Spuneti NU vaccinurilor-VACCINAREA: EROAREA MEDICALA A SECOLULUI

[antiecumenism]

În mod evident, n-ar apărea numele laboratoarelor, ci mai degrabă cele ale filialelor şi societăţilor ce au legături cu aceste laboratoare. Dacă vreun ziarist ar descoperi aceste conturi, nu e deloc sigur că ar putea relata în presă această descoperire. Dimpotrivă, dacă ar fi sesizată justiţia, se poate considera, în mod rezonabil, că judecători integri, rezistând presiunilor (şi netemători că ar putea fi victimele vreunui regretabil accident) ar ajunge, prin anchete, să descâlcească imbroglioul financiar descoperit şi să stabilească care laborator a plătit cui, şi când anume. După părerea mea, nu vor fi revelate marelui public asemenea fapte prea curând. În joc se află prea multe interese, inclusiv ceea ce se numeşte „raţiune de stat”. După cum se vede, Pasteur a fost un precursor al lichelelor din vremea noastră.
Presa franceză a refuzat întotdeauna, în mod unanim, să insereze în coloanele ziarelor orice putea să repună în discuţie infailibilitatea lui Pasteur şi a lucrărilor sale. A-l critica pe Pasteur, a demonstra erorile sale ar fi fost considerat un sacrilegiu, atingere de nesuportat adusă entităţii creată în întregime de regimul republican ! Curioasă reacţie din partea unei prese aşa-zis democratice! De altfel, nimic nu s-a schimbat de la vremea aceea. In 1996, îi este imposibil unui cercetător, medic, om de ştiinţă oarecare şi chiar unui simplu particular, să facă să apară în vreun jurnal medical sau revistă medicală oarecare, vreun articol — oricât de neînsemnat – care l-ar repune în discuţie pe domnul Louis Pasteur în scopul de a-l reabilita pe acest biet Antoine Bechamp. Această imposibilitate nu priveşte doar presa medicală sau ştiinţifică ci, în egală măsură, toate organele presei de mare tiraj. Directorii de redacţie refuză aceste articole destinate, totuşi, să lumineze marele public. Ar face valuri, spun ei. Aceste articole sunt tabu.
Presa a rămas, deci, obnubilată de marile dogme, chiar dacă ele sunt false şi înapoiate. Ea rămâne la ordinul marilor pontifi ai medicinii alopate instituţionale şi se teme de ei. Ea pretinde, desigur, că este democratică, dar respectă cauzele republicane, adică ordinele arbitrare fără apel, neenunţate în Constituţie dar puse în practică de conducătorii politici fără ca cineva să se gândească măcar un singur moment să reacţioneze în numele principiilor fundamentale ale libertăţii cetăţeanului.
Chimist slab şi fals biolog, Pasteur [Louis Pasteur (n. a fost un om de știință francez, pionier în domeniul microbiologiei EXISTA UN ZVON CA EL AR FI FOST MASON DE GRADUL 32] n-a descoperit niciodată nimic el însuşi, nici existenţa microbilor (lucrări furate şi lui Davaine şi lui Bechamp), nici existenţa factorilor ce antrenează bolile viermelui de mătase (lucrări furate lui Bechamp) şi boala viţei-de-vie (lucrări furate, de asemenea, lui Bechamp), şi nici principiul vaccinării împotriva turbării şi altor maladii (lucrări furate lui P. V Galtier şi doctorului Deboue). În faţa unor astfel de probe, avem dreptul să ne punem următoarele două întrebări:
1. cum se face că, la 100 de ani după decesul lui Pasteur, acesta este încă respectat şi onorat?
2. cum se face că in ciuda numeroaselor avertismente adresate medicilor şi biologilor din lumea întreagă, principiul vaccinării se perpetuează?



