???

[Kronos]

Dar unii dintre voi nu sunt în stare să găsească și un titlu adecvat? Nu e prima dată când văd semne de întrebare, un cuvânt și puncte de suspensie, o întrebare neterminată etc.
Dacă un om e în suferință, ajută-l cât poți și cum poți. Ajungeți să vedeți păcat și în bine.

Urmaresti sa pastrezi "curatia" ajutorului, te opresti cand banuiesti ca poate incepe pacatul sau inaintezi in virtutea faptului ca intentia ta este "sa-l ajuti"?

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Urmaresti sa pastrezi "curatia" ajutorului, te opresti cand banuiesti ca poate incepe pacatul

Mai mult este deja cadere. Altfel cum?
Oare nu e evident?....

Ar mai fi insa o mica dilema: cum e cu banuitul? Ca de banuit, multi banuiesc multe (de pilda persoanele suspicioase si neincrezatoare, mizantropii et. comp. sunt mari mesteri in banuieli)...

Dar ce putem face cand avem o banuiala?
Sa angajam un detectiv particular....:)
Sa spionam, sa intindem curse, sa provocam (era o doamna pe aici pe forum care ii punea sub nas pachetul de tigari sotului care incerca sa se lase de fumat...) si sa lovim in punctele slabe, doar-doar o pica prostu in pacat si ne va confirma banuielile (ca el e slab si prost si murdar, un desfranat jegos, iar eu sunt o doamna curata si adevarata, plina de virtuti si afierosita Domnului, mireasa...).
Sa ne facem viata un calvar mizind totul in directia banuielii. Iar la sfarsit sa culegem triumfatori roadele si sa exclamam plini de sine: STIAM EU! (pai cum sa nu stii, din moment ce ai facut totul ca sa iasa ceea ce de fapt doreai, in inima ta urata, bolnava, intunecata).

Sau, daca suntem cat de cat zdraveni la minte, sa expunem cu tact, cu tandrete, cu delicatete banuiala si sa ascultam ce are de spus celalalt om, semenul nostru. Iar daca avem banuiala ca minte, iarasi mai avem o sansa: sa ne spovedim si sa ne rugam lui Dumnezeu sa il miluiasca pe semenul nostru, sa il insanatoseasca. Si sa ajutam si noi la aceasta.

Altfel cum?

Si tot mai e o dilema: cum adica "poate incepe pacatul"? Pai e destul de clar cum e cu pacatul. Ma rog, cine e in serios prin Biserica, cine nu se fatzaie pe-acolo de moda, stie foarte bine cam cum e cu pacatul. Ca doar are practica spovadei!

Din pacate, din cate am priceput pana azi despre mine si alti oameni, noi cautam adeseori sa scornim teorii dragutze, intrebari, cugetari psihofilosofizante si alte abrambureli, istetele si mieroase, pentru a slaloma printre subtilele sau mai apasatele intepaturi ale constiintei proprii, pentru a fenta simtul (si asa pervertit) al pacatului, adica pe scurt: cerem permisiunea de a pacatui grosolan. Ca sa avem o scuza.
Or, se stie din popor ca: nu se poate si cu..... si cu sufletul in rai. Sau, mai din topor, adica de la Cuvantul: nu putem sluji si lui Dumnezeu si lui mamona.
Dar noua ne place sa intindem laturi in care sa plutim, cadaverici si sa ii tragem si pe ceilalti.
Asa suntem noi.
Dumnezeu sa ne miluiasca si sa ne lumineze intru pocainta!

[Albinutza303]

În prealabil postat de Kronos

Dar unii dintre voi nu sunt în stare să găsească și un titlu adecvat? Nu e prima dată când văd semne de întrebare, un cuvânt și puncte de suspensie, o întrebare neterminată etc.
Dacă un om e în suferință, ajută-l cât poți și cum poți. Ajungeți să vedeți păcat și în bine.

Probabil va referiti la mine, la raspunsul meu scurt, cu semn de intrebare, dar insusi titlul topicului este format din trei semne de intrebare.
Am cerut cateva detalii [daca se pot da, bineinteles], ceea ce a favut si Mtcrysty17, ca sa poata fi ajutata cu niste raspunsuri.
Doamne ajuta !

