Antropologia (teologica) ortodoxa

[delia31]

În prealabil postat de Adrianna

Scrie si despre animale in Biblie ca Dumnezeu a suflat suflare de viata, dar nu in pasajele din Geneza pe care le citati. Din pacate nu tin minte unde scrie dar stiu sigur ca scrie pentru ca si eu mi-am contrazis o prietena folosindu-ma de aceleasi pasaje din Geneza ca si voi, fiind chiar convinsa ca marea ei iubire pentru animale o facuse sa creada ca a fost suflata suflare de viata si peste animale. Insa mi-a aratat in Biblie si avea dreptate, scrie. Iar la momentul respectiv mi-am zis ca poate din cauza asta omul era vegetarian, doar despre plante nu scrie ca ar fi primit suflare de viata desi sunt si ele vii. Am sa caut citatul si revin. Din memorie, scrie ca le-a suflat viata in nari, sa fie altceva decat suflarea de viata data animalelor din cauza acestui "in nari"? Caut citatul si revin!
Multumesc de raspunsuri!

Omul e o faptura cu o constitutie pnevmato-psiho-somatica, inrudita cu animalele datorita laturii psiho-somatice dar inrudita si cu Dumnezeu, datorita partii celei mai subtile a sufletului, care e duhul omului, pnevma, partea lui cea mai adanca prin care omul se poate relationa cu Duhul Sfant.
Animalele nu au duh, pnevma, ca salas launtric al harului, de aceea nu pot avea viata harica, duhovniceasca.
Suflarea lor de viata tine strict de viata biologica, de inspiratie/respiratie mijlocita de aparatul respirator, mai mult sau mai putin complex al fiecarei specii.

[andra_v]

În prealabil postat de delia31

Suflarea lor de viata tine strict de viata biologica, de inspiratie/respiratie mijlocita de aparatul respirator, mai mult sau mai putin complex al fiecarei specii.

Animalele sunt inzestrate si cu afectivitate. In plus, nu-mi vine sa cred ca un animal precum delfinul, rechinul, cotofana nu sunt inzestrate cu o ratiune primara.

[delia31]

În prealabil postat de andra_v

Animalele sunt inzestrate si cu afectivitate. In plus, nu-mi vine sa cred ca un animal precum delfinul, rechinul, cotofana nu sunt inzestrate cu o ratiune primara.

A scris Eugen mai pe la inceput despre asta, am amintit si eu in treacat.
Sf. Maxim Marturisitorul face distinctie intre sufletele fiintelor vii : "Sufletul are trei puteri: prima este puterea prin care se hrăneşte şi creşte; a doua, aceea a imaginaţiei şi a instinctelor; a treia, a inteligenţei şi a raţiunii. Plantele se împărtăşesc numai de prima din aceste puteri, animalele de primele două, iar oamenii de toate trei" (Filocalia, Vol. II).

Inteligenta pe care o au animalele e altceva decat ratiunea pe care o au oamenii, si care tine de chipul si asemanarea cu Dumnezeu.
Aceasta e o facultatea a omului, care prin propria judecata poate lua decizii rationale.
Animalelor nu li s-a dat aceasta capacitate, fiindca ele nu au vointa libera de a decide. In schimb, ele au unele calitati pe care omul nu le are.
Dumnezeu a pus in animale capacitati pe care care oamenii nu si le pot insusi prin invatare (Eugen dadea exemplul cu delfinii si uimitoarea lor capacitate de ecolocatie). Intr-un fel, cred, lipsa de ratiune si vointa libera e compensata de acele simturi extraordinare.

In postarea pe care o citezi, nu ma refeream la afectivitatea sau capacitatile extraordinare ale animalelor, ci la faptul ca intre suflarea de viata a animalelor si suflarea de viata a omului exista o distinctie care nu tine de biologic, ci de duhovnicesc.
Doar omul are, pe langa suflarea pe care o are orice animal, si suflare din suflarea de Viata a lui Dumnezeu.
Se pare ca unii considera ca nu exista nici o distinctie intre sufletul animalelor si sufletul cu totul special al omului in care Dumnezeu si-a imprimat trasaturile chipului Sau. (Desigur, prin vointa libera, omul isi poate folosi ratiunea si afectivitatea si in sens opus celui pt. care i-au fost date, cazand sub nivelul afectivitatii animalelor. Exemplele de mame care nu isi iubesc proprii copii in comparatie cu lupoaicele. Dar asta e alt subiect.)

