Antropologia (teologica) ortodoxa

[delia31]

În prealabil postat de Eugen7

Deci inainte de cadere chiar daca Adam era nemuritor prin har, el nu depasea treapta spirituala a iluminarii. Deci teoretic daca nu "cadeau" in pacat Adam si Eva ei erau nemuritori prin harul Duhului Sfant insa indumnezeirea nu era posibila.
Numai si numai datorita intruparii Fiului lui Dumnezeu, omul (persoana umana) are posibilitatea indumnezeirii. De aceea afim cu toata onestitatea si convingerea ca in prezent, nu exista iluminare si indumnezeire in afara Bisericii.

Multumesc Eugen.
Ca o completare, din cat am inteles eu pana acum ( nedeplin, evident), pentru a nu se crede cumva ca Dumnezeu l-a predestinat pe Adam sa cada in pacat pentru ca sa aiba „motiv” sa Se intrupeze, ca altfel omul n-ar fi putut ajunge la indumnezeire, unii teologi (si pr. Galeriu parca) aduc in discutie evenimentul de la Schimbarea la Fata.
In sensul ca, daca n-ar fi existat pacatul, iar Adam si urmasii lui ar fi trait la infinit fara sa moara, inaintand din ce in ce mai profund in relatia cu Dumnezeu, asa incat n-ar fi fost nevoie ca Dumnezeu sa-Si improprieze in Unul din Ipostasurile Sale constitutia psiho-somatica umana, atunci omul unit in duh cu Duhul Sfant, ar fi dobandit in alt fel (tainic, habar n-am ) calitatile trupului pnevmatizat al lui Hristos, indumnezeind si partea somatica.

Sa nu uitam ca trupul edenic al omului difera esential de trupul post-edenic, adica a suferit o modificare esentiala prin primirea „vesmintelor de piele” ale corporalitatii grosiere.
De la inceput, omul fusese creat ca „ on theologiko”, adica fiinta teologica iar trupul initial ii fusese creat din acea tarana apartinand unui univers material neafectat de caderea in afara harului, univers menit la randul lui sa fie stapanit de om si prefacut prin har.
Omul unit cu Dumnezeu ar fi sfintit astfel locul pe unde ar fi trecut, natura, cosmosul. La origine, lumea era o „logosfera”, dupa cum zice Pr. Staniloae, menita sa devina „hristosfera” si „pnevmatosfera” prin lucrarea omului asupra ei, care ar fi urmat sa scoata la iveala ratiunile plasticizate din natura.

Dumnezeu, intrupandu-Se n-a luat trupul uman de dinainte de cadere (nici
n-ar fi avut cum si nici sens), ci trupul uman de dupa cadere, acela invesmantat cu „vesmintele de piele” ale corporalitatii grosiere, opace, devenita un fel de cvasi-natura.

Scopul pt. care, dupa caderea omului in pacat si dupa dezvesmantarea de vesmantul de har care il invaluia asigurandu-i astfel viata harica, scopul deci, pt. care Dumnezeu i-a modificat constitutia somatica adaugandu-i „hainele de piele”, ca marca a mutatiei post-edenice din vietuirea harica in vietuirea biologica, a fost ca omul sa nu evolueze din rau in mai rau, sa nu se invesniceasca in rele asa cum au facut ingerii cazuti, ci odata cu degradarea si moartea trupului material, omul sa nu mai poata inainta in rau.

Adevarata natura a trupului uman unit cu divinul s-a aratat anticipativ la Schimbarea la Fata pe Muntele Taborului. Deci, inainte ca Hristos sa fi inviat si indumnezeit firea umana.
Acuma, in ce fel ar fi dobandit omul si urmasii lui aceste calitati ale trupului indumnezeit aratat la Schimbarea la Fata, daca n-ar fi fost pacatul, si fiecare om ar fi trait ca Hristos, God knows!
Ideea e ca Dumnezeu in prestiinta Lui, stia cursul evenimentelor, stia ca nici un om n-ar fi putut vietui ca Hristos, dar nu l-a predestinat El pe Adam sa cada in pacat ca sa aiba „motiv” sa Se intrupeze. Asta am vrut de fapt sa subliniez.