![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
Înainte de a trece mai departe la mumificările lumii (inclusiv cele papiste ce vor să înlocuiască lipsa lor de Sfinte Moaște, fiindcă au pierdut harul Sfântului Duh) aș reveni cu o completare mică pe are am găsit-o pregătindu-mă în sesiunea de acum pentru examenul de Vechiul Testament:
(3) Din Sfinții Părinți: Viețile Sfinților Proroci Editura Cartea Ortodoxă București - Sofia prima ediție pag. 662-667 (A) CĂ HRISTOS ÎȘI VA PĂSTRA ȘI LA JUDECATA DE APOI RĂNILE PIROANELOR, RANA DE SULIȚĂ, CAPUL RĂNIT DE SPINI ȘI SFÂNTA CRUCE, FIIND CELE PRIN CARE VA FI IDENTIFICAT. DAR NICI ATUNCI DUȘMANII LUI NU SE VOR POCĂI 12. Va fi străpuns și doborât [Zaharia 12:10; 13:7] Atunci [...] își vor aținti privirile înspre Mine, pe Care ei L-au străpuns și vor face plângere asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul născut și-L vor jeli cape cel întâi născut [Zaharia 12:10; cf. Ioan 19:37]. Și încă: Sabie, deșteaptă-te împotriva păstorului Meu, împotriva tovarășului Meu, zice Domnul Savaot [Zaharia. 13:7]. Sfântul Hipolit (papă al Romei) vorbește despre ziua când Domnul și Dumnezeul nostru Se va întoarce. „Atunci, fiul pierzării va fi scos înainte, el, batjocoritorul și pârâșul, laolaltă cu demonii și cu slujitorii lui, va fi adus de către îngeri neînduplecați și nemitarnici. Și aceștia îi vor da pe ei focului celui veșnic și viermelui celui neadormit și întunericului de afară. Iar poporul evreilor Îl va vedea cu chip de om, așa cum S-a arătat El atunci, în vremea când S-a întrupat din Fecioara, iar ei L-au răstignit. Și le va arăta lor urmele cuielor, în mâinile și în picioarele Lui; și le va mai arăta rana de suliță, din coastă, și capul rănit de spinii din cunună și cinstita Sa Cruce. Atunci, o dată pentru totdeauna - continuă Sfântul Hipolit -, poporul evreilor va cunoaște toate acestea și toți vor plânge și se vor tângui, după cum mărturisește și prorocul: își vor aținti privirile asupra Lui, pe Care ei L-au străpuns [cf. Zaharia 12:10; cf. Ioan 19:37]; dar nimeni nu le va sări într-ajutor și nimeni nu va fi cuprins de milă, pentru că ei nu se pocăiesc și nici nu se întorc de la fărădelegile lor. Drept pentru care se vor duce la pedeapsa cea veșnică, dimpreună cu demonii și cu pârâșul." (B) DE CE NU Și-A VINDECAT HRISTOS DE RĂNILE SALE PRIN ÎNVIERE? B. Și dacă va fi întrebat: „De unde ai rănile acestea la mâini?" El va răspunde: "Am fost lovit în casa prietenilor mei!" [Zaharia 13:6]. Sfântul Chiril al Alexandriei, referindu-se la înălțarea Domnului, ne spune că, atunci când Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu, S-a înălțat la ceruri având trupul cu Sine, aceasta a fost ca un nou semn pe cer. Iar „cetele îngerești s-au minunat când au văzut că împăratul pământului, Stăpânul celor din înalturi, are chip asemenea cu omul. Atunci au întrebat: "Cine este acesta, care vine din Edom (prin Edom se înțelege pământ) în roșeața hainelor sale din Bosfor (prin care se înțelege trup sau carne), atât de mândru în veșmântul Său...? "[Isaia 63:1]. Iar prin Bosfor trebuie să înțelegem, aici, fie trup, fie patimă, fie amărăciune. Apoi, îngerii au mai întrebat: Ce sunt rănile acestea din palmele Tale? Iar El le-a răspuns: "Am fost lovit în casa prietenilor mei!" [Zaharia 13:6]. Și tot așa cum a făcut și cu Toma, care s-a îndoit, împlinind în felul acesta rânduiala mântuirii după înviere, i-a arătat semnele cuielor în palmele Lui și l-a chemat să-și pună mâna și să-I vadă rana de suliță din coastă [cf. Ioan 20:26-28]; tot astfel, când a fost în ceruri, i-a încredințat pe sfinții Săi îngeri că mult iubitul Său popor Israel fost-a pe bună dreptate lepădat și îndepărtat. Pentru aceasta, le-a arătat lor veșmântul Său înroșit cu sânge și rănile din mâini, iar aceasta nu pentru că erau răni ce nu puteau fi trecute cu vederea - căci, atunci când a înviat din morți, El a pus capăt la toată stricăciunea și tot ceea ce ține de aceasta -, ci pentru ca, după cum însuși a spus: înțelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor și stăpâniilor, în ceruri, după sfatul cel din veci, pe care El l-a împlinit în Hristos Iisus, Domnul nostru [Efeseni 3:10-11]. Căci, tot așa ca și atunci când, după ce S-a sculat din morți, cu bun înțeles S-a arătat El lui Toma și l-a chemat să vadă urmele cuielor și rana suliței [cf. Ioan 20:26-28], la fel și atunci când S-a înălțat la ceruri, El S-a vădit întru totul sfinților îngeri, ca să le fie spre mărturie că pe bună dreptate Israel a fost alungat și lepădat din înrudirea cu Domnul. Pentru aceasta, El a arătat veșmântul Său pătat cu sânge și rănile din mâini, și nicidecum pentru că nu S-ar fi putut tămădui de ele. Căci atunci când a înviat din morți, El a pus capăt stricăciunii, iar odată cu aceasta și rănilor. Insă pe acestea le-a păstrat, întru înțelepciunea dumnezeiască, spre descoperire prin Biserică, precum a spus: Pentru ca înțelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor și stăpâniilor, în ceruri, după sfatul cel din veci, pe care El l-a împlinit în Hristos Iisus, Domnul nostru [Efeseni 3:10-11] - după cum spune Sfântul Apostol Pavel în epistolă." (Sf. Chiril al Alexandriei, Commentary on the Gospel of Saint Luke, 5, în ed. cit., p. 108.) Iar Sf. Teofilact al Bulgariei tâlcuiește Ef.3,10 așa: Efeseni 3,10 ca să se cunoască acum începătoriilor și Stăpâniilor înțelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri, prin Biserică, întru cele cerești, Nici începătoriile și Stăpâniile cele de sus ale îngerilor, nici cele de jos, nu știau cu amăruntul taina slavei pe care urmau să o primească cei din „neamuri". Căci îngerii și Arhanghelii cei de sus știau numai aceasta, că Israil era parte și norod al Domnului, precum este scris: „Și s-a făcut parte a Domnului norodul lui Iacov, funia moștenirii Sale, Israil" {Levitic 32:9). Și Arhanghelul Gavriil, cel trimis jos, știa aceasta, că Hristos va izbăvi de păcate norodul Său, adică pe cel