Antropologia (teologica) ortodoxa

[Adrianna]

Multumesc de raspunsuri. :)

Prin "partinire" am vrut doar sa spun ca omul spune mere si celalat intelege pere, convins fiind ca inteles bine si ca ar fi contrazis. Dar aveti dreptate, in sine este o judecata, asa ca o sa ma abtin pe viitor.

Din Filocalie am citit cate ceva mai demult si la vremea respectiva m-a incantat foarte mult, dar pana la urma Evanghelia m-a incantat si mai mult datorita iubirii ei fara limite fata de om. Nu am citit pana acum ceva mai frumos ca Evanghelia de aceea ma mira (si ma intristeaza) sa vad cum este data oarecum la o parte in favoarea altora iar cei care o iubesc sunt catalogati eretici pentru ca intr-adevar spiritul evanghelic nu este perfect superpozabil peste cel Filocalic sau invers. Si totusi Domnul a adus Evanghelia bunei vestiri, a adus un mesaj de bucurie pe care ne-a cerut sa-l transmitem mai departe, Cerurile s-au apropiat. Un mesaj de bucurie ca vom primi ceea ce cerem, vom gasi, vom cunoaste, ca toate acestea vor fi in sfarsit accesibile celor mici si ascunse celor mari. Un mesaj de bucurie ca toti suntem frati, ca va inceta superioritatea dupa modelul lumii acesteia, superiori sunt acum cei ce se aseaza la picioarele celorlalti pentru a le sluji. Un mesaj de bucurie ca Satana a cazut si a fost invins prin credinta, boala a fost invinsa prin credinta pentru ca moartea a fost invinsa prin Jertfa Domnului si prin credinta. Un mesaj de bucurie pentru ca pacatul poate fi in sfarsit invins prin jugul Domnului care este usor.
Toate mesaje de bucurie si speranta dupa cum a zis Domnul "bucurati-va si va veseliti". Unde sunt toate acestea la interlocutorii mei ce iubesc Filocalia? De ce mesajele evanghelice sunt repede catalogate ca fiind ne-ortodoxe si eretice? Doar pentru ca se prefera scrieri filocalice in loc? Si de ce sa le iau ca infailibile acolo cand ele spun una, de exemplu ca animalele nu ar fi fiinte vii cu suflare de viata cand Biblia spune contrariul? Si de ce trairea unui om ar trebui sa o imite pe cea de acolo cand fiecare om estd o fiinta unica si irepetabila iar ceea ce ii cere Dumnezeu sa faca si sa traiasca se afla in Evanghelie? De ce iubitorii Evangheliei trebuie sa fie mereu aspru judecati de iubitorii filocalici?... Mereu acuzati ca nu ar intelege bine desi pana la urma si Filocalia ajunge la aceleasi concluzii dar pe o cale mult mai complicata si care il face pe om sa creada ca jugul Domnului cel usor ar fi de fapt atat de greu...

Cred ca nu voi gasi niciodata explicatie la acest paradox, dar cu siguranta voi ramane fidela Evangheliei pentru ca jugul ei este intr-adevar usor atunci cand se iubeste.

Multumesc mult de postare! Un cuvant bun este mereu bine primit :)

[tot-Laurentiu]

.................................................. ..............

În prealabil postat de Adrianna

spiritul evanghelic nu este perfect superpozabil peste cel Filocalic sau invers.

Unde sunt toate acestea la interlocutorii mei ce iubesc Filocalia? De ce mesajele evanghelice sunt repede catalogate ca fiind ne-ortodoxe si eretice?

De ce iubitorii Evangheliei trebuie sa fie mereu aspru judecati de iubitorii filocalici?...