De aceea si Sf. Vasile cel Mare zice: „Fugi de vorbaria prosteasca a falnicilor filosofi, care nu se rusineaza sa spuna ca sufletele lor si sufletele cainilor sunt la fel unele cu altele.” (Omilii la Hexaimeron.)

[Adrianna]

Multumec mult de raspunsuri!

Nu pot scrie mult azi, o sa raspund insa rapid la o intrebare: omul a fost facut de Dumnezeu "cu mainile" Lui si nu a iesit din pamant ca animalele tocmai pentru ca Dumnezeu l-a facut dupa Chipul si Asemanarea Sa. Prin modul in care a fost creat a primit dimensiunea duhovniceasca suplimentara fata de animale care nu au primit asa ceva. Viata biologica insa au primit-o in acelasi mod si unii si altii de la Dumnezeu, este suflarea de viata. Asa cum animalele au iesit vii (biologic) din pamant tot asa si omul a iesit viu (biologic) din mainile lui Dumnezeu. In plus omul a iesit si viu duhovniceste pentru ca fusese sadita in el asemanarea cu Dumnezeu.

Am acum o intrebare: de unde ideea de a ne indumnezei? Si Eva a dorit sa se indumnezeiasca si rau a facut. O explicatie citita a fost ca raul nu a constat in dorinta de indumnezeire ci in modul in care a dorit sa o obtina: prin forte proprii. Daca insa Eva nu ar fi facut greseala, Hristos nu ar fi venit niciodata si ca atare indumnezeirea nu s-ar fi realizat, ar fi ramas toti pe treapta iluminarii (astept explicatii va rog despre aceasta treapta). Revenind, imi pare o mare contradictie aici.

In ceea ce ma priveste, eu nu indraznesc sa afirm indumnezeirea omului, care nu-i totuna cu a fi fiul lui Dumnezeu adoptiv. Chiar si numai idea de indumnezeire ma duce cu gandul la pagani si idoli. Imi cer iertare, dar asa simt.

Multumesc mult

[Eugen7]

În prealabil postat de Adrianna

o sa raspund insa rapid la o intrebare: omul a fost facut de Dumnezeu "cu mainile" Lui si nu a iesit din pamant ca animalele tocmai pentru ca Dumnezeu l-a facut dupa Chipul si Asemanarea Sa.

:) Asertiunea aceasta nu este pertinenta. Organismele au un inceput al existentei prin Cuvantul (Logosul, Fiul) lui Dumnezeu (caci Dumnezeu "a zis", "a rostit" si Cuvantul Sau este "viul si lucrator"), iar omul e facut doar de "mainile" lui Dumnezeu. Pai ce omul este inferior animalelor caci la crearea omului nu a participat Cuvantul lui Dumnezeu ci doar mainile Lui Dumnezeu? Doamne fereste!

a) In primul rand universul este in Dumnezeu si nu Dumnezeu este in univers. Asadar cate maini are Dumnezeu, cate degete la maini? (daca va place sa interpertati ad litteram Sfanta Scriptura)?
b) In al doilea rand oare "mana" este mai "importanta" ca manifestare a lucrarii decat Cuvantul, Fiul, Logosul? Membre (maini) au si animalele si lucreaza cu ele si isi fac culcusuri etc (spre exemplu castorul, sau coloniile de furnici...).
Care om sau animal poate crea prin cuvantul sau desi poate lucra cu mainile (mebrele)? Nimeni (nici ingerii) in afara de Dumnezeu nu poate crea prin Cuvant!

Antropologia (filocalica, academica) ortodoxa este inechivoca: viata duhovniceasca a omului (ce are efecte directe asupra cognitiei umane), urmare a harului Duhului Sfant este cea care face diferenta intre om si animale si nu MODUL in care a fost creat Adam din punct de vedere al vietii biologice (fiziologie).

Teologia patristica este inechivoca cand afirma ca: Omul lucreaza cu ajutorul mainilor si de aceea in sens metaforic Sfanta Scriptura vorbeste de Mainile lui Dumnezeu, pentru a arata lucrarea Lui si nicidecum pentru a indica prin aceasta ca Dumnezeu are maini, picioare, ochi, urechi...