Evreiesc, căci zice: „Acesta va mântui norodul Său de păcatele lui" (Matei 1:21). Iar faptul că „neamurile" și slujitorii la idoli au să primească o cinste și slavă atît de mare, l-au cunoscut acum, după iconomia întrupării, și îngerii ce sînt sus, în cer, și cei de jos, de pe pămînt, „prin Biserică", adică prin facerile de bine ce ni se fac de la Dumnezeu. Căci facerile de bine date nouă, Creștinilor din „neamuri", au arătat îngerilor „înțelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri". Nu a zis: „felurita înțelepciune a lui Dumnezeu", ci: „de multe feluri", ca prin zicerea aceasta să arate meșteșugurile cele de tot felul și nepricepute ale acestei înțelepciuni. Iar dumnezeiescul Grigorie al Nissei tîlcuiește zicerea aceasta (în Cuvântul al 8-lea la Cântarea Cântărilor) zicînd că, mai înainte de înomenirea Dumnezeu-Cuvântului, cereștile Puteri ale îngerilor cunoșteau înțelepciunea lui Dumnezeu simplă, anume că Dumnezeu le-a zidit pe toate doar cu voia Sa, fiind puternic și atotputernic, și că El păzea făpturile zidite cu purtarea Sa de grijă cea înțeleaptă, din aceasta cunoscându-L înțelept înainte-văzător. Și nici o felurime nu era întru acestea, adică nu era nici un lucru care să facă altă ispravă împreună cu un altul. Iar după ce S-a întrupat Dumnezeu-Cuvântul, s-a făcut înțelepciunea lui Dumnezeu multfelurită, pentru că s-au isprăvit și s-au făcut cele potrivnice prin cele dimpotrivă lor, adică: prin moarte, s-a făcut viață; prin neputință, putere; prin necinste, slavă și, prin oamenii cei simpli, s-au făcut lucrurile cele mari și dumnezeiești încuviințate. în acest chip s-a făcut acum cunoscută Puterilor cerești mult-felurita înțelepciune a lui Dumnezeu; căci, după ce noi, oamenii, am cunoscut-o, atunci au cunoscut-o și Puterile îngerilor, prin noi, fiindcă au văzut Biserica (adunarea) Creștinilor, lucrurile prea-slăvite și mari de care s-au învrednicit aceștia, și astfel s-au povățuit spre cunoștința înțelepciunii lui Dumnezeu. Acum vă întreb, desigur retoric: Hristos are rănile Sale pentru a fi identificat și deci deosebit de ceilalți oameni pentru a ne arăta nouă înțelepciunea cea de multe feluri a Sa, cum prin moarte ne duce la viață, prin rănirea lui Dumnezeu ne duce la sănătate, prin moartea Sa ne duce la viață veșnică. Cum așadar să lase El a fi confundat cu niște eretici? Oare ereticii ne mântuiesc pe noi prin rănile lor? Oare ei trebuie să fie recunoscuți în a fi Hristos? Ce înțelepciune mult felurită ar fi când cei păcătoși (prin faptele lor de mândrie și prin dogmele lor spurcate) sunt răniți? Aceasta este înțelepciunea simplă din Vechiul Testament pe care o știau și îngerii și evreii… a omorâ cu pietre pe eretici. Aceasta nu este singurul lucru nou sub soare. Singurul lucru nou sub soare este: Biserica Ortodoxă, Trupul lui Hristos cel fără de prihană, rănit. Adică nu e de mirare că Dumnezeu lasă să fie răniți niște eretici mândri care se vor hrisotoși mincinoși fiindcă o merită. Răni demonice pe pământ au vrut (mândrie în trup că ei ar fi ca Hristos) răni veșnice în iad au obținut. Mirarea îngerilor este că Hristos cel fără de păcat Își poartă și acum pentru noi rănile ca să se vindece toți cei ce vor veni în Sfânta Biserică Ortodoxă, singura rănită de dumnezeiasca dragoste după Mirele Său... dulcele Iisus. Și mai se miră îngerii că Sfinții Mucenici se lasă răniți și ocărâți de dușmanii lui Hristos pentru a suferi pentru El, iar nu cum fac cei înșelați, falși mărturisitori, ce se lasă răniți de draci pentru a fi lăudați de oameni că sunt ca și Hristos și a-L înlocui pe Hristos (fiind slăviți ca vicari ai Lui: papa-vicar, stigmatizații - vicari, alungându-L pe Hristos în transcendent, ca și cum nu ar fi cu noi prin dragostea Lui nesfârșită), fiind deci hristoși mincinoși. Va urma cu alte metode din cartea (II) PĂRINTELUI CORNEL DRAGOȘ __________________
__________________
1Ioan 4:1 Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume. SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia, blândețea și dragostea" Acum este publicată și viața (audio) Bătrânului care mi-a lămurit credința în iubire, aici: Fratele Traian Bădărău (Tătăică) Pentru cine dorește să fie ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, iată legătura. Last edited by ALEXANDRU ANASTASIU; 04.07.2012 at 16:41:07. |
#2
|
||||
|
||||
![]()
(I) PĂRINTELE CORNEL DRAGOȘ
Diacon Prof. Cornel DRAGOȘ: DINCOLO DE MOARTE: SFINTE MOAȘTE - MUMII - TRUPURI BLESTEMATE Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte CALINIC, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, 2009, Editura Egumenița. Pag. 17-97 (A) MUMII EGIPTENE: Mumificarea la egipteni Foarte buni observatori, egiptenii au văzut că morții pe care îi îngropau, în mod tradițional, în nisipul deșertului se uscau sub influența soarelui și a vântului. Când însă, în jurul anului 3000 Î.Hr., s-a trecut la practica înmormântării regelui decedat, a familiei sale și a marilor funcționari în coșciuge și în încăperi mortuare speciale, procesul natural de uscare a corpului nu mai era posibil. întrucât organele interne se descompuneau, vechii îmbălsămători egipteni au concluzionat că ele trebuie îndepărtate, împreună cu mușchii. Astfel s-a trecut la bandajarea mumiilor: de la fiecare deget până la brațe și picioare, pe schelet erau înfășurate fâșii înguste de in, în cantități mari, până când se obținea din nou înfățișarea corpului omenesc.3 (3 = Germer, Dr. Renate, op.cit., pag. 18.) în vremea romanilor a apărut moda înfășurării stratului superior de pânză în modele artistice cu forme geometrice, strat corespunzător îmbrăcăminții. Așa au apărut, cam prin 2600 î.Hr., primele mumii de in (în Saqqara, Medum și în alte locuri, 4700 - 4200 de ani vechime). Experimentele au continuat pentru că soluțiile utilizate erau departe de a fi perfecte. îmbălsămătorii au constatat că pentru o conservare remarcabilă cea mai potrivită substanță era sarea de natron, în condițiile îndepărtării organelor