Răspunsul la prima întrebare este evident. Pasteur este încă respectat şi onorat fiindcă legenda sa, creată printr-o manipulare fără precedent a conştiinţelor, pusă în operă de jocurile politice şi mass-media epocii — care au acordat astfel unui impostor meritul descoperirilor realizate de către contemporanii săi — a putut servi intereselor a trei categorii de indivizi: Pasteur însuşi, în primul rând, care a adunat o avere considerabilă, de care au profitat descendenţii săi; unii dintre amicii săi politici, printre care Paul Bert; în egală măsură, toată clasa politică republicană pentru care Pasteur reprezenta simbolul probităţii, al dezinteresului, al ştiinţei în serviciul omenirii suferinde, toate, evident, virtuţi republicane, şi în sfârşit şi mai ales —promotorii, edilii şi profitorii Institutelor. De fapt, legenda pasteuriană a împuşcat trei iepuri dintr-un foc:
+ să se acorde Franţei republicane un prestigiu internaţional de care avea mare nevoie în cursul acelei perioade sumbre, şi care să permită estomparea evenimentelor mai puţin glorioase;
+ să li se pună în faţă francezilor exemplul unui savant republican admirabil, în serviciul drepturilor omului, căci el le deschidea, prin vaccinare, un drept imprescriptibil la sănătate şi să-i facă să uite, astfel, nefericirea şi situaţia lor mizeră. Iată ! Statul se ocupă de voi ferindu-vă de toate relele pământului prin vaccinare. Aceasta este egalitatea şi fraternitatea republicană ! În privinţa libertăţii, ei bine asta vă este confiscată, dar este în interesul vostru; realizarea unei afaceri comerciale de prim rang stabilind un monopol prin crearea de Institute oriunde acest lucru era posibil.
Nu trebuie să credem că o astfel de maşinaţie n-ar mai fi posibilă în zilele noastre. Orice s-ar spune, spiritele franceze au evoluat prea puţin şi, în aceşti din urmă ani, am asistat cu toţii la voturi ce impun vaccinări obligatorii, la campanii de publicitate pentru vaccinările împotriva gripei, hepatitei B şi a altor boli, în aşteptarea vaccinării împotriva cancerului şi a SIDA. Aceste voturi au fost obţinute de către grupuri de presiune ce au intervenit pe plan politic şi prin campanii de publicitate organizate de aceleaşi grupuri, în deplin acord cu Ministerul Sănătăţii. Nu s-a schimbat nimic: Pasteur Productions şi Institutul Wrieux lucrând, de altminteri, în perfectă colaborare deţin monopolul fabricării şi vânzării vaccinurilor, cele două instituţii fiind, absolut evident, susţinute şi încurajate de către stat din interese politice şi financiare. În consecinţă, în conştiinţa cetăţenilor, dacă Statul preconizează şi încurajează vaccinările, dacă principiul vaccinărilor este acceptat de corpul medical, înseamnă că acest principiu este eficace.
Aceste idei de eficacitate (nicidecum demonstrată) şi de inocuitate [Însușire a unui agent fizic, chimic, biologic de a nu constitui un pericol pentru organism] (la fel de lipsită de demonstraţie) a vaccinărilor, predicate de adepţii vaccinării, s-au ancorat, în timp, în spiritul oamenilor în aşa măsură încât a devenit practic imposibil să convingi pe cei mai mulţi că sunt subiecţii unei manipulări şi dezinformări extraordinare. Acesta este motivul pentru care Pasteur rămâne mereu pe piedestalul numeroaselor statui care au fost ridicate în memoria lui şi pentru care Institutul Pasteur se bucură în continuare de renume naţional şi internaţional. Ca toate cele omeneşti, desigur, acest lucru nu va dura etern. O sută de ani de practică a vaccinărilor nu reprezintă o durată suficientă pentru a stabili o constantă definitivă. O sută de ani înseamnă abia puţin mai mult de trei generaţii, interval de timp insuficient pentru ca lumea să-şi dea seama de adevăratele daune produse organismelor prin vaccinări repetate, fără a ţine cont de diferenţele de constituţie ale acestora.

[antiecumenism]

