Dificultati de integrare in comunitatea ortodoxa

În prealabil postat de glykys

Hm... acesta este un topic care ma pune pe ganduri. Citeam ceva frumos, dar trist, la par. Paraian, ca greseala cea mare in asezarea noastra sufleteasca este ca traim social in biserica si nu traim religios in societate.


Dupa parerea mea, schimbarea religiei / confesiunii nu ar trebui sa tina seama de elementul social. Adica, daca respectivul care doreste sa se converteasca, renunta din cauza ca nu gaseste o comunitate mai primitoare, hiba e la el. Nici nu ar fi de preferat sa se converteasca, daca l-ar atrage numai asta. Asa cum se spune si mai sus, la ortodoxie nu vii pentru oameni, ci pentru Hristos. E adevarat ca si noi trebuie sa facem eforturi, din partea noastra.

Asa este, comuniunea in Biserica se face in rugaciune, in felul in care fiecare din cei prezenti se impartaseste de harul Sfantului Duh! Nu asa, ca merg cu omul din biserica la o cafea sau la o actiune caritabila - adica sunt bune si aceste actiuni, dar nu in asta sta comuniunea.

Si nu e de mirare ca adesea ii simt pe acesti oameni - pe care nu ii vad decat vreo doua ore duminica in biserica, cei mai multi dintre ei cu care poate ca nu am schimbat niciodata nici un cuvant si despre care nu stiu nimic altceva decat ca vin la biserica la care ma duc eu - mult mai apropiati sufleteste decat prieteni, colegi, oameni cu care petrec destule ore si despre care stiu cate in luna si in stele.

Să luăm aminte!
(am selectat din mesajul lui glykys ceea ce am simţit şi eu că este adevărat)

Este adevărat că prin comuniune se înţelege mai mult decât socializare, comunicare şi ea se face prin intermediul Viţei ale cărei mlădiţe suntem.

Eu nu sunt o persoană extraordinar de sociabilă, aşa că uneori mă simt vinovată când alţii doresc să petreacă timp cu mine, iar eu nu vreau. Totuşi nu cred că strică să avem legături sociale cu oamenii din biserică, atât timp cât nu uităm pentru ce mergem la Sfânta Liturghie.