Intrebare despre credinta

[ioanna]

În prealabil postat de Adrianna

Nu ma intereseaza lauda, ci semnele Duhului Sfant mentionate in Biblie la cei credinciosi. Lauda nu este printre ele si deci nu ma intereseaza. Din raspunsurile primite inteleg ca aceste semne ori nu se manifesta la ortodocsi ori daca se manifesta sunt bine ascunse.

Da, am facut ceea ce a cerut biserica si Duhul Sfant nu l-am primit, nu i-am vazut roadele in viata mea de zi cu zi.

Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege ( Galateni 5:22,23)

Biserica invata ca actul credintei presupune incredere si asteptare cuvincioasa plina de speranta a lui Hristos, nu doar degustare extatica a Prezentei divine. Una din fetele credintei este intelepciunea de a astepta rabdator si pregatit pe Hristos, asa cum ne spun mai multe parabole biblice ale NT, relatia vie cu cel temporar absent si raportarea la el: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!“, o asteptare ca anticipare a prezentei Sale.

Asa ca, Ortodoxia fiind pomul bun, mi se pare tot mai legitim sa cer sa vad roada corespunzatoare lui pe care din pacate nu am avut sansa sa o vad pana acum asa cum am vazut-o in ultimul timp la altii.

„Pogoara-te acum de pe cruce, vom vedea si vom crede” ! Legitim li s-a parut si fariseilor cand au solicitat asta, nu? Tu pui "a crede" intr-o relatie de cauzalitate, cum au facut si fariseii, altii pun "a crede" intr-o relatie de adversitate: cred in Ortodoxie cu toate ca, cred in Ortodoxie in pofida ca... Domnul lucreaza in mod tainic si dubitativ, pentru ca nu doreste sa castige omul prin minuni, prin dovezi, care ar inlocui credinta cu constatarea, ci vrea o vointa libera, nu una siluita de evidente.

[Adrianna]

Multumesc de raspunsuri.

Roadele Duhului Sfant sunt toate cele trecute in Biblie nu numai unele. Cele citate in Galateni le-am vazut si la multi altii din alte credinte.

Prietenele mele fac parte dintr-o comunitate bine-nteles, tin de o parohie si impreuna cu cei de acolo se roaga cu punerea mainilor, nu se apuca de capul lor. Iar profetiile facute de prietena mea, ca cea pe care am scris-o, s-au implinit toate.

Vad ca exista o persoana aici care a primit marturii ortodoxe de acelasi tip dar se pare ca nu este voie sa se dea si la altii aceste marturii. Imi scapa motivul, dar daca asa stau lucrurile, inseamna ca am primit raspunsul la intrebarea mea si locul meu in mod evident nu este aici, printre voi. Imi cer iertare ca v-am deranjat.

[ioanna]

În prealabil postat de Adrianna

Prietenele mele fac parte dintr-o comunitate bine-nteles, tin de o parohie si impreuna cu cei de acolo se roaga cu punerea mainilor, nu se apuca de capul lor. Iar profetiile facute de prietena mea, ca cea pe care am scris-o, s-au implinit toate.

Cu cat sunt mai multe "minunile", cu atat credinta acelei comunitati e alienata, pentru ca oamenii aceia au nevoie de evidente pentru a crede. In perioada apostolica erau foarte multe minuni, pentru ca oamenii crescuti intr-un mediu politeist, aveau nevoie de ceva vizibil care sa le serveasca drept punct de nastere pentru credinta. Evidentele nu inseamna credinta, ci conduc pana la punctul de unde poate incepe credinta. Asta le cerea instinctul lor natural religios, aveau nevoie de "semne" pentru siguranta lor religioasa. Asta le cere instinctul religios si azi unora, unii dintre ei chiar ajungand sa devieze si sa-si induca anumite stari (vezi "vorbirea in limbi" la unii oameni), tot din dorinta de a-l detine "pe Duhul" ceea ce le confera siguranta psihologica sau isi pun mainile si te lasa pe spate pentru a "te odihni" in Duhul. Dumnezeu sa te ajute sa-ti gasesti calea ce te implineste.

Mai ales ca aceasta prietena catolica italianca pe care am vazut-o vara asta nu mi-a dat doar marturia vindecarii de cancer prin punerea mainilor dar si marturia unor puteri profetice personale

Prietena catolica a cauzat in patima mandriei din cauza unor premonitii. Banuiesc ca face parte dintr-o miscare carismatica catolica.
Daca un om a fost inzestrat cu darul vindecarii si al profetiei, nu inseama ca si tu il vei avea, oricat de credincios ai fi. Dumnezeu lucreaza prin oameni si incredinteaza fiecaruia ceea ce considera El ca are nevoie persoana pentru a se sfinti si/sau a sfinti pe altii.