Atunci când, peste câţiva ani, va fi evident că vaccinările au provocat geneza unor maladii virale precum SIDA (şi acest lucru a fost dezvăluit de către medicii a căror voce a fost înăbuşită), că vaccinările au generat slăbirea sistemului imunitar al oamenilor în aşa măsură încât diverse epidemii vor fi secerat sute de mii de indivizi într-un timp record, atunci şi numai atunci supravieţuitorii îşi vor pune şi vor dărâma statuile „marelui” si „genialului” Pasteur. Si poate vor cere si socoteală fabricanţilor de vaccinuri şi statului, aşa cum au făcut-o hemofilii cu ocazia afacerii sângelui contaminat, afacere ce constituie un „frumos” exemplu de onestitate şi probitate a laboratoarelor, a oamenilor politici şi a lumii medicale.
Răspunsul la a doua întrebare e mai greu de dat. Într-adevăr, dacă principiul vaccinării persistă în ciuda numeroaselor şi neîncetatelor puneri în gardă din partea unor membri ai corpului medical şi a unor biologi, aceasta se întâmplă fiindcă guvernează legea tăcerii, ce se manifestă in primul rând în interiorul profesiunii. Un medic ce se opune practicii vaccinărilor nu îndrăzneşte să-şi manifeste această dezaprobare. Atunci când se găseşte în prezenţa confraţilor, tace. Pe de altă parte, unii medici ce dezavuează această practică, vaccinează – totuşi din interes – asigurând fidelitatea clientelei şi un anumit venit. În fine, nici un medic nu îndrăzneşte, de regulă, să se opună practicii vaccinărilor, căci trăieşte cu frica în sân că va fi semnalat sau denunţat Consiliului Ordinului de către confraţi sau pacienţi. A fortiori, nici un medic nu îndrăzneşte să emită cel mai mărunt dubiu asupra eficacităţii vaccinărilor şi, mai ales, să exprime acest lucru în scris. În asemenea situaţie, Consiliul Ordinului n-ar întârzia să intervină şi acest lucru ar însemna un blam, în cel mai bun caz, ori suspendarea temporară sau definitivă, în cel mai rău. Prin sancţiunile pe care este susceptibil a le pronunţa, acest Consiliu exercită un soi de terorism în privinţa celor care se opun vaccinării. Legea tăcerii se exercită in exteriorul profesiunii deoarece ea este impusă de către fabricanţii de vaccinuri şi puterea politică întregii populaţii.
Întrucât se face în permanenţă o intensă şi mincinoasă publicitate pentru vaccinuri şi aceasta este luată de bună de către părinţii copiilor şi marea majoritate a adulţilor şi persoanelor în vârstă. Ideea că vaccinurile sunt necesare, eficace şi lipsite de pericole a sfârşit prin a se ancora în conştiinţa unei populaţii în majoritate ignorantă în materie de medicină. Atunci când survin accidente, ele nu sunt cunoscute decât de acele persoane care au suferit daune din cauza vaccinurilor, şi de cei apropiaţi lor. Dacă vreun ziarist pus la curent din întâmplare cu vreun deces suspect vrea să vorbească, se loveşte mai întâi de redactorul-şef, care, în general, îl sfătuieşte s-o lase baltă. Nu trebuie făcute valuri… şi nici nu trebuie să-ţi pui în cap corpul medical şi laboratoarele de stat. Dacă este vorba de un ziarist independent şi dacă acesta ajunge să facă vreo anchetă serioasă, să culeagă marturii şi să publice ceea ce a aflat, repede preluat de alţi confraţi, atunci izbucneşte scandalul. Ce credeţi că se întâmplă atunci ?
Alertat astfel de către cotidienele de informaţii, Ministerul Sănătăţii intră în panică. Cere să se deschidă o anchetă, exclusiv medicală, desigur, întrucât este vorba despre copii decedaţi la vârste fragede, nici un părinte nu îndrăzneşte să depună plângere. (Doar li s-a spus şi repetat de atâtea ori că vaccinările sunt lipsite de pericol!) Loturile de vaccin incriminat sunt retrase de pe piaţă pentru a fi analizate de însuşi fabricantul lor, care este, astfel, şi judecător şi împricinat şi care nici măcar nu intră în panică. El dă asigurări Ministerului că lotul în cauză este absolut normal şi nenociv. Informată de presă, opinia publică se agită. Îl vedem atunci pe Ministrul Sănătăţii apărând la televiziune şi, în timpul buletinului de ştiri sau imediat după aceea, ţine un discurs calmant şi îndobitocitor în scopul de a linişti pe toată lumea. Cu această ocazie, declară:
„Ancheta a arătat că vaccinul incriminat este absolut normal şi că în nici un caz nu putea să fi provocat decesul micuţilor. Cauza trebuie căutată în altă parte, nu în administrarea vaccinului.”
Toată lumea se simte liniştită şi autorizaţiile de înhumare poartă menţiunea: encefalopatie.
Afacerea este clasată. Am ajuns tot acolo şi, din păcate, acelaşi circ se va petrece din nou după câteva luni ori după câţiva ani.
Prin decesul imediat al copiilor de vârste mici, este posibilă stabilirea unei relaţii cauză-efect între vaccinare şi vaccin dar, întotdeauna, lipsesc probele. Regula este deci legea tăcerii.
Presupunând că aceşti copii ar fi trăit, dar s-ar fi constatat la ei, câţiva ani mai târziu, diverse tulburări de sănătate, nu s-ar face nici o legătură intre starea lor şi vaccinări, căci toată lumea este convinsă că acestea sunt complet nepericuloase. Ia gândiţi-vă, dacă vaccinările ar fi periculoase pentru sănătatea copiilor noştri, medicii ne-ar spune… ! Iar în privinţa directorilor de şcoli sau de centre administrative ori militare, ei n-au nici o mustrare de conştiinţă: se fac vaccinări fiindcă este obligatoriu prin lege. Nimeni nu-şi pune întrebări în privinţa vaccinărilor. Dacă, la militari, se produc diverse incidente şi accidente, se spune că starea sănătăţii cutărui soldat era fragilă, că nu a suportat bine injecţia, arătându-i pe toţi ceilalţi care n-au nimic.
Evident. Cine ar putea constata la ei slăbirea sistemului imunitar? Cine va fi prezent peste 15 sau 20 de ani ca să numere cazurile de cancer la cei vaccinaţi? Care director de şcoală sau diriginte se ocupă de starea de sănătate a elevilor în anii ce urmează vaccinărilor? Opozanţii vaccinărilor pot să vrea mult şi bine să demonstreze că statisticile oficiale sunt falsificate, că numeroase accidente se datorează vaccinărilor şi să le citeze, că vaccinările constituie un nonsens ştiinţific şi medical, că cele mai importante dintre ele sunt făcute în mod obligatoriu chiar când epidemiile erau în regresie şi că au fost reluate încă şi mai intens chiar atunci când fusese deja vaccinat un număr maxim de persoane, nu contează nimic. Toate declaraţiile, toate publicaţiile care denunţă principiul vaccinărilor se lovesc de un zid de tăcere şi sunt uitate. Această situaţie durează de un secol.
Fabricanţii de vaccinuri nu-şi dau nici măcar osteneala de a dezminţi afirmaţiile celor care se opun vaccinărilor. Ei continuă să producă şi să încerce să impună vaccinurile lor pretutindeni în lume, prin intermediul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Cuvântul de ordine, pe plan internaţional, este: – Fără vaccinuri, nu există salvare!” Asistăm la o orbire totală a politicienilor, a organismelor internaţionale de sănătate şi a populaţiei care, cu toţii convinşi de temeinicia practicii vaccinale, se îndreaptă direct spre cea mai mare catastrofă sanitară a tuturor timpurilor, fără să aibă habar. Toţi se supun dictaturii fabricanţilor de vaccinuri fără a-şi da seama că îşi aduc contribuţia la continuarea unei periculoase poluări a organismelor şi la perenitatea unei maşinării infernale ce aduce profituri enorme celor care au declanşat-o.

[antiecumenism]

Cum se poate refuza vaccinarea copiilor – bază legală:

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/tin...-copiilor.html

CARE ESTE BAZA LEGALĂ PENTRU CA UN PĂRINTE SĂ POATĂ REFUZA VACCINAREA COPILULUI SĂU?

Acest ghid are scopul de a sprijini părinţii care nu doresc administrarea unuia sau altuia dintre vaccinuri copiilor lor. În ciuda obiceiului împământenit de pe vremea comunismului şi conform căruia toată lumea trebuie să se vaccineze, decizia familiei are prioritate absolută în fața autorităților. Afirmaţiile „aşa e legea” sau „aşa cer regulile comunității”, folosite de medici sau directorii de şcoli în sprijinul vaccinării obligatorii, sunt lipsite de fundament şi orice părinte poate, prin cunoaşterea câtorva elemente juridice de bază, explicate mai jos, să îşi impună punctul de vedere. PREVEDERI DIN LEGISLAŢIA SPECIFICĂ

Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacienţilor prevede clar necesitatea consimțământului informat şi exprimat în scris pentru intervențiile medicale.

