am moralul la pamant

În prealabil postat de patricia2006

datorita rez la RMN sunt terminata,sunt la pamant,nu am puterea sa fac nici macar patul,nu ma gandesc decat la cancer si la moarte,simt ca nimeni nu ma ajuta,simt ca m-am rugat degeaba Sf Nectarie si Maicii Domnului,,cred ca nu m-a auzit si nici nu ma va ajuta si nu ma va auzi,,,cert este ca nu voi mai suporta o recidiva a cancerului,nu stiu ce as face,,oricum nu as suporta,,,,,nu stiu ce sa fac,,,,de ce nu ma ajuta DUMNEZEU?de ce sa am eu soarta asta?offffff DOAMNE............................

Am trecut si eu prin emotii asemanatoarea cu ale tale. Culoarea fetei imi era pamantie. O doctorita mamograf mi-a spus ca este ceva galopant si ca e absolut necesar sa ma operez urgent. Doctorita oncolog, insa, mi-a dat niste tratamente si mi-a propus sa-mi fac analizele dupa o luna, cand urma sa se intoarca nepotul ei din concediu!!!

Ceva imi spunea ca nu intamplator doctorita oncolog a gresit in asemenea hal. Situatia mea se inrautatea de la o zi la alta. M-am plans si eu prietenelor si una mi-a recomandat cabinetul Cozac. Am urmat intocmai regimul si am luat ceaiurile de acolo. Apoi am citit vreo trei carti despre cancer. Exista secrete ale bolii pe care nu toti medicii le dezvaluie. Un om bine informat stie cum sa lupte cu boala. Merita sa ne cultivam optimismul si sa spunem duhului deznadejdii: ,,Nu toti mor!"

Cand am vazut ca incep sa ma simt mai bine, am capatat o incredere oarba in tratamantele naturiste si am renuntat sa mai merg la medic timp de opt luni. In acest timp, perfectionat dieta si am urmat regimul stabilit cu acrivie. Apoi, m-am dus totusi, la alt medic care mi-a extras si nodulii. Asta se intampla in urma cu 14 ani!

Intre timp, am intalnit doua doamne cu aceeasi problema ca a mea. Ele ma priveau cam de sus si spuneau ca merg numai pe recomandarile medicilor. Le-am spus si lor ce-am citit, le-am spus despre regim, despre sucuri, despre credinta, dar degeaba. Una dintre ele manca parizer (din carne) cu pofta in Postul Mare, iar mie mi se ridica parul vazand-o.

Una dintre ele a murit dupa un an, iar alta dupa un an si jumatate.

A-ti plange de mila nu e o solutie, din pacate. A respinge toate sfaturile care ti se dau si sa te complaci in situatia de victima, la fel.

Ia-ti masuri pentru a lupta cu boala. Dumnezeu sa te ajute ca din aceasta incercare sa iesi intarita fizic si pe plan duhovnicesc. Sa nu uitam ca Dumnezeu ingaduie sa avem unele boli si in scop pedagogic, nu ca sa murim neaparat in timp scurt.

[patricia2006]

În prealabil postat de antoniap

Am trecut si eu prin emotii asemanatoarea cu ale tale. Culoarea fetei imi era pamantie. O doctorita mamograf mi-a spus ca este ceva galopant si ca e absolut necesar sa ma operez urgent. Doctorita oncolog, insa, mi-a dat niste tratamente si mi-a propus sa-mi fac analizele dupa o luna, cand urma sa se intoarca nepotul ei din concediu!!!

Ceva imi spunea ca nu intamplator doctorita oncolog a gresit in asemenea hal. Situatia mea se inrautatea de la o zi la alta. M-am plans si eu prietenelor si una mi-a recomandat cabinetul Cozac. Am urmat intocmai regimul si am luat ceaiurile de acolo. Apoi am citit vreo trei carti despre cancer. Exista secrete ale bolii pe care nu toti medicii le dezvaluie. Un om bine informat stie cum sa lupte cu boala. Merita sa ne cultivam optimismul si sa spunem duhului deznadejdii: ,,Nu toti mor!"

Cand am vazut ca incep sa ma simt mai bine, am capatat o incredere oarba in tratamantele naturiste si am renuntat sa mai merg la medic timp de opt luni. In acest timp, perfectionat dieta si am urmat regimul stabilit cu acrivie. Apoi, m-am dus totusi, la alt medic care mi-a extras si nodulii. Asta se intampla in urma cu 14 ani!