Detaliile sunt inutile pentru ca nu poti transpune 2 fiinte umane complet in cuvinte, ca sa-i oferi date complete omului din fata ta. Poti sa-i oferi puncte de vedere, perspective subiective.

Mergand mai departe, va intreb pe toti, oameni dragi:

voi cand va aflati in dileme de genul acesta, in care nu stiti ce e bine IN FATA LUI DUMNEZEU care stie riscurile, vointele oamenilor, dorintele si tot ce inseamna viata voastra, ce faceti?

Ii cer sa ma lumineze in rugaciune insa n-am incredere ca duc o viata atat de curata incat sa mi se raspunda.
Vreau sa fac binele, dar nu stiu daca stiu sa-l aleg.
Ce faceti in dileme? Ascultati ce simtiti ca trebuie sa faceti? Sau faceti opusul sentimentelor voastre, stiind ca e posibil sa gresiti in lucrurile pe care le simtiti?

[Kronos]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Detaliile sunt inutile pentru ca nu poti transpune 2 fiinte umane complet in cuvinte, ca sa-i oferi date complete omului din fata ta. Poti sa-i oferi puncte de vedere, perspective subiective.

Nu e nevoie de viața celor două persoane, ci de câteva detalii concrete: o persoană are nevoie de ajutor (descrieți situația) și o altă persoană poate să o ajute (descrieți ce fel de ajutor). Și apoi un creștin vă poate spune dacă e „bine” sau nu. Pentru că ajutor poate să însemne și uciderea altei persoane.

voi cand va aflati in dileme de genul acesta, in care nu stiti ce e bine IN FATA LUI DUMNEZEU care stie riscurile, vointele oamenilor, dorintele si tot ce inseamna viata voastra, ce faceti?

Deci dvs. credeți că persoana respectivă se află într-o situație grea „că așa e voia lui Dumnezeu” și dvs. vă temeți s-o ajutați de teamă să nu puneți voia dvs. mai presus de cea a lui Dumnezeu?

Cineva ma iubeste. Eu nu sunt in masura sa-i raspund curat. Exista riscul de a-l duce la desfranare si alte pacate.

Daca decid sa-l ajut cu adevarat, sa ma alatur lui, desi sufleteste nu simt ca sunt capabila sa-i ofer sentimente curate, ce scuza am ca am adus pacate in viata lui?

Daca un om se cunoaste pe sine, stie de unde a pornit, cum se comporta, cam care sunt greselile pe care le poate face, are el scuze cand atrage si pe altcineva in aceeasi valtoare?

Si tot decizia asta m-ar pune pe mine "cap de lista" in raspunderea in fata lui Dumnezeu pentru ca desi am stiut ca el are credinta, ca este apropiat de Dumnezeu, ca duce o viata cat de cat curata si am stiut de la inceput si cam ce pot si cum sunt, totusi am decis "sa-l ajut" atragandu-l intr-o viata "linistita, fara multe tulburari", dar seaca si mai departata de Dumnezeu. Raspunderea depaseste limitele omenesti pentru ca aduci pacatul in viata altcuiva, mai ales a unui crestin ortodox. Ca eu fac pacate in continuare, ca eu nu sunt stapana pe mine..ok, treaba mea, pentru mine raspund ca n-am incotro, dar sa aduc si pe altii la pacat... miseleste, profitand de slabiciunile lor, mi se pare cumplit de dus in viata asta. Sa ne fereasca Dumnezeu!

P.S. pentru el ar insemna enorm sa si gaseasca perechea, viata lui s-ar schimba in bine si ar fi mai fericit, mai implinit sufleteste.

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Cineva ma iubeste. Eu nu sunt in masura sa-i raspund curat. Exista riscul de a-l duce la desfranare si alte pacate.

Daca decid sa-l ajut cu adevarat, sa ma alatur lui, desi sufleteste nu simt ca sunt capabila sa-i ofer sentimente curate, ce scuza am ca am adus pacate in viata lui?