Asemenea afirmatii imi vine greu sa cred ca sunt nascute in mintea unei persoane care nu pare deloc incapabila de judecata si care, culmea, sustine ca a parcurs (macar ceva) din textul filocalic. Constat ca, pur si simplu, o fata vine grabita pe forum, se asaza infipt pe un scaun si incepe sa debiteze uluitoare afirmatii, ca-n transa, sir dupa sir, de iti sta mintea-n loc. Un sirag de ciosvarte inssangerate, o zdrentuire haotica de impresii, o amestecatura de mandrie si prostie cum rar am vazut (nici macar la mine nu am intalnit asemenea harababura!). Oare persoana in cauza are vreo licarire de constiinta reflexiva? Se apleaca vreodata cu spirit critic, macar cu o indoiala, asupra continutulu afirmatiilor sale?
Ma uit la afirmatiile extrase mai sus si nu imi vine sa cred ca un om a putut sa scrie asa ceva. De pe ce planeta va fi sosit?........

Cine v-a bagat asemenea aberante idei in minte, domnisoara?
Sarmane om, cine te-a mintit ca Biserica si Parintii Duhului Filocalic traiesc vreo clipa si in vreun fel in afara Evangheliei sau ca vreo farama din viata lor ar fi in contradictie cu Ea?
Pai nu stiai ca Sfintii nostri sunt Evanghelii vii?

Adrianna, reciteste, te rog, macar un volum din Vietile Sfintilor. Si macar o parte dintr-un volum din Filocalia (ti-as recomanda ceea ce m-a trezit pe mine din coma: Sfantul Isaac Sirul si Sfantul Maxim Marturisitorul).
Apoi vei intelege ca ai fost mintita si batjocorita de niste nenorociti.
Te rog cu adevarat, urmeaza-mi indemnul. Iti va lua cel mult cateva saptamani de 2-3 ore de lectura pe zi. Eu cred ca merita, pentru a iesi dintr-o cursa care, din lateralul unde ma aflu eu fata de tine, crede-ma ca arata ingrozitor de rau.

Adrianna, eu am fost in rataciri cu siguranta mai mari ca ale tale. Ajuns prin Mila Domnului
la limanul Bisericii ma uit acum inapoi si nu pot sa cred cat de oribil am gandit si simtit ani in sir. Daca as fi avut experienta ultimilor ani, multe nenorociri (unele ireparabile) as fi evitat. Asa incat, daca ai vreun impuls catre cartile pe care ti le-am recomandat, te rog sa il creditezi si sa te pui pe treaba: vei intelege singura cat de greu i-a fost Fiului Ratacitor in peregrinarile sale si te vei bucura de Intoarcerea Acasa.

Citeste! Pentru inceput, doar citeste!
Apoi Evanghelia iti va parea cu adevarat frumoasa. Cu muuult mai frumoasa decat (iti pare) acum!
Fie sa simti, prin intermediul lecturii din cartile Sfintilor, deosebirea dintre otet si vin. AMIN+

P.S. Problema nu e sa citim Evanghelia. N-ar fi exclus ca si dracii s-o citeasca... Problema e IN CE DUH o citim si o traim. Iar Filocalia, ca opera si ca lume induhovnicita aflata dincolo de text, este tocmai DUHUL care ne transporta, insufletindu-ne, in oceanul Evangheliei.

[iustin10]

În prealabil postat de ioan cezar

P.S. Problema nu e sa citim Evanghelia. N-ar fi exclus ca si dracii s-o citeasca... Problema e IN CE DUH o citim si o traim. Iar Filocalia, ca opera si ca lume induhovnicita aflata dincolo de text, este tocmai DUHUL care ne transporta, insufletindu-ne, in oceanul Evangheliei.

Asta mi-a placut !

In alta ordine de idei ,daca ai trecut si tu prin indoieli si ganduri rele,fii mai intelegator cu cei care vad o ruptura intre Evanghelie si Traditie. Pentru ca ei nu cunosc suficient de bine Traditia,dar cunosc Biblia ,si vad doar contradictiile fata de ea.
Ei ar trebui facuti sa vada ca Traditia nu se opune Bibliei ci doar ne ajuta la intelegerea ei,asa cum precizezi in pasajul de final. Dar asta nu se poate decat cu rabdare si intelegere fata de starea celuilalt, fata de contradictiile care el le vede.
Si fara judecati si un ton jignitor la adresa lor ca persoane ,caci altfel se vor supara,si nu mai asculta ,oricata dreptate ai avea.
Tu ai o mare bogatie in suflet .Gusta dar si din aceasta nu mai putin pretioasa : incearca un dialog calm ,fara jigniri, cu argumente ,si vei vedea ce mare posibilitate de evolutie a ta ratezi.