În prealabil postat de Adrianna

Prin modul in care a fost creat a primit dimensiunea duhovniceasca suplimentara fata de animale care nu au primit asa ceva. Viata biologica insa au primit-o in acelasi mod si unii si altii de la Dumnezeu, este suflarea de viata. Asa cum animalele au iesit vii (biologic) din pamant tot asa si omul a iesit viu (biologic) din mainile lui Dumnezeu. In plus omul a iesit si viu duhovniceste pentru ca fusese sadita in el asemanarea cu Dumnezeu.

Din nefericire asertiunea dvs. este specifica creationismului "intelligent design" ce interpreteaza Sfanta Scriptura ad litteram.

Teologia academica contemporanta, fidela antropologiei patristice si filocalice respinge creationismul interpretat ad litteram (inclusiv "intelligent design").

In postarile de la inceputul topicului am prezentat explicatia elocventa a antropologiei filocalice ortodoxe (Sfantul Serafim de Sarov, Gheron Iosif) in care se precizeaza inechivoc faptul ca Adam a primit harul Duhului Sfant (viata duhovniceasca) ulterior momentului creatiei biologice (fiziologice), adica Dumnezeu nu lucra cu mainile si sufla suflarea de viata duhovniceasca in timp ce lucra trupul lui Adam din pamant; ci este vorba de doua evenimente disticte in crearea lui Adam: inceputul vietii biologice (specifice animalelor, momentul in care trupul a fost facut din tarana) si inceputul vietii duhovnicesti (momentul in care a primit suflarea de viata duhovniceasca). Iar din punt de vedere ontologic, antropologic, a treia etapa din crearea omului este cea mai importanta: intruparea Cuvantului (Logosului, Fiului) in om, pentru ca doar intru Hristos Iiisus prin harul Dhului Sfant omul este indumnezeit prin har si nu prin fire.

În prealabil postat de Adrianna

Am acum o intrebare: de unde ideea de a ne indumnezei? Si Eva a dorit sa se indumnezeiasca si rau a facut.

Consider ca va grabiti cu concluziile.
Adam si Eva stiau, erau constienti ca sunt creati, adica au un mod existenta (vietuire duhovniceasca evident) "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu" si NU identic fiintial cu Dumnezeu. Si ingerii buni au viata duhovniceasca asemenea lui Dumnezeu.
Diavolul a amagit pe Eva si Adam ca "vor fi ca Dumnzeu" adica asemenea si nu "identic".

Hristos Iisus ofera omului in dar indumnezeirea prin har, la care nici Adam si nici ingerii nu indreazneau sa cugete, gandeasca.

Astfel indumnezeirea este darul exclusiv al lui Dumnezeu pentru om, numai si numai intru Hristos Iisus. Omul poate accepta acest dar sau il poate refuza. Omul alege.

În prealabil postat de Adrianna

Daca insa Eva nu ar fi facut greseala, Hristos nu ar fi venit niciodata si ca atare indumnezeirea nu s-ar fi realizat, ar fi ramas toti pe treapta iluminarii (astept explicatii va rog despre aceasta treapta).

Noi oamenii gandim omeneste... insa Dumnezeu spune "gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre" (Isaia).
Mai intelept ar fi sa nu filozofam "ce ar fost daca..." "ce ar fi daca..." ci sa studiem, sa traim, scrierile filocalice care vorbesc duhovniceste despre aceste lucruri duhovincesti ce pot fi intelese evident duhovniceste.

Pe scurt, potrivit spiritualitatii ortodoxe, pe trapta iluminarii (contemplarii) omul intelege (are cognitie duhovniceasca specifica) prin conlucrare cu harul Duhului Sfant (de care este consitient) cauza si scopul creatiei (univers, organisme, "limbajul" animalelor...) dar inca nu "vede" duhovniceste "lumina necreata" a lui Dumnezeu (pe care Hristos Iisus a aratat-o la Schimbarea la Fata pe muntele Tabor), aceasta fiind posibila doar pe ultima treapta spirituala: desavarsirea (indumnezeirea).

În prealabil postat de Adrianna

In ceea ce ma priveste, eu nu indraznesc sa afirm indumnezeirea omului, care nu-i totuna cu a fi fiul lui Dumnezeu adoptiv. Chiar si numai idea de indumnezeire ma duce cu gandul la pagani si idoli. Imi cer iertare, dar asa simt.

Consider ca trebuie sa aveti in vedere hrana spirituala cu care va hraniti.