interne. In prima etapă a îmbălsămării, creierul celui mort, care nu deținea nici o importanță religioasă pentru egipteni, era îndepărtat cu ajutorul unor unelte speciale, fie prin nas, fie prin orificiul occipital. Efectul antibacterian al uleiurilor din rășina de pin era folosit pentru tratarea cavității abdominale și a craniului. Organele interne erau așezate apoi în canope (recipiente speciale) separate, ale căror capace simbolizau diferite zeități: zeul Amset cu înfățișare omenească răspundea de ficat; Hapi, cel cu cap de maimuță, avea grijă de plămâni; Duamutef, cu cap de șacal, veghea asupra stomacului; Kebechsemuef, cel cu cap de șoim, avea în grijă intestinele. Timp de mai multe săptămâni, corpul defunctului era așezat în natron, pentru absorbirea umezelii. După uscare și tratare cu uleiuri antibacteriene, trupul era bandajat, sub supravegherea unui slujitor purtând pe figură masca lui Anubis. Pentru ca mumia să stea fixă pentru bandajare, îmbălsămătorii introduceau uneori scânduri în bandajul de pânză sau bețe în corp, după care înfășurau cadavrul cu nenumărate fâșii lungi de pânză, iar în final înfășurau mumia într-un cearșaf legat cu bandaje înguste și predau trupul conservat familiei pentru a-I înmormânta4 (4 Ibidem, pag. 19.). La fel de importantă era și protecția magică, garantată de diverse amulete, căci egiptenii nu lăsau păstrarea veșnică a corpului numai pe seama măiestriei îmbălsămătorilor. Cele mai multe amulete erau confecționate din faianță, numai regii și demnitarii de la curte dețineau privilegiul primirii unor amulete din aur. Dintre cele mai folosite amulete, ochiul lui Horus (ochiul Udjat) avea menirea să garanteze păstrarea intactă a corpului, scarabeul proteja în mod special morții după înviere, iar pilonul Djed simboliza veșnicia [… aici se descriu mai departe superstițiile magice vrednice de tot râsul insuflate de draci și apoi în mod plicticos înfățișarea mumiilor faraonilor celebri - nn] Ultimele mumii egiptene De multe ori, mumiile persoanelor simple au avut o soartă mai bună decât cea a faraonilor. Cea mai veche mumie naturală din Egipt, de circa 5400 de ani vechime, este numită Ginger și a fost găsită în localitatea Gebelein. Alături de ofrandele sale, mumia Ginger poate fi observată astăzi la British Muzeum din Londra. Multe dintre aceste mumii au rezistat odată cu trecerea mileniilor și au rămas neatinse în mormintele lor complet pictate din Gizeh, Saqqara sau Teba. în urmă cu doar câțiva ani, s-a descoperit în oaza Baharija un cimitir din vremurile romane, numit din pricina măștilor mortuare aurite „Valea mumiilor aurite" (aproximativ două mii de ani vechime). Amestecul de influențe elenistice și romane, aduse de cucerirea macedoniană și apoi de cea romană (secolele IV-1 î.Hr.), s-a resimțit și în practicile de mumificare ale acestei perioade, prin combinarea mumificării egiptene cu portretizarea realistă a celor decedați, pictați înainte sau după moartea lor. Acestea au fost ultimele mumii egiptene, care au lăsat moștenire probabil cele mai reușite portrete pictate din lumea antică. Se păstrează astfel din intervalul 80 - 250 d. Hr. multe portrete și mumii, mai ales ale unor copii (de pildă, mumia unui băiat roman din Fayum, 1900 de ani vechime). Din secolul al IV-lea creștin începe declinul mumificării în Egipt, odată cu creștinarea unor împărați romani, pentru ca în vremea lui Teodosie cel Mare (379 - 395), practica trimilenară de conservare a mumiilor egiptene să se încheie, [încheindu-se astfel și atenția idolatră față de trup, mutându-se nădejdea spre Hristos- nn.]. Va urma cu (B) MUMII DIN AMERICA - CAZURI REPREZENTATIVE
__________________
1Ioan 4:1 Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume. SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia, blândețea și dragostea" Acum este publicată și viața (audio) Bătrânului care mi-a lămurit credința în iubire, aici: Fratele Traian Bădărău (Tătăică) Pentru cine dorește să fie ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, iată legătura. |
#3
|
||||
|
||||
![]()
(B) MUMII DIN AMERICA - CAZURI REPREZENTATIVE
(I) CHILE ȘI PERU. Cele mai vechi mumii: Chinchorro Până de curând, oamenii de știință nu aveau la dispoziție decât foarte puține rămășițe arheologice ale vechilor locuitori din Chile și Peru. In 1983, în timpul lucrărilor de excavare pentru niște conducte de apă, în nordul statului chilian, s-a descoperit la un metru de pământ un cimitir al populației Chinchorro, oameni care locuiau pe coasta sud-americană și despre care nu se știa decât că erau vânători și pescari. Chemați imediat, arheologii au scos la iveală în scurt timp 96 de „figuri" ciudate, întinse pe spate, care s-au dovedit a fi, mai ales, rămășițele umane ale unor copii. Prima surpriză a revelat-o datarea cu C,4: cea mai veche mumie data din jurul anului 5000 î.Hr., cu 2500 de ani înainte ca egiptenii să înceapă construcția piramidelor și să facă primele încercări de îmbălsămare. Grupul de mumii Chinchorro descoperit și alcătuit din doi adulți și doi copii este expus Ia Muzeul Universitar Tarapaca din Arica (Chile). Corpurile lor erau modelate cu grijă, astfel încât au fost considerate forme timpurii de mumii. Pare ciudat astăzi că în acea vreme trupul celui răposat era desfăcut în părți, pentru a-I recompune apoi cu ajutorul diferitelor materiale. Deoarece nu se păstrează niciun document Chinchorro, se speculează că prin mumii se încerca realizarea unei comuniuni cu zeitățile sau, potrivit tradiției, cel mumificat trecea mai ușor în lumea de dincolo. Cercetarea corpurilor a condus la creionarea unei imagini clare cu privire la modul (destul de macabru) în care lucrau îmbălsămatorii de atunci: cu ajutorul unui cuțit din piatră decapitau mai întâi mortul, îi înlăturau creierul prin orificiul occipital iar apoi umpleau craniul cu iarbă și cenușă. Ulterior scheletul era descarnat, cu excepția mâinilor și a picioarelor care erau lăsate să se usuce în mod natural. In jurul