în liturgică ? Vreţi telegramă de dincolo "pe aici e OK, am o casă mai faină decât aveam, iar în plus nu am grijă că se strică acoperişul, copiii nu îmi sparg geamuri la fotbal, etc"?

Care este tabloul standard de la o inmormantare?
Locul persoanei de alta data,este luat de un cadavru care uneori arata horror,depinde de imprejurarile mortii,depinde si de calitatea tesuturilor celui mort,sau repeziciunea proceselor de descompunere.
Nu mai gesticuleaza,nu se mai exprima,nu se mai trezeste.Asta ii inspaimanta pe copii,este ceva serios cu care nu s-au mai confruntat,si nu ar fi bine sa se confrunte daca nu sunt mai mari de 10 ani!!!

Îmi face impresia că dv confundaţi persoanele cu materia din care sunt alcătuite trupurile lor. Jalnică la plecare, aşa cum a fost jalnică la venire. Ne naştem între fecale şi urină. În cazul unor asemenea confuzii, de acord, ar fi bine să nu asistaţi la înmormântări. Nici la naşteri.

Aminteşte-ţi, omule, că din ţărână eşti făcut şi că în ţărână te vei întoarce !