“Art. 13. Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.”

Definiția intervenției medicale este dată la art. 1 lit. d) din aceeaşi lege astfel:”prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare.”cuprinzând aşadar şi vaccinarea.

Legea nr. 95/2006 privind reforma sănătăţii nu prevede obligația de a fi vaccinat. Articolele 374 şi 376 solicită medicului să acționeze respectând voința pacientului, iar art. 649 prevede acordul scris al pacientului pentru diagnosticul şi tratamentul cu potenţial risc (nu se face însă definirea termenului). De asemenea, art. 651 prevede că actul medical se poate face în lipsa consimțământului informat numai în situaţii de urgenţă în care lipsa acțiunii imediate ar pune în pericol viața pacientului.

“Art. 374 – (3) Deciziile și hotărârile cu caracter medical vor fi luate avându-se în vedere interesul şi drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienţi, respectarea demnităţii umane, principiile eticii și deontologiei medicale, grija faţă de sănătatea pacientului şi sănătatea publică.”

“Art. 376 – (1) Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, de urgenţă ori când pacientul sau reprezentanţii legali ori numiţi ai acestuia sunt în imposibilitate de a-și exprima voinţa sau consimţământul, medicul acţionează respectând voinţa pacientului și dreptul acestuia de a refuza ori de a opri o intervenţie medicală.”

“Art. 649. – (1) Pentru a fi supus la metode de prevenţie, diagnostic şi tratament, cu potenţial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, medic dentist, asistent medical/moaşă, conform prevederilor alin. (2) şi (3), pacientului i se solicită acordul scris.

(2) În obţinerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist, asistentul medical/moaşa sunt datori să prezinte pacientului informaţii la un nivel ştiinţific rezonabil pentru puterea de înţelegere a acestuia.

(3) Informaţiile trebuie să conţină: diagnosticul, natura şi scopul tratamentului, riscurile şi consecinţele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile şi consecinţele lor, prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului.

Art. 650. – Vârsta legală pentru exprimarea consimţământului informat este de 18 ani. Minorii îşi pot exprima consimţământul în absenţa părinţilor sau reprezentantului legal, în următoarele cazuri:

a) situaţii de urgenţă, când părinţii sau reprezentantul legal nu pot fi contactaţi, iar minorul are discernământul necesar pentru a înţelege situaţia medicală în care se află;

b) situaţii medicale legate de diagnosticul şi/sau tratamentul problemelor sexuale şi reproductive, la solicitarea expresă a minorului în vârstă de peste 16 ani.

Art. 651. – (1) Medicul curant, asistentul medical/moaşa răspund atunci când nu obţin consimţământul informat al pacientului sau al reprezentanţilor legali ai acestuia, cu excepţia cazurilor în care pacientul este lipsit de discernământ, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat, datorită situaţiei de urgenţă.

(2) Atunci când reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat, medicul, asistentul medical/moaşa pot solicita autorizarea efectuării actului medical autorităţii tutelare sau pot acţiona fără acordul acesteia în situaţii de urgenţă, când intervalul de timp până la exprimarea acordului ar pune în pericol, în mod ireversibil, sănătatea şi viaţa pacientului.”

Conform OG nr. 53/2000 privind obligativitatea raportării bolilor şi a efectuării vaccinărilor, aprobată prin Legea nr. 649/2001,

“Art. 1 – (1) Medicii de familie, indiferent de forma de organizare a asistenţei medicale primare în cadrul sistemului public sau privat și indiferent de casa de asigurări sociale de sănătate cu care au încheiat contract de furnizare de servicii medicale, au obligaţia de a asigura vaccinarea corectă a copiilor și de a raporta efectuarea acesteia direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

(2) Schema de vaccinare recomandată pentru copii și adolescenţi este prevazută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă şi în Programul naţional de imunizări aprobat prin ordin al ministrului Sănătăţii şi Familiei.”

Din analiza acestui text de lege rezultă clar că vaccinarea nu este obligatorie, pentru că se folosește termenul „recomandată”. Pentru medicii de familie există obligația profesională să vaccineze corect și să raporteze anumite boli ca și situația vaccinărilor (se ţine un caiet unic de vaccinare pe persoană și medicul de familie face asemenea raportări), dar de aici nu rezultă nicidecum vreo obligație pentru părinţi/copii de a se supune vaccinării.
CONCLUZII

• Orice pacient are dreptul de a refuza un tratament sau o procedură medicală, inclusiv vaccinarea;

• Orice tratament sau procedură medicală, inclusiv vaccinarea, se pot acorda unui copil numai după ce s-a obținut consimțământul părintelui/tutorelui, cu excepția situațiilor de urgență;

• Orice campanie de vaccinare presupune existența unui ordin prealabil al Ministrului Sănătății, aşadar – pentru cazuri extreme, cum a fost cel al vaccinului anti-HPV – un act administrativ anulabil în instanță (prin procedura de contencios).
ALTE PREVEDERI LEGALE UTILE

Constituţia României

“Art. 22. – (1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.”

“Art. 23. – (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.”

“Art. 26 – (1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.”

“Art. 31 – (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.”