oaselor se legau bețe și mănunchiuri de iarbă, capul se înfigea într-un băț și se fixa din nou în coloana vertebrală. Imbălsămătorii remodelau apoi corpul cu ajutorul unei paste din cenușă și clei animal, după care reasamblau mâinile și picioarele, iar în ultima fază aplicau pe cap un smoc de păr uman. în final, corpul era acoperit atât cu piele umană, cât și cu animală (de leu de mare), și vopsit în negru mangan, în perioada neagră (5050 - 2500 î.Hr.), sau în roșu ocru, în perioada roșie (2500 - 2000 î.Hr.). Deșertul Atacama, unde Chinchorro își îngro-pau morții, este unul dintre cele mai uscate locuri de pe Pământ și este potrivit pentru conservarea trupurilor umane. Din 1917 în acest areal au fost descoperite peste 282 de corpuri mumificate. Cele mai vechi mumii s-au conservat natural, dar mai târziu Chinchorro au folosit metode de îmbălsămare mai elaborate decât cele ale egiptenilor. Se pare că în jurul anului 1500 î. Hr. a încetat realizarea de mumii artistice, o dată cu modificarea credințelor religioase ale populației Chinchorro. (II) MUMIILE PERUVIENE O formă specială de înmormântare, așa numita „fardel", au dezvoltat în perioada 600 î.Hr. - 1000 d.Hr. locuitorii agricoli din zonele înalte din Anzi ale Perului de azi, profitând mai ales de clima propice pentru o mumificare naturală. Cele mai vechi mumii peruviene cunoscute au fost găsite în 1920 în peninsula Paracas: 429 de mumii ale unor bătrâni, datând din secolul al V-lea î. Hr. Corpurile erau așezate în poziție ghemuită într-un coș mare (de exemplu, mumiile din coș din Cuzco) și lăsate să se usuce la aer. O pânză din bumbac, țesută foarte frumos, cu broderie, realizată printr-un efort considerabil, reprezenta învelișul mumiei naturale. Cu ajutorul acestor pânze se obțineau mumii de formă cilindrică, pe care se așeza un cilindru mai mic tot din pânză, reprezentând capul. După ce procesul de mumificare se încheia, trupurile astfel pregătite erau duse în cimitire mari cu peșteri sau cu morminte săpate. La sud de Paracas, lângă misterioasele figuri din deșertul Nască, se află cimitire cuprinzând mii de mumii, datate între 200 și 700 d.Hr., prădate pentru valoroasa ceramică cu modele asemănătoare celebrelor figuri din acest deșert. în 1996, în munții din nordul Perului au fost descoperite mai mult de 200 de mumii, conservate în peșterile uscate și numite de incași „Chachapoya", care ar însemna „oamenii norilor". Studii atente au demonstrat că mumiile Chachapoya timpurii (secolul al IX-lea) erau lăsate să se usuce natural, iar din veacul al XV-lea „oamenii norilor" au început să-și îmbălsămeze morții. In cadrul unei expediții National Geographic din 2001 s-a descoperit o mumie „cocon", așa numitul „Principe de bumbac": mumia unui bărbat și cea a unui copil, alături de alimente, vase, blănuri, podoabe și multe altele. învelișul „coconului" trebuia să îi dea o înfățișare aparentă de om. Porecla provenea de la cantitățile mari de bumbac brut, aflate sub stratul exterior de pânză țesută. (III) REGII MUMIFICAȚI AI INCAȘILOR Când spaniolul Francisco Pizzaro cucerea în 1533 Imperiul Inca și capitala Cuzco din podișul pe-ruvian, conquistadorii acestuia, lacomi după aurul incașilor, l-au ucis pe regele Atahualpa și au dat peste palatele mortuare ale foștilor conducători incași. Aici, mumiile dregătorilor, precum și cele ale soțiilor și copiilor, împodobite cu aur, cu veșminte bogate, schimbate și spălate regulat de slujitori, erau îngrijite ca prinții în viață, având propria organizare de curte, în frunte cu un nobil și o nobilă, care vorbeau în numele celui decedat. Se pare că incașii au preluat și continuat aceste obiceiuri odată cu cucerirea imperiului Chimu în 1476. Regii răposați participau în continuare la viața socială și nicio ceremonie religioasă nu se putea imagina fără procesiunile grandioase cu mumiile regale, așezate pe un palanchin, după cum nota cronicarul spaniol Garcilaso de la Vega. Odată cu pătrunderea spaniolilor în Cuzco, podoabele lor din aur au ajuns în vistieria statului spaniol sau în buzunarele funcționarilor și ale soldaților. Mumiile au fost duse în noua capitală, Lima, unde au mai putut fi admirate ca o curiozitate un timp, după care, probabil la insistențele Inchiziției, au fost arse. Dacă slujitorii incași au reușit să ascundă câteva mumii regale în peșterile din Anzi în timpul cotropirii spaniole, este posibil ca într-o zi să fie descoperite, pentru elucidarea problemei mumificării conducătorilor din dispărutul imperiu. In 1999, un vast cimitir incaș, cuprinzând peste 2200 de mumii datate între 1438 și 1530, a fost descoperit la Puruchuco, în afara Liniei. (IV) MUMIILE MEXICANE Mai mult de 100 de mumii au fost excavate între 1896 și 1979 în cimitirul Panteon din Guanajuato (Mexic), unde mineralele din sol puteau conserva natural corpurile. Ele sunt expuse cu sau fără veșminte în cutii de sticlă, unele dintre ele purtând inscripții cu aforisme precum „Aceasta este cum îmi vezi tu viața; aceasta este cum văd eu adevărul". Semnele de con-tractură a mușchilor de după moarte (rigor mortis) arată că trupurile nu au fost îmbălsămate.6 6 Chrisp, Peter, op. cit., pag. 50-59. VA URMA CU (C) MUMII DIN ASIA - CAZURI REPREZENTIVE
__________________
1Ioan 4:1 Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume. SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia, blândețea și dragostea" Acum este publicată și viața (audio) Bătrânului care mi-a lămurit credința în iubire, aici: Fratele Traian Bădărău (Tătăică) Pentru cine dorește să fie ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, iată legătura. |
#4
|
||||
|
||||
![]()
(C) MUMII DIN ASIA - CAZURI REPREZENTIVE