Si apropos de asta, o prietena catolica la care ii spusesem ca Duhul Sfant se afla doar in Ortodoxie

Duhul Sfant e Dumnezeu care pretutindenea este si toate le plineste, lucrarea Sa fiind evidenta in purtatorii de Hristos. Ortodoxia este credinta purtatorilor de Hristos. Unii oameni sunt tentati sa migreze spre comunitatile in care au vazut ca se intampla „minuni”, care organizeaza evenimente de „manifestare a Duhului”, showuri live de „trezire spirituala” , revival service, migreaza spre comunitati unde cred ei ca se manifesta roadele Duhului Sfant, imbatandu-se cu fericirea amagitoare a credulitatii.

[Adrianna]

Multumesc de raspuns.

Prietena de care am pomenit nu face parte din nici un grup carismatic si nici nu are patima mandriei. De cand o cunosc nu mi-a vorbit niciodata de toate astea ci doar acum, provocata fiind de mine. Daca ar avea patima mandriei, nu i-ar da Dumnezeu acest dar, pentru ca pomul rau nu poate face roade bune dupa cum insusi Domnul Iisus a spus. Credinciosii evrei (cei sinceri) din timpul Domnului stiau foarte bine ca doar cei placuti lui Dumnezeu primeau darul minunilor facute de Domnul Iisus, iar El a intarit aceasta credinta spunand ca intr-adevar pomul rau nu poate face roada buna si dupa aceasta roada cunoastem pomul. Oamenii care sunt vindecati de acesti credinciosi nu se duc acolo pentru a se intari in credinta ci exact contrariul, au o credinta atat de mare incat cred ca pot fi vindecati de ceilalti prin punerea mainilor. Cu cei necredinciosi nu se pot face astfel de minuni pentru ca nici macar Domnul nu a putut face acolo unde lipsea credinta. Deci nu are nici o logica explicatia data ci dimpotriva are mult sens ceea ce scrie la Marcu: unde exista credinta cu adevarat exista si semnele, si nu invers. Insa din ceea ce inteleg tot mai mult, sensul cuvantului "credinta" este oarecum deviat astazi, aici a fost si greseala mea, de a fi considerat "credinta" acceptarea unor idei si dogme bisericesti care incetul cu incetul au justificat lipsa semnelor la cei care isi spun credinciosi avand credinta ca in pasajul care mi-a fost dat mai sus: "Cred Doamne dar ajuta necredintei mele". In Evanghelie acest nivel de credinta a fost unul din cele mai scazute, si nu inteleg de ce a dori o credinta mai mare ca aceasta, asa cum atatia oameni simpli au avut in Evanghelie, este imediat catalogat cu mandrie etc. ca si cum crestinismul ortodox ar propovadui ca-i mai bine o credinta slaba in locul uneia puternice de frica mandriei desi in mod evident mandria este pom rau si deci fara roada, nu poate exista o credinta puternica acolo unde este mandrie ci mandria isi face loc exact acolo unde credinta este caldicica. Si de altfel Domnul a spus ca toate cele de la Tatal sunt date celor mici, deci de unde ideea ca cine le primeste ar fi mandru din moment ce Tatal oricum nu le da la cei mandrii ci la cei mici? Faptul de a primi este in sine o garantie ca acea persoana nu este deloc mandra ci dimpotriva este placuta lui Dumnezeu, ca altfel nu ar primi. De ce atunci se incurajeaza o credinta caldicica fara roade si se blameaza cei care cauta o credinta lucratoare ca a celor laudati de Domnul in Biblie avand in vedere ca Domnul a spus mereu: "Fie tie dupa credinta ta"? Cu alte cuvinte se pune intrebarea: lipsa semnelor nu este tocmai pentru ca Dumnezeu face dupa credinta omului iar credinta impusa astazi este aceea de a nu mai crede in semnele promise in Evanghelie, ajugand astfel la o uniformizare catre "Cred Doamne dar ajuta necredintei mele"? De ce standardul trebuie sa fie exemplul cu cea mai slaba credinta din Evanghelie? De unde ideea ca cei cu credinta foarte puternica s-ar fi mandrit? Domnul i-a laudat chiar in public tocmai pentru a fi exemplu si pentru ceilati, si nici unul nu s-a mandrit/smintit etc. Si erau niste oameni simpli ca noi toti. De ce sa nu aspiram la acel nivel de credinta?
Incep sa inteleg de ce nu vad roadele la mine, si eu am fost invatata ca si voi ca un astfel nivel de credinta nu este de dorit pentru ca ar fi mandrie si ispitire a lui Dumnezeu cand de fapt Domnul ii lauda pe aceia in public tocmai pentru a fi luati de exemplu si de ceilalti mai putin credinciosi si care probabil credeau ca mai mult decat credinta lor slaba si indoielnica nu se putea. Si iata ca se putea, insa fiecaruia nu ii este dat mai mult decat credinta proprie. Totul se rezuma la unde isi stabileste fiecare stacheta, acum inteleg de ce unii reusesc si altii nu. Inca nu am inteles de ce aceia care reusesc nu sunt mai deschisi si fata de ceilalti ca sa ii imbarbateze si sa le arate ca se poate, pentru a ajunge si ei la astfel de credinta, cu atat mai mult cu cat Dumnezeu ii vrea pe toti oamenii credinciosi si chiar ne-a cerut sa ne rugam sa se faca pe pamant ca si in Cer, ori in Cer se afla toti sfintii si ingerii, deci toti cu credinta foarte mare.