Legea nr. 279/2009 – Codul Civil (noul Cod, promulgat, care urmează să intre învigoare la 1.10.2011)

“Art. 61. – (1) Viaţa, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a oricărei persoane sunt garantate şi ocrotite în mod egal de lege.

(2) Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei.”

“Art. 64 – (1) Corpul uman este inviolabil.”

“Art. 67. Nicio persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic ori în scop de cercetare ştiinţifică, decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute delege.”
ALTE ARGUMENTE

Că acordul părinţilor pentru vaccinarea copiilor este important se subliniază şi în articolul „Particularităţi şi dileme etice ale consimţământului informat în oncologia pediatrică”, publicat de Revista Română de Bioetică [1]

“Academia Americană de Pediatrie (AAP) a argumentat că ‘întreaga doctrină’ a consimţământului informat prezintă o aplicabilitate particulară în pediatrie. În consecinţă, conform AAP, consimţământul poate fi acordat numai de către pacientul ‘cu capacitate adecvată de decizie şi cu împuternicire legală’.

Părinţii (sau alţi aparţinători legali) pot acorda consimţământul informat, iar copilului i se solicită să-şi dea acordul informat ori de câte ori este nevoie. AAP notează că acordul solicitat are relevanţă mai mare când ‘intervenţia propusă nu este esenţială pentru viaţa copilului şi/sau poate fi practicată fără un risc substanţial’.”

Acest articol citează şi din norme ale bioeticii din care nu toate au o valoare juridică explicită. Totuşi, principiul este acelaşi – minorul nu-şi poate da singur consimțământul la tratament, reprezentantul legal fiind acela chemat să şi-l dea în numele copilului.

[antiecumenism]

CE TREBUIE SĂ FACĂ UN PĂRINTE CARE NU DOREŞTE SĂ-I FIE VACCINAT COPILUL?

Părinții pot completa modelul de declaraţie anexat (vezi ultima pagină) pe care să îl depună la secretariatul instituției, insistând pentru o confirmare a primirii acestuia (un număr de înregistrare). Aceasta ar trebui să fie de ajuns.Dacă metoda de mai sus nu dă roade, părinții pot încerca următoarele:

• Să comunice medicilor și directorului unității că nerespectarea voinței lor va duce la un proces civil, respectiv la o plângere penală sau/și la Colegiul Medicilor, după caz;

• Toate campaniile de vaccinare trebuie sa aibă o procedură de aplicare stabilită printr-un ordin prealabil al Ministrului Sănătății. (De exemplu, campania din anul 2010 pentru vaccinare contra gripei cu vaccinul „Cantgrip” s-a realizat conform OMS nr. 3280/24.02.2010.) Părinții să ceară unității de învățământ o copie a ordinului respectiv pentru a o studia;

• Să ceară de la DSP (Direcția de Sănătate Publică) locală o adresă din care să rezulte că vaccinarea nu este obligatorie și să o prezinte medicului sau directorului;

• Să solicite directorului sau medicului să recunoască în scris faptul că procedura de vaccinare este ineficientă (refuzul de a primi un copil nevaccinat într-o comunitate de vaccinați înseamnă, implicit, că vaccinurile nu au efect).

În cazul extrem când copilul nu este acceptat la înscrierea la şcoală/grădiniţă/creşă pe motiv că nu este vaccinat,

• Să solicite conducerii unității decizia scrisă, însoțită de motivarea în fapt şi de temeiurile legale;

• Să se adreseze unui cabinet de avocatură pentru consiliere sau servicii de reprezentare [2];

• Să se adreseze cu plângere Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pe motiv că se încalcă dreptul la educație al copilului.
ANEXĂ
DECLARATIE

Subsemnatii ……………….., nascuta la ……………….., domiciliat in……………….. CNP:………………..

si

……………….., nascut la ,……………….. domiciliat in……………….. , CNP:………………..

in calitate de parinti ai copilului , elev la scoala dumneavoastra,

Fiind pe deplin informati asupra riscurilor administrarii, cat si neadministrarii vaccinurilor asupra copilului nostru, declaram pe propria raspundere ca NU SUNTEM DE ACORD cu administrarea asupra acestuia a vaccinului / a niciunui vaccin.

Refuzul nostru expres, astfel exprimat in scris, este un drept conferit in baza urmatoarelor legi:

Art. 22, 23, 26, 34 din Constitutia Romaniei

Art. 61, 64 si 67 din Legea nr. 279/2009 – Codul Civil

Art. 13 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului

Art. 374(3), 376(1) si 649(1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma sanatatii.

in spiritul respectarii legislatiei din domeniu, personalului medical ii este opozabila indeplinirea – in caz contrar cu riscul sanctiunilor – a prevederilor Legii nr. 649/2001 pentru aprobarea Ordonantei de Guvern nr. 53/2000 (art.1 alin.l, privind obligatia asigurarii vaccinarii corecte a copiilor), inclusiv cu informarea parintilor asupra caracterului non-obligatoriu al acestor vaccinuri, conform Anexei aceluiasi act normativ (privind schema de vaccinare recomandata pentru copii).

DATA:

SEMNATURI:

[Kronos]

Vai de capul celor care vor avea părinți ca tine!

[antiecumenism]

În prealabil postat de Kronos

Vai de capul celor care vor avea părinți ca tine!

la ce te referi? ca nu voi accepta ca sa fie vaccinati copiii? adica vreau sa-i feresc de distrugere si poate moarte si nu e bine?

[lore86]

discutia asta s-a purtat de atatea ori. Si aici, pe forum vei intalni oameni contra vaccin, dar f putini, majoritatea fiind pro vaccin.