(I) MUMIILE DIN DEȘERTUL TAKLA MAKAN Numele „Takla Makan" ar însemna „intră și nu vei mai ieși", fiind unul dintre cele mai aride locuri de pe Terra și, de asemenea, un mediu perfect pentru conservarea trupurilor. Din 1970, arheologii chinezi au descoperit aproape 100 de mumii bine conservate în arealul acestui deșert. Mumiile sunt cunoscute sub mai multe denumiri, cum ar fi Cherchen, Tarim Basin, Takla Makan sau Urumchi, în funcție de locul în care au fost găsite sau sunt păstrate acum. Surprinzător, ele au trăsături mai curând caracteristice unor europeni albi decât unor asiatici: păr deschis, nas lung, barbă completă la bărbați. Sunt datate din perioada 2000-1000 î. Hr. Cum de populații înrudite cu europenii au sosit să locuiască atât de timpuriu în China de azi, rămâne un mister. (II) OMUL DE CHERCHEN ȘI „FRUMOASA DIN LOULAN" Mumia avea 55 de ani în momentul decesului, cu circa 1000 de ani î. Hr. Mai înalt de 1,80 metri, avea nas lung, barbă completă și ochi tipici de alb european. Tâmpla stângă a Omului de Cherchen era vopsită cu o imagine ocru-galbenă a discului solar, cu raze strălucitoare, probabil un simbol religios, ca și în alte morminte ale populațiilor din Takla Makan, pentru care soarele juca un rol important. în 1980, arheologul chinez Mu Shun Ying a descoperit mumia unei femei supranumită „Frumoasa din Loulan", după denumirea locului de descoperire. Datarea cu carbon a stabilit că femeia, care se ocupa cu agricultura (după cum sugerează vestimentația și obiectele aflate asupra ei), ar fi viețuit aproximativ în 1800 î.Hr. Temperaturile joase din timpul iernii și conținutul ridicat de sare din sol pe timpul verii au contribuit, se pare, la mumificarea naturală a acestor corpuri. (III) MORMINTE CHINEZEȘTI: PRINȚESA TOU WAN ȘI PRINȚESA DIN DAI Prințesa Tou Wan era soția lui Liu Sheng, un conducător local din provincia Hebei, fiul împăratului Han. La moartea sa, trupul i-a fost așezat într-un „costum" din 2156 piese de jad, cusute cu aur, simbol al vieții veșnice. Asamblarea unui asemenea „costum" i-ar lua astăzi unui specialist cam zece ani... Jadul s-a păstrat, însă trupul din interior s-a degradat. Unică este și descoperirea unei mumii artificiale, aflate în sud-estul Chinei, pe valea fluviului Yangtze, în apropiere de Changsha, capitala provinciei Hunan. Dintre nenumăratele gorgane golite încă din anii 1930 - 1940 de prădătorii de morminte, numai unul, numit Mawangdui, părea să fie intact. în 1971, arheologii chinezi au dat de gura de acces într-un puț adânc, pe fundul căruia se afla un mormânt neatins, cu peste 1500 de artefacte. Descoperiseră mormântul soției guvernatorului Li Cang, Xin Zhui, prințesa de Dai. În interiorul sarcofagelor s-a păstrat mumia deosebit de bine conservată a unei femei de 1,54 de metri și 50 de ani, care a trăit în jurul anului 168 î. Hr., înfășurată în 20 de straturi de mătase. Spre deosebire de mumiile egiptene, tari și rigide, acest corp își păstrase mobilitatea articulațiilor, precum și elasticitatea musculaturii, pielii și a țesuturilor vii. Nu prezenta nicio urmă de incizie și conținea încă toate organele interne7. Îmbălsămarea corpului prințesei rămâne în continuare un mister, fiind greu de crezut că s-ar fi putut obține această mumificare numai prin eliminarea completă a contactului cu aerul, datorată stratului de lut din jurul sarcofagelor și al cărbunelui de lemn plasat deasupra. La o examinare atentă a unei probe de mușchi și piele, s-a remarcat că ea conținea foarte mult mercur și plumb, presupunându-se că trupul a fost cufundat, înainte de a fi depus în sarcofag, într-o soluție cu săruri de mercur. Examinarea mumiei lui Xin Zhui demonstrează că aceasta ar fi murit în urma unei colici biliare puternice care nu a putut fi suportată de corpul slăbit de tuberculoză, arteroscleroză și alte boli provocate de paraziți și câteva fracturi nevindecate. Și alte două trupuri bineconservate din dinastia Han au fost găsite în sarcofagele pline cu un lichid de îmbălsămare deocamdată necunoscut. 7 Ibidem, pag. 82-83. (IV) „BUDDHA AL TRUPULUI": MUMIILE AUTOCONSERVATE DIN JAPONIA în munții din nordul Japoniei, în provincia Yamagata, există un grup de mumii (între 16 și 24), diferite de celelalte: sunt trupurile unor reprezentanți ai Budismului Shingon, care au ales să se automu-mifice încă de când erau în viată. încă din secolul al XI-lea,concentrându-se pe latura spirituală și ignorând lumea fizică, acești sacerdoți japonezi sperau să lase mumiile lor ca simbol al nyujo („pătrunderea în Nirvana"), spre a-i inspira pe urmașii lor. Budiștii credeau că după moarte se vor renaște într-un alt corp, scopul lor fiind eliberarea din acest circuit moarte-renaștere prin atingerea unei stări de iluminare. Autoniumificarea reprezenta astfel un semn că un călugăr budist a ajuns la iluminare. Cel care a introdus budismul Shingon în Japonia a fost Kukai (774-835), care ar fi atins iluminarea încă din viață, prin autonegare și automumificare. Metoda lui Kukai era un proces lung și dureros ce dura aproape zece ani. Practicanții mâncau numai scoarță de pin, nuci și rădăcini. Apoi consumau ceaiul otrăvitor Urushi, în urma căruia transpirau și vomitau, spre a li se deshidrata corpul. Spre finalul procesului, călugării beau probabil apă dintr-un izvor sacru, care, în urma unor studii recente, a fost detectat cu arsenic, cu rol de distrugere a bacteriilor cauzatoare de descompunerea ulterioară morții. în ultimul stadiu, erau izolați într-o mică celulă aerisită printr-un tub, timp de 1000 de zile, după care urmăritorii procesului observau finalitatea... O altă mumie de acest gen numită „shokushin-butsu" („Buddha al trupului") aparține lui Chukai (1697-1755), care și-a petrecut mulți ani antrenându-și trupul să ignore durerea înainte de automumificare. O cale specială o constituia șederea într-o cameră plină cu fum de ardei arși. Alături de mumia autocon-servată a lui Enyokai (1767-1822), aceasta se află în templul Kaikoji din Sakata și sunt privite de localnici ca niște divinități. într-un alt templu budist este expusă și venerată ca o zeitate mumia înveșmântată într-o robă scumpă a călugărului Shinyokai, mort în 1788 la 95 de ani. Tot un „shokushinbutsu" este și Tetsumonkai, călugăr budist răposat în 1829, aflat în templul Churenji din Yamagata. Una dintre metodele de autopedepsire era rămânerea în poziția de lotus sub o cascadă cu apă foarte rece, ca pocăință pentru uciderea în legitimă apărare a doi samurai. Astăzi, o zecime din budiștii japonezi (cam 10 milioane) practică budismul Shingon. Dar automu-mificarea a devenit ilegală de la sfârșitul secolului al XIX-lea8.