???

[iustin10]

În prealabil postat de ioan cezar

Iata o vorba care ar putea sa fie frumoasa, daca jocul polisemantic al cuvintelor nu ar fi atat de bogat. Sau poate tocmai de aceea!...
Nu vrei sa detaliezi? Suna deja promitator. Chiar ma intereseaza, daca ai bunavointa si oleaca de timp...

Incepe te rog cu iubirea. Care anume "iubire", din multele cate sunt (de pilda iubirea pedofililor pentru copii, a heroinomanilor pentru drog, a betivului pentru o tuiculita, iubirea carnataresei pentru carnati, iubirea pictorului pentru culori si peisaje etc.) sprijina pocainta? Si cum intelegi pocainta?
M-as bucura sa deslusesti cate ceva din modul cum vezi lucrurile.

Ma bucur mult ca din tot ce am zis ai retinut aceasta ,ca daca nu aveam ceva de zis, nici nu as fi vorbit in fata ta.
Pentru ca,chiar aceasta vroiam sa iti transmit. De cand te urmaresc tu oscliezi cumva ,ai inaltimi ametitoare ,dar si slabiciuni si cautari ,mai ceva ca ale mele (daca pot fi luat ca reper negativ) :)
De care iubire vorbesc eu ? De iubirea de Dumnezeu,bineinteles, de Dumnezeul cel Viu.
Tot ce ne inconjoara e atat de minunat,oamenii sunt atat de minunati. Ba chiar si natura parca e o simfonie ,in acord parca cu sufletele noastre . Fiecare clipa are un farmec extraordinar ,fiecare om intalnit este extraordinar de interesant,fiecare situatie are intelesuri ascunse la prima vedere .
Fiecare clipa si traire toata frumusetea lumii,totul,vine de la Dumnezeu.
Nimic nu este in afara Lui.Tot ce este bun si frumos vine de la El,si totul in jur asa si este.
Fiecare clipa mie imi smulge strigate de admiratie ca unui copil,si singura rugaciune care o spun non stop este aceasta :"Slava Tie Doamne,slava Tie !"

Aici s-a intamplat un click ! M-am gandit asa: eu invatasem ca rugaciunea inimii trebuie sa fie permanenta ,ca pocainta greselilor mele ar trebui sa fie singura care sa imi ocupe mintea non stop. Cum oare am ajuns ca aceea rugaciune ,rostita oarecum mecanic,sa fie inlocuita de aceasta : de lauda si slava a lui Dumnezeu ?
Poate Dumnezeu dorea o rugaciune mai buna de la mine,una venita din inima ,mai sincera .Si atunci am fost coplesit cu bucurie ,mi-a dat liniste si deschidere ca sa vad frumusetea lumii si ca sa inteleg ca toate sunt de la El. Mi-a umplut sufletul de dragoste ,ca in permanenta sa fiu indragostit de El, si El sa ma binecuvanteze prin fiecare clipa de frumusete care o descopar in lume.
Iubesc oamenii ,viata ,si tot ceea ce vine de la Dumnezeu . Ba chiar si pedepsele Sale sunt ca o mangaiere aspra,caci si acelea sunt inundate de iubirea Sa.
Darul lui Dumnezeu nu se poate confunda ,ca aduce ceeea ce nici nu visai ,si indurarea Sa e mai mare decat am astepta noi in cele mai optimiste vise

Si ca sa ajung la ultimul punct,cel care te intereseaza ,la vremea pocaintei ,de abia acum poate incepe pocainta ,cand ai invatat sa iubesti. Pentru ca de abia acum ai ce regreta .
Toate clipele frumoase,cand nimic nu te ar fi fortat sa faci raul,toata splendoarea pe care ai ratat sa o traiesti, tot raul gratuit care l-am facut ,cand totul in jur e inundat de lumina
Aceasta e adevarata pocainta,cea cu lacrimi amestecate de fericire si de ciuda pe mine, Doamne iarta-ma ca nu am stiut ca esti asa de aproape.
Stiu ca Tu ierti orice ,ca bunatatea Ta intrece cel mai negru pacat al meu , dar imi e asa de ciuda ca am fost ca o pata murdara in acest ocean de frumusete ,incat plang doar ca nu am fost,asa cum Tu ai fi vrut.
De partea Ta este mangaierea, de partea mea este suspinul , ca nu m-am ridicat la inaltimea nesfarsitei Tale iubiri.