Din pacate, abia peste cativa ani vom vedea efectele vaccinurilor.Atunci se va putea face o prima diferentiere vizibila intre copiii vaccinati si cei nevaccinati.


ARgumentul reprezentantului Directiei de sanatate mis e pare subred: Daca un copil nevaccinat ROR intra intr-o colectivitate cu copii vaccinati, nu vad care e problema. Conform tuturor asigurarilor firmelor de vaccinuri, copiii vaccinati nu mai sunt expusi riscului contactarii virusului si a imbolnavirii. De unde asadar aceasta teama?
Cred ca prin afirmatia domnului se arata tocmai eficacitatea scazuta a vaccinului, de vreme ce ti teama sa lasi un copil nevaccinat intre cei vaccinat datorita riscului de a-i imbolnavi pe ceilalti.

In definitv fiecare face cum vrea..acces la informatii avem cu totii, constiinta avem, legatura directa cu Domnul avem, si nu cred ca daca ii cerem ajutorul intr-o problema atat de importanta El nu ne va raspunde. Asadar, pe umerii nostri sta responsabilitatea cresterii si educarii copililor; de ceea ce vom face acum vom raspunde negresit in fata LUI.

[tinutza]

În prealabil postat de Kronos

Vai de capul celor care vor avea părinți ca tine!

Uitati-va la ce a putut sa faca un vaccin (gardasil) dintr-o fata http://www.youtube.com/watch?v=6UHy-EkK2xo sau, acelasi vaccin care a dus la moartea altei fete: http://www.youtube.com/watch?v=KB2ZvCWXSY0

Mai poti sa ai incredere in vaccinuri (sa nu zic in medicina alopata) cand vezi asa ceva?

De data asta un caz la copil (pe care l-am dat si la sectiunea "Familia, mama si copilul" ) :
Citez din articolul :http://www.familiaortodoxa.ro/2011/1...ntru-mantuire/

,,- Cornelia cum a ajuns în căruţ?
- La şase luni, asistenta din sat i-a făcut un vaccin. Şi, după ce i-a făcut vaccinul, au început problemele – ani de zile nu a mai deschis ochii, îi ţinea tot timpul închişi. O hrăneam cu ceai şi lapte, picătură cu picătură. Cu o coadă de linguriţă îi deschideam guriţa şi îi picuram ceai şi lapte. Am fost cu ea şi la Bucureşti. La un spital mi-au spus să o las acolo şase luni, să-i taie tendoanele de la picioare şi să-i facă ei tratamentele necesare. Dar m-am opus: „Doar nu v-oi da-o să faceţi experienţe pe ea! O duc acasă, eu o cresc, numai în braţe, aşa oi căra-o!” Mi-au zis că sunt „iehovistă”. Dar le-am răspuns: „Sunt ortodoxă şi ţin legea ortodoxă, şi dacă asta mi-a fost rânduit de Dumnezeu, trebuie s-o duc până la capăt!”
- Dar de ce le-aţi spus că nu vreţi să se facă experimente pe ea?
- Am văzut în spital nişte imagini care m-au îngrozit, fetiţe de 4-5 ani fără păr pe cap şi care nu puteau să vorbească. Am înţeles că şi ele au fost supuse anumitor tratamente.
- Aţi urît-o pe asistenta care i-a făcut vaccinul?
- Nu! Şi nici Cornelia nu s-a plâns vreodată că trebuie să stea în cărucior. Am înţeles că orice suferinţă este spre mântuire. Un părinte ne-a spus că dacă vom duce crucea bolii acestei fete, prin ea se va mântui toată familia, tot neamul."

Din linkul urmator aflam cateva raspunsuri la intrebarea : Cum pot fi prevenite si vindecate bolile infectioase grave fara a apela la vaccin ?
: http://www.familiaortodoxa.ro/2010/0...cin/#more-1305

Metodele de preventie sunt multe (in afara de cele date in linkul de mai sus), care se invart in jurul alimentatiei sanatoase, a medicinii naturiste, a stilului de viata sanatos (sport in aer curat, gestionrea stresului, afectiunea/iubirea vindeca si ea).

[tinutza]

Articol semnat de un Doctor, preluat de pe http://nuvaccinurilor.blogspot.ro/

PENTAXIM şi alte combinaţii de vaccinuri

Posibile complicaţii postvaccinale.