(Ibidem pag. 84-85) Vedeți cum diavolul vrând să mimeze sfințenia Sfintelor Moaște convinge slujitorii săi budiști să se sinucidă chimic doar ca să abată pe oameni de la adevărata închinare la adevăratele Sfinte Moaște ale adevăraților prieteni ai lui Dumnezeu: ORTODOCȘII? Nu degeaba i se spune maimuța lui Dumnezeu, fiindcă nimic original nu poate face: ceea ce vede la Dumnezeu face și el cu o singură diferență: să i se dea lui slava ce I se cuvine lui Dumnezeu și slujitorilor lui cinstea ce se cuvine slujitorilor lui Dumnezeu. 2Co 11:14 Și nu este de minunat; că însuș satana se preface în înger de lumină.15 Nu este dar lucru mare de se prefac și slujitorii lui ca slujitorii dreptăței; cărora va fi sfarșitul după faptele lor. Va urma cu: (D) MUMII DIN AUSTRALIA ȘI OCEANIA
__________________
1Ioan 4:1 Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume. SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia, blândețea și dragostea" Acum este publicată și viața (audio) Bătrânului care mi-a lămurit credința în iubire, aici: Fratele Traian Bădărău (Tătăică) Pentru cine dorește să fie ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, iată legătura. |
#5
|
||||
|
||||
![]()
(D) MUMII DIN AUSTRALIA ȘI OCEANIA
În această parte a lumii sunt înregistrate următoarele cazuri de mumificare: mumiile naturale din Asaro Caves (Papua Noua Guinee), de circa 300 de ani vechime, mumiile uscate la fum din Irian Jaya (Papua Noua Guinee), mumiile aborigenilor din Australia și mumiile Maori din Noua Zeelandă. în secolul al XIX-lea, cercetătorii europeni au observat că locuitorii indonezieni ai tribului Danis din Noua Guinee își conservau șefii de trib într-un mod destul de bizar: deoarece condițiile climaterice nu permiteau uscarea corpului astfel încât să nu se descompună deloc, ei foloseau tehnica afumării. Astfel, așezau cadavrul pe un stativ din lemn și făceau dedesubt un foc, care ardea mai multe zile și scotea din belșug fum. Metodă antică de conservare a mâncării, afumatul usca pielea și carnea, alături de diferite substanțe de conservare. Membrii tribului din Irian Jaya își conservau așa strămoșii, numiți „Mari Șefi", continuând să le ceară sfatul și ajutorul. Astăzi, mumiile afumate, cu o vechime de 300 de ani, constituie pentru tribul Danis o importantă atracție turistică, de pe urma căreia localnicii dobândesc un câștig material prin fotografierea „mumiilor cu gurile deschise" de către diverși turiști9 (Ibidem, pag. 9.). [Demonii vorbeau prin ei dându-le răspunsuri precum azi fac la fel prin bioterapeuți & co… nn] (E) MUMII DIN GHEAȚĂ (I) SURPRINZĂTOARELE MUMII DIN ANZI: Juanita și băiatul din Llullaillaco In 1950, în zonele înalte ale munților din Chile s-au descoperit rămășițele pământești ale unui băiat înghețat. Zona aparținea unui fost teritoriu incaș și, aflându-se la aproape 4600 de metri altitudine, era greu accesibilă. Se spune că acel loc era folosit de incași pentru a-și sacrifica copiii zeilor. Cu pielea, părul și unghiile intacte, copilul a fost păstrat într-o cameră frigorifică în Muzeul de Istorie Naturală din Santiago. Asupra lui s-a găsit un săculeț în care se aflau dinții de lapte și unghiile tăiate. Picioarele îi erau umflate și bătătorite, degetele de la mâini îi degeraseră și se crede că alături de părinții lui, deosebit de mândri (alegerea unui copil era o mare onoare pentru părinții acestuia), și de alți însoțitori, copilul a mers pe jos, într-o procesiune rituală, până în vârful muntelui, unde a fost sacrificat și îngropat. Fața lui însă avea o expresie liniștită. Cadavrele înghețate ale altor copii, victime ale acelorași sacrificii numite chapacocha, demonstrează sfârșituri mai violente. Pe cel mai înalt vârf muntos din America de Sud, în 1985 a fost descoperit un alt băiat de 8-9 ani. Capul lui era deteriorat prin expunerea la aer, dar există și dovezi despre cruzimea ultimelor sale clipe de viață: fusese obligat să bea un lichid ce conținea un pigment roșu; corpul, dinții și hainele erau roșii, colorate de vomă. Se pare că-și dăduse brusc seama că urma să fie ucis și fusese cuprins de frică. în Muntele Ampato din Peru, descoperitorul a 40 de situri incașe după sute de ascensiuni în Anzi din 1980 încoace, exploratorul american Johan Reinhard, a descoperit în 1995 pe „Juanita", o fetiță înghețată în circumstanțe similare în urmă cu 500 de ani. Scanările tomografice ale craniului au relevat existența unei fracturi craniene, ceea ce demostrează că a fost omorâtă printr-o lovitură puternică aplicată în partea laterală a capului. Organele interne, părul și sângele ei s-au conservat ca și cum „Juanita" ar fi decedat de curând. In 1999, neobositul Reinhard a mai găsit pe muntele argentinian Llullaillaco (6706 m), cel mai înalt sit arheologic din lume, pe băiatul din Llullaillaco, înghețat alături de alți doi copii, despre care exploratorul american a afirmat că par cele mai bine conservate mumii pe care le-a văzut10. Sacrificiile umane constituie în prezent manifestări ce par îngrozitor de stranii și de crude, dar în acele vremuri îndepărtate ele reprezentau o metodă obișnuită pentru înduplecarea zeilor și, astfel, ajutarea comunității. [Azi, prin presiunea satanismului New Age, se încearcă îndulcirea spurcatelor jertfe umane idolești prin eufemismul „metodă obișnuită”. Ne așteptăm să apară și centre de sacrificii umane prin România alături de sediile voodoo unde se torturează magic cu ace vrăjmașii și de centrele cămătarilor care dau pântecelor fiarelor pe cei ce nu le plătesc datoriile. Ce bun e Hristos că ne-a scăpat de astfel de obiceiuri, chiar dacă azi este urât