Teologia protestanta si neoprotestanta urmareste in principal doar asprectele juridice ale filiatiei divine, si nu cele duhovnicesti in care dragostea (emotiile si sentimentele duhovnicesti, cognitia duhovineasca) sunt baza filiatiei (firesti in cazul Fiului, Iisus Hristos) si adoptiei (oamenilor intru Hristos Iisus).

Teologia filocalica vorbeste de nemasurata iubire a lui Dumnezeu (atat reciproca in cazul persoanelor Sfintei Treimi) cat si iubirea pentru om (Ioan 3,16). (Recomand Pr.Prof Dumitru Staniloae - La inceput a fost iubirea)
Iubirea lui Dumnezeu pentru om nu poate fi inteleasa in sens juridic ci doar in sens Duhovnicesc. Astfel indumnezeirea trebuie analizata exclusiv prin prisma iubirii, deci cu cat avem mai multa iubire prin harul Duhului Sfant cu atat ea trebuie sa fie lucratoare in iubire pentru iubire spre slava Lui Dumnezeu ("Datori suntem noi cei puternici sa purtam suferintele celor neputiciosi").

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc mult

Consider ca nu aveti de ce sa multumiti. Lui Dumnezeu i se cuvine multumirea.

P.S. Sper ca si folositi ivatatura patristica si filocalica si nu doar o iscoditi.

[Mihailc]

Citind topicul de faţă, mi-am adus aminte câtă dreptate avea părintele Ioannis Romanidis când spunea că neopatristica prost înţeleasă poate conduce la scolasticizarea discursului teologic şi transformarea exegezei scrierilor rămase de la Părinţi în sisteme narative închise în ele însele, structurate în tot felul de discipline atomizate sub influenţa metodologiilor hermeutice seculare aplicate în special marilor sisteme filozofice.
Doar aşa s-a putut trezi Biserica colonizată abuziv cu o grămadă de antropologii, epistemologii, cosmologii etc, toate purtând epitetul legitimant de "ortodoxă/e", care n-au făcut altceva decât să arunce pe piaţa ideologiilor cu pretenţii globale un alt competitor: teologia "ortodoxă". După cât de întrăinate sunt aceste contrucţii intelectuale, altminteri fascinante pentru pasionaţii genului, de exigenţele urgente şi reale ale vieţii ar trebui să mulţumim Domnului pentru aparenta dezbinare a ortodoxiei, fiindcă în acest mod toate scolasticismele astea sunt ţinute totuşi departe de ispita omologării doctrinare şi a validării dogmatice.

[Eugen7]

În prealabil postat de Mihailc

s-a putut trezi Biserica colonizată abuziv cu o grămadă de antropologii, epistemologii, cosmologii etc, toate purtând epitetul legitimant de "ortodoxă/e", care n-au făcut altceva decât să arunce pe piaţa ideologiilor cu pretenţii globale un alt competitor: teologia "ortodoxă". După cât de întrăinate sunt aceste contrucţii intelectuale, altminteri fascinante pentru pasionaţii genului, de exigenţele urgente şi reale ale vieţii ar trebui să mulţumim Domnului pentru aparenta dezbinare a ortodoxiei, fiindcă în acest mod toate scolasticismele astea sunt ţinute totuşi departe de ispita omologării doctrinare şi a validării dogmatice.

Consider ca asertiunea dvs. nu este pertinenta in contextul social, cultural si teologic contemporan, fiind "departe" de metodologia patristica.

Teologia ortodoxa este chemata sa raspunda nevoilor ontologice ale omenirii (ce includ mantuirea) "in toata vremea si in tot locul" rafinandu-si adevarurile teologice in functie de limbajul stiintific si filozofic al vremii.

Antropologia patristica si filocalica ortodoxa este inechivoca. In ceea ce priveste cosmologia pentru ca tot ati adus vorba, modelul functional geocentrist pentru univers, conform paradigmei stiintifice din epoca patristica este "depasit" din punct de vedere intelectual si stiintific; iar din punct de vedere teologic nu a avut niciodata eticheta de "infailibil" asa cum are antropologia, soteriologia, spiritualitatea ortodoxa.

Incercari furibunde creationiste in interpretarea ad litteram a Sfintei Scripturi (precum "intelligent design") nu au facut decat sa accentueze raspandirea ateismului filozofiei materialiste in cercurile intelectuale.