Cazul copilului de 1 ani şi 3 luni, paralizat după Pentaxim


1.) Pentaxim este un vaccin combinat care cuprinde 5 vaccinuri : DTPa, VPI şi HIB[1]
- DTPa : trivaccin care conţine vaccinurile antitetanos, antidifteric şi antipertussis (tusea convulsivă)
- HIB: vaccin anti-Haemophilus Influenzae tip b
- VPI: vaccin antipoliomielitic, cu virus inactivat
2.) Ce nu se spune despre combinaţiile de vaccinuri?
- deoarece în ultimii 10-15 ani a crescut mult numărul de vaccinuri “obligatorii”, administrate sugarilor şi copiilor mici, a fost nevoie de această strategie. În felul acesta, părinţii erau mai uşor de convinşi să accepte ca sugarul lor să primească 27 de vaccinuri ( în România, cu mici variaţii în alte ţări), fără să fie înţepat de 27 de ori! Cu toate acestea, foarte puţini părinţi ştiu de acest număr exagerat de mare de vaccinuri cuprinse în cele 5-6 injecţii primite în decurs de un an. Pe de altă parte, era nevoie de aceste combinaţii de vaccinuri pentru a masca foarte bine reacţiile adverse ale fiecărui vaccin în parte. În felul acesta, dacă apare o reacţie adversă gravă după un vaccin, nu se poate spune cu certitudine care dintre vaccinuri le-a provocat.[2]
- În urma combinaţiilor mai multor vaccinuri, nu se formează suficienţi anticorpi. Acest lucru s-a observat chiar şi la combinaţii mai mici, precum trivaccinul sau tetravaccinul .[3] Institutul Paul-Ehrlich din Germania a recunoscut că, la vaccinurile combinate, “pe lângă heterogenitatea vaccinurilor, prin combinarea mai multor substanţe active, se pot produce schimburi şi interacţiuni fizice şi chimice între antigene. Aceste modificări, chiar dacă le putem măsura imediat, ele devin însă evidente uneori mult mai târziu…. Modificări imunologice, chimice şi fizice nu au fost încă suficient studiate. După legea combinării, se pot produce un număr însemnat de mare de modificări în activitatea antigenică a fiecărui vaccin în parte….Aceste rezultate arată că va fi nevoie de metode noi de evaluare a acestor modificări ”.[4] Adevărul trist este că, mai târziu, nimeni nu mai măsoară aceste modificări iar la ora actuală sunt complet neglijate. De ce? Ce ar avea de câştigat Companiile farmaceutice? Nimic. Ar avea doar de pierdut. Chiar şi Academia Americană de Pediatrie (AAP – American Academy of Pediatrics), a recunoscut că “acţiunea şi posibilele efecte secundare ale antigenelor combinate, nu au fost încă studiate. Datorită unor posibile schimburi şi interacţiuni fizice şi chimice între vaccinuri (fiecare vaccin având alt virus, conservanţi, etc), se impune studierea activităţii fiecărei componente antigenice în parte, atât singură cât şi în combinaţie cu altele. [5] La ora actuală constatăm însă exact contrariul: apariţia de noi combinaţii, cu tot mai multe semne de întrabare. Dacă în Occident există şi heptavaccinul ( o combinaţie de 7 vaccinuri), la noi, în România se administrează copilului în vârstă de 12 luni o combinaţie de 8 vaccinuri(!): DTPa-VPI-Hib** Simultan ROR (CALENDARUL DE VACCINARE 2010, ORDIN NR.1.318 DIN 19.10.2009)[6]. Despre vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) şi legătura lui cu autismul, cea mai gravă şi frecventă complicaţie neurologică postvaccinală la copiii din America iar acum şi în România, am scris într-un alt articol. [7]
- Prin combinarea vaccinurilor, fiecare vaccin în parte îşi poate modifica antigenitatea, devenind astfel fie mai agresiv, fie mai puţin activ. Spre exemplu, s-a consatat că după tetravaccinul DTP-HIB ( s-a adăugat doar un singur vaccin nou, respectiv HIB), reacţii adverse precum “ţipătul encefalitic”, au fost de 10 ori mai frecvente decât în cazul trivaccinului DTP.[8] “Ţipătul encefalitic” ne arată o reacţie encefalitică postvaccinală, care poate provoca o encefalită acută demielinizantă postvaccinală şi în final sindromul ADHD, autism sau alte afecţiuni neurologice grave. De asemenea, hexavaccinul “Hexavac”, a provocat efecte secundare mai numeroase ( febră, somnolenţă, etc), decât pentavaccinul “Pentavac”.[9] Hexavac a provocat numeroase decese şi a fost retras de pe piaţă.
- Prin introducerea pentavaccinului în SUA, a izbucnit o “epidemie” de diverse infecţii ( cu stări febrile), neexplicabile la aceşti copii, trataţi ambulator sau în spitale, necesitând tratamente cu antibiotice. [10]
- Nu există la ora actuală niciun studiu privitor la reacţiile adverse apărute la un interval mai mare de timp după vaccinurile combinate. Cele mai evidente ar fi studiile comparative făcute la copiii vaccinaţi şi cei nevaccinaţi.[11]
3.) Sunt vaccinurile cu virusuri inactivate mai puţin periculoase decât cel cu virusuri vii?
- numeroşi oameni de ştiinţă (Oswald T. Avery şi alţii) au studiat, au reprodus şi au demonstrat încă în anii’40-50 că “fiecare antigen viral ( fie un virus viu, fie unul omorât ) administrat prin intermediul vaccinului, se poate transforma înapoi într-un antigen virulent ( periculos). “ S-a dovedit de multfaptul că nu mai are niciun rost să se discute despre virusuri aşa zise “atenuate”, “inactivate” sau “omorâte” fiindcă viruşii au o mare capacitate de a produce mutaţii şi de a deveni rezistenţi în medii vitrege pentru a putea supravieţui iar acest lucru este valabil pentru toate vaccinuri, nu doar antipoliomielitic.
- “noi ştim că viruşii posedă o posibilitate extraordinară de a supravieţui; deşi teoretic sunt “omorâţi”, ei îşi pot “reveni, dar sub altă formă”, ne spune Dr. Reinhardt. Nimeni nu este în stare să “omoare” viruşii şi să-i poată folosi pentru vaccin. Tot el afirmă că “virusurile care în mod normal nu sunt periculoase (patogene) pentru om, se pot combina cu alte virusuri în organismul uman şi să devină foarte periculoşi! Procesul se numeşte polimorfism, când viruşi latenţi se pot reactiva şi pot deveni înalt patogeni.” Acest lucru ar trebui să fie o contraindicaţie absolută (!) pentru vaccinurile multiple ( asociate) folosite atât de des la sugari şi copii. Viruşii latenţi se pot reactiva şi deveni patogeni în organismul uman nu doar când vin în contact cu un virus ci şi în când vin în contact cu diferite substanţe fizice sau chimice sau în condiţiile unei imunităţi scăzute datorită unei boli, administrare de antibiotice, Cortizon sau alte substanţe imunosupresoare ( chimioterapie, vaccinuri, etc). Din acest moment ar fi trebuit oprită orice tip de vaccinare! [12]