și hulit peste tot ca fiind retrograd.nn] (II) ALPI Otzi, mumia din Alpi în septembrie 1991, o mumie înghețată din Alpii Otztaler a ajuns pe primele pagini ale ziarelor: doi alpiniști germani, Helmut și Erika Simon, au descoperit la o altitudine de 3000 de metri, lângă o stâncă din munții situați la granița între Austria și Italia, corpul înghețat al unui bărbat. Acestea nu fusese îngropat, iar condițiile meteorologice nefavorabile îl lăsaseră la vedere. Aparent cadavrul nu părea deosebit, (III) ALTAI „Femeia din Paziric" La sfârșitul anilor 1980, o echipă de arheologi ruși explora movilele funerare aflate în zonele înalte ale Munților Altai din Sudul Siberiei, la granița de sud a Chinei. Terenul era acoperit de un strat de per-mafrost, care nu se dezgheață niciodată complet și, în timp ce săpau în pământul înghețat al unui platou cu vânturi năpraznice, au descoperit un coșciug bătut în cuie de cupru ce părea să conțină un bloc masiv de gheață. Dezghețându-1 lent, au descoperit corpul acoperit de tatuaje făcute cu ace de os și cu funingine al unei femei tinere și înalte (1,70 m), care murise în urmă cu aproximativ 2500 de ani. Scos din învelișul de gheață abia în 1993 de o echipă de arheologi ruși, cadavrul a început să se descompună, așa încât a fost transportat cu avionul la Institutul de Arheologie din Akedemgorodok. Cercetările ulterioare au demonstrat că femeia fusese îmbălsămată după ce i se înlăturase o mare parte din organe, printre care uterul și globii oculari. Corpul fusese umplut cu turbă și coajă de copac, iar craniul cu blană de jder. După refacerea trăsăturilor feței, s-a constatat că acestea erau mongoloide iar „femeia din Paziric" avea în momentul morții 25 de ani. A fost prima femeie descoperită în acest fel și s-a constatat că murise din cauze naturale. în apropiere s-au descoperit cadavrele îngropate a șase cai, uciși cu toporul, ce purtau harnașamente ornate. Cercetătorii au descoperit, în urma unei impresionante munci de detectiv, că femeia murise în luna iunie, deși nu se cunoaște cu exactitate anul. Se pare că femeia de gheață din Altai fusese o persoană importantă, posibil o naratoare care păstra memoria istoriei și a miturilor acelei societăți nomade din antichitate. în prezent, cadavrul se află la Moscova, unde se desfășoară studii mai ample asupra lui. E un mare semn de întrebare dacă corpul femeii va putea fi păstrat și ferit de descompunere, acum, când nu mai este protejat de imensul bloc de gheață. Unii localnici din zona în care a fost descoperită sunt nemulțumiți că i-a fost tulburată liniștea, considerând dezgroparea cadavrului un act de barbarie și sperând totuși ca „femeia din Paziric" să fie reînmormântată în munți. [Vedeți și păgânii țin la morții lor, chiar dacă n-au adevărata nădejde a învierii… să luăm aminte și cu multă dragoste să facem parastase la ortodocși, singurii cu o nădejde în învierea a doua, cea adevărată și fericită… nn] Va urma cu (F) MUMII DIN MLAȘTINI
__________________
1Ioan 4:1 Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume. SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia, blândețea și dragostea" Acum este publicată și viața (audio) Bătrânului care mi-a lămurit credința în iubire, aici: Fratele Traian Bădărău (Tătăică) Pentru cine dorește să fie ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, iată legătura. Last edited by ALEXANDRU ANASTASIU; 29.07.2012 at 22:30:12. |
#6
|
||||
|
||||
![]()
(F) MUMII DIN MLAȘTINI
- cazuri reprezentative Trupuri de sute de ani, bine conservate, au fost descoperite și în mlaștini de-a lungul Europei de Nord și Centrale. De curând arheologii au constatat un aspect important. Cauza morții a fost una violentă: oamenii mlaștinilor au murit fie spânzurați, împușcați, înecați, tăiați în zona gâtului, fie prin alte combinații de metode. Au fost aceste ucideri crime sau execuții ritualice? Oamenii smârcurilor, cum mai sunt numiți cei descoperiți în asemenea împrejurări, însumează aproape 2000 de cadavre conservate, descoperite în mlaștinile cu mușchi de turbă din Nordul Europei, Marea Britanie și Irlanda: în Germania 940, în Danemarca 441, în Marea Britanie 85, în Irlanda 61, în Suedia 55, în Finlanda 45 și în Olanda 49. Și în țările Europei Centrale, precum Austria sau Elveția, s-au aflat mumii în mlaștini. în mod surprinzător, s-au păstrat resturi din masa creierului unor morți descoperiți în mlaștina Windover din Florida (SUA), material de studiu interesant pentru cercetători.12 (Mims, Cedric, „Enciclopedia morții", Ed. Orizonturi, București, 2006, pag. 230.) Prima descoperire relatată în detaliu a avut loc în 1773, în Danemarca, urmată în 1781 de o relatare mai bine documentată din Count Down (Irlanda). Conservați într-o stare remarcabilă, acești sacrificați au trăit într-o perioadă cuprinsă între anii 100 î. Hr. și 500 d. Hr. Acidul humic și cel tanic din turbă împiedică procesul de descompunere, conservă și totodată colorează organismul uman și, în același timp, dizolvă treptat oasele. Pielea se conservă aproape perfect, părul nu cade, dar capătă o culoare cărămizie în urma acțiunii acizilor prezenți la sol. Adesea se poate analiza și conținutul intestinelor. Unele cadavre din mlaștini păreau atât de recente, încât s-a făcut apel la poliție. Trupurile au însă un aspect deformat, deplorabil, deoarece oasele pe care se sprijină sunt parțial dizolvate. în mlaștina Tollund din Danemarca, la 8 mai 1950, a fost descoperit de către fermierii căutători de turbă Emil și Viggo Hoejgaard așa numitul (I) OM DE TOLLUND. Cadavrul se afla la aproximativ 2,5 metri sub pământ, dezbrăcat, având numai o pălărie de piele și o centură prinsă în jurul taliei, iar la gât împletită o curelușă din piele. A fost anunțată poliția locală, care a apelat la specialistul P.V. Glob. Cercetarea cu raze X a evidențiat că răposatul din mlaștină fusese spânzurat sau strangulat în anul 210 î. Hr., căci oasele din zona gâtului fuseseră aproape distruse. Uzura dinților