Daca un om se cunoaste pe sine, stie de unde a pornit, cum se comporta, cam care sunt greselile pe care le poate face, are el scuze cand atrage si pe altcineva in aceeasi valtoare?

Si tot decizia asta m-ar pune pe mine "cap de lista" in raspunderea in fata lui Dumnezeu pentru ca desi am stiut ca el are credinta, ca este apropiat de Dumnezeu, ca duce o viata cat de cat curata si am stiut de la inceput si cam ce pot si cum sunt, totusi am decis "sa-l ajut" atragandu-l intr-o viata "linistita, fara multe tulburari", dar seaca si mai departata de Dumnezeu. Raspunderea depaseste limitele omenesti pentru ca aduci pacatul in viata altcuiva, mai ales a unui crestin ortodox. Ca eu fac pacate in continuare, ca eu nu sunt stapana pe mine..ok, treaba mea, pentru mine raspund ca n-am incotro, dar sa aduc si pe altii la pacat... miseleste, profitand de slabiciunile lor, mi se pare cumplit de dus in viata asta. Sa ne fereasca Dumnezeu!

P.S. pentru el ar insemna enorm sa si gaseasca perechea, viata lui s-ar schimba in bine si ar fi mai fericit, mai implinit sufleteste.

Toate pana la pacat (zic eu) chiar nu mai sunt alte solutii la aceste probleme, poate sf Maslu, spovedanie, nu cred ca desfranarea ajuta la ceva, poate ajuta pe moment dar dupa...? Luati legatura cu duhovnicul.
Doamne ajuta!
Bucurie multa.

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Detaliile sunt inutile pentru ca nu poti transpune 2 fiinte umane complet in cuvinte, ca sa-i oferi date complete omului din fata ta. Poti sa-i oferi puncte de vedere, perspective subiective.

Mergand mai departe, va intreb pe toti, oameni dragi:

voi cand va aflati in dileme de genul acesta, in care nu stiti ce e bine IN FATA LUI DUMNEZEU care stie riscurile, vointele oamenilor, dorintele si tot ce inseamna viata voastra, ce faceti?

Ii cer sa ma lumineze in rugaciune insa n-am incredere ca duc o viata atat de curata incat sa mi se raspunda.
Vreau sa fac binele, dar nu stiu daca stiu sa-l aleg.
Ce faceti in dileme? Ascultati ce simtiti ca trebuie sa faceti? Sau faceti opusul sentimentelor voastre, stiind ca e posibil sa gresiti in lucrurile pe care le simtiti?

Cu duhovnicul ai vorbit?

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Ce faceti in dileme? Ascultati ce simtiti ca trebuie sa faceti? Sau faceti opusul sentimentelor voastre, stiind ca e posibil sa gresiti in lucrurile pe care le simtiti?

Iată, din nou, o dilemă care pare a fi generată de neîmpăcarea minţii cu inima, a simţirii cu gândirea. Asta ni se întâmplă tuturor, arătându-ne că suntem încă nevindecaţi de păcat. Aşa stând lucrurile, e evident că nu putem noi să vindecăm pe altcineva. Suntem ispitiţi uneori să dăm mai mult decât putem, din dragoste sau milă, justificându-ne prin faptul că dragostea n-are limite şi curăţeşte orice act.
După puţin timp, însă, vom constata că dragostea noastră e limitată, nestatornică, nedeplină, amestecată cu tot felul de patimi egoiste, un amestec de lumină şi întuneric.

Pentru astfel de situaţii cred că trebuie să luăm în considerare experienţa Bisericii, care a formulat de-a lungul vremurilor nişte dreptare, nişte limite între care dacă ne mişcăm, nu vom cădea în păcat. Căci trebuie să fie clar că nu putem ajuta pe cineva păcătuind, aceasta fiind o înşelare. Păcatul e ceea ce ne depărtează de harul lui Dumnezeu, singurul care este bun şi care poate vindeca, ajuta pe cineva.

Deci dacă felul în care consideri că trebuie să ajuţi este socotit păcat de Biserică, atunci nu e de la Dumnezeu şi nu trebuie să-i dai curs.
În plus, sfatul unui duhovnic pentru situaţia concretă de viaţă e foarte important.