În prealabil postat de iustin10

Asta mi-a placut !

In alta ordine de idei ,daca ai trecut si tu prin indoieli si ganduri rele,fii mai intelegator cu cei care vad o ruptura intre Evanghelie si Traditie. Pentru ca ei nu cunosc suficient de bine Traditia,dar cunosc Biblia ,si vad doar contradictiile fata de ea.
Ei ar trebui facuti sa vada ca Traditia nu se opune Bibliei ci doar ne ajuta la intelegerea ei,asa cum precizezi in pasajul de final. Dar asta nu se poate decat cu rabdare si intelegere fata de starea celuilalt, fata de contradictiile care el le vede.
Si fara judecati si un ton jignitor la adresa lor ca persoane ,caci altfel se vor supara,si nu mai asculta ,oricata dreptate ai avea.
Tu ai o mare bogatie in suflet .Gusta dar si din aceasta nu mai putin pretioasa : incearca un dialog calm ,fara jigniri, cu argumente ,si vei vedea ce mare posibilitate de evolutie a ta ratezi.

Draga Iustin, antenele mele de detectat bunavointa au ramas pleostite la intalnirea cu unii dintre interlocutori. Ce sa fac eu daca am o anumita experienta de viata, concreta si bogata, in relatiile cu oamenii dificili si suciti. Sesizez imediat cand am de-a face cu distorsiuni si balarii mintale, desi nu las mereu sa se vada ca m-am prins. Deh, chestie profesionala... (acum sa nu vii sa imi spui chestia cu ochiul rau... sau sa imi tii o predica despre aroganta si lipsa de smerenie, intrucat eu ma refer la lucruri evidente, cum ar fi de pilda ca daca pe strada iti arat un pom, doar n-o sa spui ca e vreun inger sau altele... Vorbesc de lucruri foarte usor sesizabile, nu-i deloc o mare stiinta sa constati reaua-vointa si mereu cartitoarea atitudine a unora...)
Cand insa amusinez vreun strop de interes real pentru vreun lucru de folos din cele ce ne mai sunt dragi unora dintre noi (de pilda un zvac catre bun-simt ori catre impaciuire), fii linistit ca fac tot efortul de a fi si eu de folos cu ceva. Numa sa-l vad, sa constat ca exista acolo o inima iubitoare de Adevar, adica implicit de Frumos si ca se manifesta in intalnire - asta e conditia mea minimala. Or, in cazul unora de aici, e limpede pentru oricine nu e surd si orb ca ei au scopuri, motive si mijloace straine de orice directie spre induhovnicire. De smecheri sunt satul, pana peste cap. De aiuriti, inca si mai mult. De rautate, birrr.. c-o am pe-a mea.... Cum nici eu nu sunt prea curat, in ciuda bunavointei, singurul lucru e sa fac cam ce ai vazut ca am facut pana acum.
Multumesc pentru interventie, am reflectat cu atentie la mesajul tau, multumesc!

[Eugen7]

În prealabil postat de iustin10

fii mai intelegator cu cei care vad o ruptura intre Evanghelie si Traditie. Pentru ca ei nu cunosc suficient de bine Traditia,dar cunosc Biblia ,si vad doar contradictiile fata de ea.
Ei ar trebui facuti sa vada ca Traditia nu se opune Bibliei ci doar ne ajuta la intelegerea ei,asa cum precizezi in pasajul de final. Dar asta nu se poate decat cu rabdare si intelegere fata de starea celuilalt, fata de contradictiile care el le vede.
Si fara judecati si un ton jignitor la adresa lor ca persoane ,caci altfel se vor supara,si nu mai asculta ,oricata dreptate ai avea.
Tu ai o mare bogatie in suflet .Gusta dar si din aceasta nu mai putin pretioasa : incearca un dialog calm ,fara jigniri, cu argumente ,si vei vedea ce mare posibilitate de evolutie a ta ratezi.