a indicat o vârstă între 30 și 40 de ani. Avea însă cel mai bine conservat cap dintre capetele provenite din antichitate. Proaspăt ras și tuns scurt, Omul de Tollund avea un chip uimitor de liniștit, ținând seama de felul în care murise. Tăietorii de turbă dintr-o altă zonă daneză au aflat în 1952, la numai 14 km. distanță de Tollund, pe (II) OMUL DE GRAUBALLE. Mâinile și picioarele acestuia erau într-o stare care permitea prelevarea amprentelor degetelor și tălpilor, în schimb, fața nu era la fel de bine conservată. Radiografiile au demonstrat că fusese lovit în tâmpla dreaptă, apoi îi fusese tăiat gâtul de la o ureche la alta în anul 310 î.Hr. Aspectul danturii sugera că respectiva victimă avea cam 35-40 de ani. Custodele muzeului local a păstrat cadavrul timp de 18 luni în concentrații din ce în ce mai mari de acid tanic, măsură ce a desăvârșit procesul de tăbă-cire, permițând expunerea corpului în mediul uscat și ungerea regulată cu ulei de in. O altă mumie a smârcurilor din primul secol creștin a fost cea a unei (III) FETE DE 14 ANI, DESCOPERITĂ ÎN 1952 LA WINDEBY, în nordul Germaniei. Se pare că, după ce fusese dezbrăcată și condusă în mlaștină cu ochii acoperiți cu un bandaj de lână și o zgardă piele de bou în jurul gâtului, a fost înecată. Conform ultimelor cercetări, aceasta nu a fost condamnată ca adulteră și scufundată în mlaștină, ci a fost înmormântată aici împreună cu ofrande. Ea aparținea populației germanice, vecina estică a celților, de la care împrumutase multe obiceiuri. Scriitorii romani (de exemplu Tacitus) menționează că atât germanii, cât și celții practicau sacrificiile umane, iar mlaștinile erau pentru ei locuri sfinte, lucru confirmat de numeroase descoperiri (trompetele din bronz, carele solare de cult de la Trunholm- Danemarca etc). In Anglia și Țara Galilor au fost descoperite de asemenea zeci de oameni în mlaștini. (IV) OMUL DE LINDOW a fost găsit cu gâtul tăiat, doborât cu un topor, strangulat cu o frânghie subțire în comitatul englez Cheshire, lângă Manchester, în 1984. Murise prin anul 300 î. I Ir., la 25 sau 30 de ani. Din bărbatul din Lindow nu s-a păstrat bine decât partea superioară a corpului. Din cauza înfățișării - un cap și un piept maro închis strivite -, el a fost numit omul pliculeț de ceai, iar ziarele l-au supranumit, printr-un joc de cuvinte, Pete Marsh. O întreagă echipă de cercetători a examinat acest cadavru, iar în urma radiografiilor a fost construit im model al capului. (V) FRANZ CEL ROȘU, o altă mumie, a primit această poreclă din cauza părului său bine păstrat, lung de până la 20 de centimei ri și a bărbii de culoare roșie în jurul anului 300 d. I Ir. i-a fost tăiată beregata, iar corpul său gol, descoperii in 1900, a fost aruncat în mlaștina din Neu Versen, Emsland (Germania). Colorarea în roșu a fost provocata de acizii humici din pământ. (VI) FETIȚA CU PĂRUL ROȘU DIN YDE a trăit doar 16 ani și, în timpul scurtei vieți, a suferit de scolioză, o strâmbare a coloanei vertebrale, având numai 1,40 metri înălțime. Cadavrul din mlaștină, descoperit în 1897 în apropierea orașului olandez Assen, unde se află și astăzi la Muzeul Drent, nu s-a păstrat complet. Abia în urma cercetărilor moderne cu raze X efectuate în 1980, au ieșit la iveală cauzele unei morți cumplite, tânăra viețuitoare în primul secol al erei creștine fiind pedepsită probabil pentru vreo nelegiuire. Un expert în reconstrucție facială, Richard Neave, a reconstituit chipul fetiței, după scanarea tomografică a capului mumiei. Multe semne de întrebare s-au ivit atunci când s-au descoperit două mumii de mlaștină sub forma unor învelișuri subțiri cât o foaie de hârtie, în Weerdingerveen, în 1904. Este cazul a (VII) DOI BĂRBAȚI ÎMBRĂȚIȘAȚI, unul dintre ei înjunghiat în piept. Să fi fost un cuplu homosexual condamnat pentru sodomie? Evidența sugerează că cel puțin unele trupuri din mlaștini puteau fi sacrificii umane oferite zeilor. Corpul bine conservat al femeii din Huldremose (Danemarca) arată semne de chinuire repetată, răni adânci și mâna dreaptă tăiată. Chiar dacă a fost sacrificată sau a căzut victima unei ucideri, moartea ei a fost teribilă. Numitorul comun al mumiilor din mlaștină îl reprezintă tocmai (VIII) MODUL DE UCIDERE. Unii dintre acești bărbați, femei și copii par să fi făcut parte din nobilime, întrucât mâinile lor nu prezintă urme de muncă fizică grea. Probabil că perioada în care au murit era una a practicării magiei (oamenii credeau că acești morți reprezentau un pericol demonic, de care trebuia protejată comunitatea și de aceea erau eliminați în smârcuri), iar unele ucideri erau o formă de sacrificiu ritual. Studierea cerealelor și a semințelor de flori din stomacurile și intestinele acestora (la Omul de Tollund și la cel din Lindow) indică faptul că decesele au survenit chiar înainte de venirea primăverii, moment în care o astfel de jertfă ar fi putut asigura respectivei comunități de țărani bunăstare și fertilitate pentru anul care urma. Ce spurcat este păgânismul și vrăjitoria și ce trecut întunecat se află la populațiile cele sălbatice ale occidentului! Va urma cu (G) CRIPTE EUROPENE CU MUMII
__________________
1Ioan 4:1 Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume. SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia, blândețea și dragostea" Acum este publicată și viața (audio) Bătrânului care mi-a lămurit credința în iubire, aici: Fratele Traian Bădărău (Tătăică) Pentru cine dorește să fie ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, iată legătura. |
![]() |
Tags |
bioterapie, înșelare demonică |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Despre nașterea din nou, din Duhul Sfânt și despre Botez | Savonarola | Sfinti Parinti (Patrologie) | 15 | 20.07.2013 13:28:48 |
Petre Tutea despre Dumnezeu si despre atei | tigerAvalo9 | Generalitati | 34 | 02.12.2010 15:37:16 |
Despre pacate si despre Canoanele duhovnicilor | gheorghecoser23 | Preotul | 5 | 25.06.2008 17:01:23 |
|