Intre timp, am intalnit doua doamne cu aceeasi problema ca a mea. Ele ma priveau cam de sus si spuneau ca merg numai pe recomandarile medicilor. Le-am spus si lor ce-am citit, le-am spus despre regim, despre sucuri, despre credinta, dar degeaba. Una dintre ele manca parizer (din carne) cu pofta in Postul Mare, iar mie mi se ridica parul vazand-o.

Una dintre ele a murit dupa un an, iar alta dupa un an si jumatate.

A-ti plange de mila nu e o solutie, din pacate. A respinge toate sfaturile care ti se dau si sa te complaci in situatia de victima, la fel.

Ia-ti masuri pentru a lupta cu boala. Dumnezeu sa te ajute ca din aceasta incercare sa iesi intarita fizic si pe plan duhovnicesc. Sa nu uitam ca Dumnezeu ingaduie sa avem unele boli si in scop pedagogic, nu ca sa murim neaparat in timp scurt.

si ati avut cancer?ce tratament ati facut?ati mancat numai fructe si legume?

În prealabil postat de patricia2006

si ati avut cancer?ce tratament ati facut?ati mancat numai fructe si legume?

Coreland informatiile din cartile citite cu simptomele mele si cu parerile medicilor naturisti, sunt convinsa ca a fost cancer. Dar eu nu m-am dus nicaieri sa ma conving. Pe mine ma interesa sa ma vindec, nu sa vad diagnostice negru pe alb. Asadar, am luat ceaiurile si tinctura de la Cozacplant, si regimul. Regimul era aproape vegetarian. Fara zahar, fara prajeli.
Era important sa infometez celulele canceroase.

Cancerul - informatie extrem de importanta - Tratamente Naturiste ...

Din materialul urmator, iti recomand combinatia de sucuri. Iar ceaiul este cel pe care deja ti l-am scris.

Tratarea cancerului | Rudolf Breuss | Terapii Naturiste

[philalex]

O sa fie bine pentru tine patricia....roaga-te, intr-o lume confuza...sunt multe chestii aiurea...Domnul fie cu tine ca si cu noi toti sa fie...iar in timp renuntati la carne....e cam toxica....si mancati usturoi...ala e cel mai bun panaceu....

[patricia2006]

asa o sa fac.va multumesc.sfaturile voastre ma fac sa ma simt mai bine.sarut mana

[Mosh-Neagu]

Steliana, oare ce cuvinte sa gasesc sa te determin sa privesti lucrurile altfel? Stiu, e usor sa vorbim noi, cand in tine se afla un vulcan care sta sa erupa. Si totusi, tu trebuie sa iti schimbi radical pozitia fiindca dintre toate, aceasta reactie iti face cel mai mult rau. Stiu ca esti tanara inca si nu te poti obisnui cu eventualitatea cea mai sumbra. Dar eu spun ca nu-i un razboi pierdut. Dumnezeu ne mai si incearca (acum, fie vorba intre noi, dar si tu Il cam provoci...). Ce castigi daca deznadajduiesti? Cu ce-i ajuti pe cei din jur si mai ales pe tine insuti? Sunt multe metode de a scapa de astfel de necazuri, dar tot Dumnezeu oranduieste daca meriti sau nu. Asa cum ai inceput, nu cred ca-L convingi sa te ajute... Tu chiar crezi ca dupa cateva zile de rugaciuni (si alea facute intre doua filme la televizor) ne-am smerit suficient si meritam "Marele Premiu"? Nu te ruga agatandu-te de viata, fiindca viata NU NE APARTINE. Roaga-te cu sufletul impacat ca stie Dumnezeu ce face si mai ales cat de putin meriti sa fii ajutata. Smerenia ta este singura care poate intoarce totul si poate darama si rautatea soacrei si diagnosticele sumbre. Iar tu singura, fara un duhovnic bun si fara o spovedanie pornita din inima, nu poti face mare lucru. Trebuie sa participi la Sf. Liturghie, fiindca acolo practic pluteste Harul lui Dumnezeu. Episcopul Antonie ( "Vladica Antonie", cum obisnuiesc rusii sa-i spuna) zicea ca cel ce-si vede pacatele e mai castigat decat daca ar vedea un inger, iar participarea la Sf. Liturghie inseamna mai mult decat daca ai citi acasa intreaga Psaltire. Despre "puterea" catismelor, in mantuirea omului, e inutil sa mai vorbesc. Si ce mirean poate (sau i s-ar perimite) sa citeasca intreaga Psaltire intr-o zi? Ei bine, participarea la Sf. Liturghie inseamna mult mai mult. Daca vrei o schimbare (sau mai multe) in viata ta, Dumnezeu iti tot trimite semne si "telegrame". De tine depinde ce hotarasti. Iar ceea ce promiti, nu uita si nu te razgandi, cand viata ti se schimba. Dumnezeu poate oricand sa ofere, dar sa si ia inapoi, ceea ce a oferit in urma unei promisiuni "sincere", daca promisiunea este incalcata. Nu trebuie sa ne jucam cu vorbele. Decat sa nu ne tinem o promisiune facuta lui Dumnezeu, mai bine n-o mai facem, iar Dumnezeu ne va intelege si ne va da pe masura ostenelilor noastre.
Dumnezeu sa-ti intareasca sufletul in credinta, si sa-ti dea toata puterea de care ai nevoie, si harul intelepciunii, pentru a avea un "dialog" binecuvantat, cu El. Doamne-ajuta.

