Pentru ce pleaca oamenii din Bisericile istorice

[Adrianna]

Legat de afirmatia:

"Daca "murim pentru ca pacatuim" asa cum sustine teologia romano-catolica si cea protestanta atunci omul pacatos este cel care merita moartea."

Apostolul Pavel este cel care sustine ca plata pacatului este moartea. Si nu este deloc contradictoriu cu ceea ce ati afirmat apoi dvs. legat de moarte: cauzeaza apoi pacatul. Ambele sunt adevarate si nu se exclud una pe alta ci se completeaza, pacatul duce la moarte iar moartea la pacat, si asa apare cercul vicios impotriva caruia trebuie luptat din ambele parti: trebuie combatuta atat moartea cat si pacatul prin cele pe care le-ati scris foarte bine apoi. Cu o exceptie: antibioticele ucid bacteriile, este singurul lor rol, iar bacteriile invata sa capete rezistenta la antibiotice daca nu sunt utilizate cum trebuie. Comparatiile cu medicina ar trebui lasate celor care cunosc medicina, altfel risca sa fie false.


Argumentul pe care il dati dvs. cu scopul de a contrazice ceea ce Ap. Pavel a spus: "plata pacatului este moartea" este urmatorul:

"Pacatosul este privit ca un condamnat, ca unul care nu a respectat legea desi putea face acest lucru. Astfel el este dispretuit."

Aceasta idee nu are nici un fundament biblic in sensul ca dispretuirea pacatosului nu este un lucru normal izvorat din faptul ca plata pacatului este moartea ci este o prejudecata umana izvorata din inimile fara iubire, inimile fariseice, iar fariseul isi ia rasplata. Faptul ca exista farisei nu anuleaza un adevar biblic: plata pacatului ramane moartea asa cum spune Biblia si cum se vede pe viu in jurul nostru. Si nu este de dispretuit ci de plans.


Apoi spuneti:

"Conform acestei interpretari juridice a mantuirii, demonii au un rol important: acela de a fi calai, implinitori ai sentitei divine si provocatori ai durerilor specifice mortii ca urmare a pcatelor. Astfel satana si demonii sunt de temut, li se acorda o putere pe care evident nu o au. Frica de moarte si de demoni este folosita pentru "indreptarea" omului la viata virtuoasa.
Demonologia apuseana este dovada inechivoca a afirmatiilor de mai sus."

De asa ceva nu am auzit niciodata in Apus (in zilele noastre) dimpotriva, este exact diferenta care m-a izbit in Apus fata de Ortodoxia traita in Romania: in Apus totul este centrat de Iisus si de iubirea acestuia pentru om si iubirea pe care o cere de la om de aceea pentru multi diavolul nici nu este o entitate spirituala aparte ci diavolul este pur si simplu rautatea umana si ca atare nimeni nu se concentreaza pe ideea de diavol si cu atat mai putin sa fie careva speriat. Au ajuns exact in extrema cealalta, sa creada ca Dumnezeu este atat de bun incat ii ia pe toti oamenii in Rai, in timp ce Iadul nici nu exista. Aceste idei le-am auzit la multi catolici (apuseni) cu exceptia unei fete catolice carismatice aflata in China si care mi-a spus la un moment dat ca a fost atacata de diavol printr-o boala din cauza rugaciunilor facute pentru altii dar din fericire textul primit a fost Daniel 3:44.
In Biserica Ortodoxa dimpotriva, nu numai ca predicile in Biserica aduc adesea in discutie diavolul si sperie cu acesta, dar o sora mai mica de-a mea a trebuit sa asculte la o ora de religie in scoala (in gimnaziu) o caseta cu oameni demonizati...

Cand responsabilul de la Facultatea de Teologie Ortodoxa pe care am inceput sa o urmez anul asta ne-a intrebat ce ne incanta la catolici, eu asta i-as fi raspuns: faptul ca viata lor spirituala graviteaza in jurul Domnului Iisus si nu il baga in seama pe diavol. Dar am tacut, am lasat pe altii sa vorbeasca si singura persoana care a raspuns a zis acelasi lucru: faptul ca toti oamenii din Biserica iau Sfanta Impartasanie in fiecare duminica...