Consider pertinenta asertiunea. Subscriu.

Observ totusi ca ne indepartam de la subiectul topicului si de aceea indemn sa ramanem la subiectul discutat fara divagatii.

[tabitha]

Eugen, citesti mult da' cam degeaba. Bine ar fi sa te trezesti. Asta apropo de somnul ratiunii, infailibilitatea sfintilor, s.a.
Dar pana una, alta, binecuvanteaza-te in continuare cu Delia, poate pana la urma da Domnul sa iasa ceva bun! :))

[Eugen7]

În prealabil postat de mirela.t

Eugen, citesti mult da' cam degeaba. Bine ar fi sa te trezesti. Asta apropo de somnul ratiunii, infailibilitatea sfintilor, s.a.
Dar pana una, alta, binecuvanteaza-te in continuare cu Delia, poate pana la urma da Domnul sa iasa ceva bun! :))

Conform indemnului la smerenie... nu voi "intelege" ironia mai mult sau mai putin subtila pe care o afisati.
Consider pertinenta afrimatia ca sfinteia este infailibila. Asa cun afirma inechivoc Sfantul Grigorie Palama: "orice cuvant are cuvant de impotrivire dar viata nu".
Astfel teologia Sfantului Serafim de Sarov, Sfantului Luca al Crimeei, Sfantului Grigorie Palama, Sfantului Maxim Marturisitorul, Sfantului Semeon Noul Teolog... este corecta si relevanta.

Stiudiul este una, cititul este alta... trairea (duhovniceasca) de asemenea.

Domnul sa ne binecuvinteze pe toti... nu doar pe Delia si pe mine :D

Si intreb (retoric) in contextul "iesitului bun": oare poate fi ceva mai bun decat sfintenia (indumnezeirea prin harul Duhului Sfant intru Hristos Iisus)?

Doamne ajuta. Har si pace Domnul sa ne daruiasca.

În prealabil postat de mirela.t

Eugen, citesti mult da' cam degeaba. Bine ar fi sa te trezesti. Asta apropo de somnul ratiunii, infailibilitatea sfintilor, s.a.
Dar pana una, alta, binecuvanteaza-te in continuare cu Delia, poate pana la urma da Domnul sa iasa ceva bun! :))

Mirela, imi amintesc de-o lectie din studentie cand, pe fondul marii noastre dorinte de a capata primele cunostinte in legatura cu personalitatea, profesorul ne-a atras atentia asupra distinctiei dintre personalitate ca notiune centrala in psihologie si personalitatea ca fapt concret, ca om viu in carne si oase. Un american foarte drag mie, G.W. Allport, s-a straduit in toata munca lui sa orienteze gandirea psihologica (implicit si practica) spre persoana concreta, spre fiinta, spre ontologicul pe care teoriile il tot descriu si expliciteaza in cercuri concentrice, in nesfarsite sisteme...
Am facut aceasta introducere deoarece am avut impresia ca la fel stau lucrurile si cu teologia, iar mai restrans, ca tot suntem pe topicul acesta, cu antropologia crestina. Putem vorbi la nesfarsit pe subiectul "omul" in viziunea Bisericii. Si cred ca nu facem deloc un lucru rau, intrucat o teorie buna deschide partie unei practici bune. Ramane insa mereu deschisa si continuu angajanta pentru devenirea de sine, vietuirea fiecaruia in acest duh al antropologiei crestine. De aceea amintim mereu, de pilda, ca "credinta fara fapte moarta este" si altele asemenea.