[antiecumenism]

PENTRU CINE NU STIE CUM A APARUT SIDA:

Extrase din cartea Dr. Louis De Brouwer- VACCINAREA:EROAREA MEDICALĂ A SECOLULUI.PERICOLE ŞI CONSECINŢE

http://www.scribd.com/doc/37713555/V...la-a-Secolului

".....Trei ani mai târziu, când din ce în ce mai mulţi indivizi sunt atinşi de SIDA, ceea ce pare să dovedească ineficacitatea acestor două vaccinuri, profesorul american David J. Allen, care a lucrat la punerea la punct a acestui vaccin anti SIDA pentru laboratorul X şi a participat la studiul eficacităţii lui, publică The Mortal Vaccin (“Vaccinul mortal" — n.tr.), în care explică procedeul de fabricaţie şi dă socoteală de rezultatele negative obţinute pe un grup de voluntari, pentru a declara apoi că a demisionat după ce a exprimat în zadar cele mai categorice rezerve faţă de punerea pe piaţă a vaccinului, Această lucrare obţine un succes enorm. Vândută în milioane de exemplare, ea provoacă panică în Statele Unite şi Europa. La câteva luni după apariţia acestei cărţi, profesorul Allen este găsit mort la domiciliul său. Ancheta trage concluzia că este vorba de spre o sinucidere prin absorbţie de barbiturice, sfârşit foarte ciudat pentru un cercetător care tocmai a câştigat mai multe milioane de dolari din drepturile de autor !

Un grup de oameni de ştiinţă de prestigiu reia acţiunea doctorului Allen şi demonstrează că punerea pe piaţă a vaccinului X constituie o înşelătorie şi ca în realitate, vaccinurile stau la originea SIDA. Ei afirmă că prin recombinare genetică, introducerea viruşilor vii in organisme poate trezi un virus adormit şi că aşa s-a şi întâmplat. SIDA este deci o boală provocată de vaccinări.


Aceasta este concluzia experţilor, concluzie care se raliază declaraţiei lui Robert Gallo în London Times din 11 mai 1987:
„Relaţia dintre programul de vaccinare al OMS în efortul său de a eradica variola în ţările din lumea a treia şi epidemia de SIDA reprezintă o ipoteză interesantă. Nu spun că aceasta s-a petrecut de fapt, dar timp de ani de zile, am spus mereu ca folosirea vaccinurilor din viruşi vii (aşa cum se practică în Africa) poate activa un virus adormit ca cel al bolii SIDA."

În mod evident acest grup de experţi omite să spună că în 1993, doctorul De Brouwer scrisese o lucrare, "SIDA, tăvălugul" în care încerca să demonstreze în mod ştiinţific faptul că virusul SIDA era rezultatul unei recombinări genetice dintre HTLV 2 şi virusul vaccinurii."


"...După Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pentru a asigura eficacitatea vaccinării, trebuie ca mai mult de 80% din toate grupele de populaţie să fie vaccinate, inclusiv nomazii. Astfel, în 1973 se putea estima că fuseseră efectuate în Africa Centrală şi în Africa Occidentală mai mult de 100 milioane de vaccinări. În 1980, evaluarea ajungea la peste 180 milioane de vaccinaţi. În cele 11 ţări din Africa, în care au avut loc cele mai intense campanii de vaccinare, se numără în prezent cei mai mulţi bolnavi de SIDA.

Într-o lucrare intitulată SIDA, tăvălugul, apărută în noiembrie 1993, după ce trecusem în revistă toate ipotezele emise asupra originii S1DA, îmi expun propria opinie, aceea că retrovirusul SIDA este rezultatul recombinării virusului vaccinurii cu HIV 2 specific populaţiilor din Africa Centrală. Concluzia mea în legătură cu vaccinarea antivariolică este deci categorică: nu numai că ea a provocat numeroase accidente şi a întreţinut variola chiar în momentul în care epidemiile erau în fază descrescătoare, dar ea se află la originea SIDA."

"Robert R. Redfield şi Al Walter Reed, de la Army Institute of Research al Department of Virus Diseases (Institutul de Cercetări al Armatei, Departamentul de Boli Virale - n.tr.), în revista The New England Journal of Medicine, vol. 316, nr.11, 12 martie 1987: „Acest caz arată că prima vaccinare antivariolică a persoanelor purtătoare de virus al SIDA prezintă riscul ca vaccinul să declanşeze boala şi ca vaccinările multiple să poată accelera dezvoltarea SIDA. Mai mult, acest caz ridică întrebări îngrijorătoare în ceea ce priveşte siguranţa ultimă a vaccinurilor clonate pe virus vaccinia în ţările în curs de dezvoltare în care SIDA se propagă din ce în ce mai mult".

-Aceeaşi revistă relatează cazul unui militar american vaccinat, în momentul încorporării, împotriva diferitelor boli dintre care variola, care a dezvoltat o vaccină generalizată, apoi SIDA, în urma căreia a decedat foarte rapid. Înainte de încorporare, acest militar fusese supus unui examen complet al sănătăţii, care cuprindea formula sangvină ce punea in evidenţă 6200 globule albe cu 24% limfocite; toate celelalte rezultate erau de asemenea normale."