O cosmologie rigida axata pe limbajul "depasit" al filozofiei si paradigmei stiintifice din epoca patristica nu mai este pertinent astazi din punct de vedere teologic.
Sfintii Parinti cunosteau stiinta vremii lor. Cati dintre teologii ortodocsi de astazi inteleg paradigma stiintifica actuala? Cati dintre ei sunt capabili sa ofere discursuri apologietice opuse ateismului implicat de filozofia materialista (care a acaparat rezultatele stiintifice)?

Cati dintre teologii ortodocsi de astazi sunt capabili asemenea Sfantului Pavel, asemenea Sfintilo Parinti sa "aruce mreaja evangheliei in adacul lumii" civilizate, dominate de ateismul filozofiei materialiste si de idolatria placerii urmare a preceptiei senzoriale?
In aceste "adacuri" (ale intunericul lumii acesteia) sunt "pesti" mari care zac (stare care corespunde mortii sufletesti, duhovnicesti) si care prin harul Duhului Sfant pot fi adusi la viata adevarata in Hristos Iisus in Sfanta Sa Biserica.

Latura misionara ortoxa nu cumva sa limiteaza astazi la arucarea mrejelor la malul apei, unde sunt cativa pestisori ce pot fi vazuti cu ochilul liber si care pot fi prinsi cu orice mreaja filozofica? Oare vedera duhovniceasca pe care au avut-o parintii nostri nu mai este accesibila astazi teologiei orodoxe, oare metodologia lor este "depasita" astazi... sau mai degraba teologii nostri nu mai nazuiesc catre vederea duhovniceasca si se limiteaza la redarea sterila a unor pasaje pe care nu le inteleg; si nu mai studiaza stiinta actuala asa cum faceau Sfintii Parinti cu stiinta din vremea lor, pentru a putea raspunde nevoilor Bisericii care sunt atat interioare cat exterioare?

Ortodoxia nu inseamna egoism, egocentrism, izolare. Nu inseamna nepasare fata de semeni. Noi suntem in Biserica, pe drumul manutirii si gata... nu ne mai pasa se restul lumii. La Sfanta Liturghie ne rugam "pentru pacea lumii" pentru ca toti sa vina la Hristos Iisus care spune "pe cel ce vine la Mine nu il voi scoate afara".

O frumoasa istorisire filocalica spune ca un sfant moare (adoarme) si ajunge la poarta Raiului si bate... si de acolo o voce ii raspune: "Cu cine esti"? Iar sfantul nedumerit spune: "Cum cu cine sunt? NU ma intrebi cine sunt?" Vocea din Rai rapunde: "Cu cine esti? Caci pe tine te cunosc... caci harul Duhului Sfant te-a sfintit dar tu cum au conlucrat cu Domnul Iisus Hristos imnultind talantii primiti?" "Celui ce mult i s-a dat mult i se va cere" si "Datori suntem noi cei puternici sa putram suferintele celor neputinciosi".

[Eugen7]

În prealabil postat de andra_v

Animalele sunt inzestrate si cu afectivitate. In plus, nu-mi vine sa cred ca un animal precum delfinul, rechinul, cotofana nu sunt inzestrate cu o ratiune primara.

Evident. Recomandarea mea in asentimentul Deliei este de a citi postarile de la inceputul topicului care sunt inechivoce pentru antropologia ortodoxa.

Reamintesc:
"b) suflet animal, specific animalelor (complexitatea diferind in functie de specie) ce are pe langa puterea de vigoare si pe cea de dorinta (pofta) axata pe cognitia inteligenta urmare a perceptiei senzoriale ce urmareste in principal instictul de supravietuire si cel de reproducere, existand astfel emotii specifice, sentimente: bucurie, ura, tristete..."

Totusi intrucat animanele nu pot avea din punt de vedere ontologic viata duhovniceaca, nu se poate vorbi despre sentimente si emotii induhovnicite precum in cazul omului induhovnicit: spre exemplu "agape" (dragostea duhovniceasca).

Agape:
Spre deosebire de celelalte forme care redau iubirea (filia, eros), agape are un specific aparte, definind iubirea care totdeauna face bine altuia, iubirea incercata si jertfelnica, iubirea care se daruieste pentru altul fiindca nu se uita la ale sale, eliberand sufletul omenesc din egoismul care il claustreaza in intunericul vietii.