Legat de asta (si aici incep sa ma bag ca musca-n lapte, dar repejor si scurt, ca poate frige), daca am inteles bine mesajul tau catre Eugen, te refereai tocmai la deja lunga, poate suficienta demonstratie de cunostinte teologice ortodoxe ale lui Eugen, solicitind in schimb o implicare ceva mai personala, mai concreta, mai putin literara, mai putin copy-paste la evenimentele (dezbaterile) de pe forum. Un schimb de opinii, impresii, poate chiar experiente concrete... Asa incat intalnirile noastre sa castige in caldura, in empatie, in sentimente de comuniune - cata vreme cu teoria stam bine, indiscutabil.

Buna si absolut necesara este dogmatica, bune foarte si citatele din Parinti, nu incape vorba. Uneori insa, de nu suntem prea timorati sau prea incovoiati de lecturi, de nu suntem prea pretiosi ori poate prea livresti, se cuvine sa riscam si cate-o interventie personala, fie si un pic aiurita sau doar hazardata, pentru a simti ca aici se intalnesc si corespondeaza oameni vii, vointe si sentimente intregi, oameni dornici de urcus duhovnicesc, iar nu tratate de teologie...

Eu sunt inca departe de a detine cunostintele teologice ale unora dintre noi: Eugen, Mihail'c, Delia, Pelerinul, Mihnea, ca sa amintesc doar cativa dintre oamenii pe care ii stimez, ii pretuiesc si pe care ii consider bine pregatiti teologic. Si spun acest lucru (ca sunt departe...) cu parere de rau, intrucat a avea o lacuna importanta, cum e aceasta din planul pregatirii mele teologice, nu poate fi decat spre paguba, si sigur spre rusine, iar nu spre lauda...
Cu toate acestea, sau tocmai din acest motiv - ca unii dintre noi detin cunostinte apreciabile in Teologie, mi-as dori ca aceste comori obtinute prin ani de munca si prin har
sa fie aduse la viata, coborind in istoria concreta a discutiilor noastre, iar nu mentinind comunicarea in turnuri de fildes sau in sabloanele de piatra ale formularilor-concept. Citatele si trimiterile, cand abuzam de ele, imi pare ca mai degraba ne indeparteaza de oameni si de sentimente bune, decat sa ne zideasca in comuniune. Devin ziduri, favorizeaza schisme s.a.md., imi pare.

Daca ai adresat mesajul tau in acest sens, al invitatiei la non-formal, la concretete si invigorare emotionala (cu sens duhovnicesc, desigur, mai intai), atunci imi ramane doar sa ma bucur ca am nimerit-o, iar in caz contrar sa ma ierti ca m-am bagat ca musca-n lapte. Promit, ca si tine, ca nu mai fac!...

[Adrianna]

Multumesc de raspunsuri.

Eu nu consider sfintenia umana infailibila, dimpotriva, dupa parerea mea, cine o considera infailibila, inca nu a inteles ce este sfintenia. Singurul infailibil este Dumnezeu, este si sensul cererii Sale de a nu numi pe nimeni Invatator decat pe el.

Nu numai ca invatatura filocalica nu este superpozabila 100% peste cea evanghelica (si exemple sunt multime) dar citind ceea ce s-a postat la topicul despre gandirea patristica, inteleg tot mai mult de ce Ap. Pavel a atras atentia sa stam departe de filozofi si de invatatura lor (Coloseni 2:8).

Dumnezeu este atat dreptate cat si iubire. Din iubire a vrut sa ne ierte de pacatele noastre, dreptatea insa cere plata pacatului iar noi nu puteam plati. Asa ca a platit El insusi iertandu-ne datoria cea mare din parabola, cu conditia ca si noi sa iertam datornicilor mai mici ai nostri. Evanghelia este una, filozofia este alta, iar faptul ca a fost dezvoltata de unii crestini nu schimba cu nimic lucrurile.

Concluzie: a stiut bine Dumnezeu de ce ne-a cerut sa nu numim pe nimeni Tata si nici Invatator in lumea asta decat pe El.

Multa pace!