[patricia2006]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Steliana, oare ce cuvinte sa gasesc sa te determin sa privesti lucrurile altfel? Stiu, e usor sa vorbim noi, cand in tine se afla un vulcan care sta sa erupa. Si totusi, tu trebuie sa iti schimbi radical pozitia fiindca dintre toate, aceasta reactie iti face cel mai mult rau. Stiu ca esti tanara inca si nu te poti obisnui cu eventualitatea cea mai sumbra. Dar eu spun ca nu-i un razboi pierdut. Dumnezeu ne mai si incearca (acum, fie vorba intre noi, dar si tu Il cam provoci...). Ce castigi daca deznadajduiesti? Cu ce-i ajuti pe cei din jur si mai ales pe tine insuti? Sunt multe metode de a scapa de astfel de necazuri, dar tot Dumnezeu oranduieste daca meriti sau nu. Asa cum ai inceput, nu cred ca-L convingi sa te ajute... Tu chiar crezi ca dupa cateva zile de rugaciuni (si alea facute intre doua filme la televizor) ne-am smerit suficient si meritam "Marele Premiu"? Nu te ruga agatandu-te de viata, fiindca viata NU NE APARTINE. Roaga-te cu sufletul impacat ca stie Dumnezeu ce face si mai ales cat de putin meriti sa fii ajutata. Smerenia ta este singura care poate intoarce totul si poate darama si rautatea soacrei si diagnosticele sumbre. Iar tu singura, fara un duhovnic bun si fara o spovedanie pornita din inima, nu poti face mare lucru. Trebuie sa participi la Sf. Liturghie, fiindca acolo practic pluteste Harul lui Dumnezeu. Episcopul Antonie ( "Vladica Antonie", cum obisnuiesc rusii sa-i spuna) zicea ca cel ce-si vede pacatele e mai castigat decat daca ar vedea un inger, iar participarea la Sf. Liturghie inseamna mai mult decat daca ai citi acasa intreaga Psaltire. Despre "puterea" catismelor, in mantuirea omului, e inutil sa mai vorbesc. Si ce mirean poate (sau i s-ar perimite) sa citeasca intreaga Psaltire intr-o zi? Ei bine, participarea la Sf. Liturghie inseamna mult mai mult. Daca vrei o schimbare (sau mai multe) in viata ta, Dumnezeu iti tot trimite semne si "telegrame". De tine depinde ce hotarasti. Iar ceea ce promiti, nu uita si nu te razgandi, cand viata ti se schimba. Dumnezeu poate oricand sa ofere, dar sa si ia inapoi, ceea ce a oferit in urma unei promisiuni "sincere", daca promisiunea este incalcata. Nu trebuie sa ne jucam cu vorbele. Decat sa nu ne tinem o promisiune facuta lui Dumnezeu, mai bine n-o mai facem, iar Dumnezeu ne va intelege si ne va da pe masura ostenelilor noastre.
Dumnezeu sa-ti intareasca sufletul in credinta, si sa-ti dea toata puterea de care ai nevoie, si harul intelepciunii, pentru a avea un "dialog" binecuvantat, cu El. Doamne-ajuta.

domnule.tot ceea ce mi-ati spus mi-a mers la suflet va multumesc frumos......