Importanta RUGACIUNII

În prealabil postat de Annyta

Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă îndurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajută să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire!
O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după îndurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul si conducerea ce ne-o daţi în toate zilele noua, nevrednicilor şi păcătoşilor. Scutiţi-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, ca sa nu mai păcătuiesc de acum înaintea Dumnezeului meu! Învredniciţi-mă sa va vad la moartea mea, stând în jurul meu si să duceţi sufletul meu în cer, ca să se închine măririi Fetei lui Dumnezeu, iar vouă sa vă mulţumesc acolo, pentru purtarea de grija ce aţi avut pentru mine si binele vostru sa-l spun cu glas neîncetat în veci. Amin.

Cunosc două persoane (apropiate mie) care afirmă că nu sunt de acord cu partea accentuată din rugăciunea de mai sus.
Ceea ce arată încă o dată cât suntem de diferiţi!
Oare putem să ne rugăm doar pentru iertare şi îndreptare, "scutiţi" fiind de pedepse? Fără de păcat nu suntem, ca să fim "scutiţi" din start de orice pedeapsă.
În plus, este posibil ca ceea ce numim noi pedeapsă să fie o lecţie din care să învăţăm "să nu mai facem" greşelile trecutului, fiind o modalitate de îndreptare mai eficientă, decât o simplă admonestare... Voi cum vedeţi lucrurile?