Nu am inteles scopul afirmatiei: "Duhul Sfant e Dumnezeu care pretutindenea este si toate le plineste, lucrarea Sa fiind evidenta in purtatorii de Hristos.". Eu am invatat de la Biserica Ortodoxa ca de la Marea Schisma de la 1053 Duhul Sfant nu mai este in Biserica Catolica (romano- si greco-) si de aceea nu este recunoscuta sfintenia celor declarati sfinti de Biserica Catolica dupa 1053. Iar de aceasta invatatura a Bisericii Ortodoxe sunt foarte sigura, nu vad care a fost scopul afirmatiei de mai sus, de a ma contrazice sau de a ma completa?

Multumesc de raspuns.

Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!

Aceste cuvinte ti-ar fi de-ajuns pentru toate intrebarile insirate aici, daca..............
asculta cuvintele IPS Bartolomeu: ""daca tu ai pune inainte credinta, nu indoiala.""

http://bartolomeuanania.blogspot.ro/...ntei-mele.html

[ioanna]

Nu am inteles scopul afirmatiei: "Duhul Sfant e Dumnezeu care pretutindenea este si toate le plineste, lucrarea Sa fiind evidenta in purtatorii de Hristos.". Eu am invatat de la Biserica Ortodoxa ca de la Marea Schisma de la 1053 Duhul Sfant nu mai este in Biserica Catolica (romano- si greco) (...) iar de aceasta invatatura a Bisericii Ortodoxe sunt foarte sigura.

Era vorba de harul interior(mantuitor), nu de harul exterior, doar Duhul Sfant se manifesta exterior in lume, semnele prezentei Sale fiind cunoscute de oameni. In afara Ortodoxiei exista har exterior, care ar trebui sa te calauzeasca spre Adevar.

[catalin2]

În prealabil postat de Adrianna

Prietenele mele fac parte dintr-o comunitate bine-nteles, tin de o parohie si impreuna cu cei de acolo se roaga cu punerea mainilor, nu se apuca de capul lor. Iar profetiile facute de prietena mea, ca cea pe care am scris-o, s-au implinit toate.

Prietena catolica cel mai probabil face parte dintr-o comunitate de catolici carismatici. Acestia au preluat practici de la penticostali si chiar si mai rau. Chiar unii catolici d epe forum nu prea sunt incantati de carismaticii catolici. La fel ca la penticostali minunile lor nu sunt divine, ci sunt de la vrajmasul. De obicei aceste "minuni" sunt vorbirea in limbi, profetitul si chiar vindecari. Uite niste copii cum se chinuie la catolicii carismatici: http://www.youtube.com/watch?v=tT6Zk4ZdRaU
Dar tu stii toate astea pentru ca ti le-am spus si datile trecute.

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc de raspunsuri.

Roadele Duhului Sfant sunt toate cele trecute in Biblie nu numai unele. Cele citate in Galateni le-am vazut si la multi altii din alte credinte.

Prietenele mele fac parte dintr-o comunitate bine-nteles, tin de o parohie si impreuna cu cei de acolo se roaga cu punerea mainilor, nu se apuca de capul lor. Iar profetiile facute de prietena mea, ca cea pe care am scris-o, s-au implinit toate.

Vad ca exista o persoana aici care a primit marturii ortodoxe de acelasi tip dar se pare ca nu este voie sa se dea si la altii aceste marturii. Imi scapa motivul, dar daca asa stau lucrurile, inseamna ca am primit raspunsul la intrebarea mea si locul meu in mod evident nu este aici, printre voi. Imi cer iertare ca v-am deranjat.

eu cunosc o prorocita penticostala ce a fost prinsa la furat de gaini.