Rugaciune si practica

[AlinB]

Din pacate in ziua de azi se confunda mult prea des iubirea cu sentimentalismul.

Chiar si crestinii, influentati de educatia acestei lumi, de multe ori confunda iubirea cu o stare extatica sau cel putin cu un sentiment caldutz.
Daca iaste sentiment, iaste si iubire, nu e sentiment ioc si iubire.

Ei bine, gresit ..iubirea este o decizie in primul rand, de a face ceea ce e bine de facut prin prisma Evangheliei.
O poti face luptand cu alte sentimente (de impotrivire chiar), o poti face chiar si cu inima grea sau fara entuziasm, atat timp cat faci ceea ce este corect duhovniceste, este iubire.

Ah, ca perseverenta in rugaciune + fapte bune duce poate la un moment in care vin si anumite stari harice, este adevarat, dar e un drum lung pana acolo si chiar o data primite acele stari nu sunt o garantie ca vor ramane mereu si in locul lor nu se va instala la un moment dat plictiseala sau o stare de "ariditate" duhovniceasca.

Exemplu cuv. Siluan Antonitul.

In plus, la tine mai sunt si problemele astea sentimentale, sentimente care din moment ce nu isi afla raspunsul asteptat, usor dau peste cap fiinta omului, inclusiv in plan spiritual.

Iar duhovnicul, cred ca a gresit nitel in exprimare.
Mai corect ar fi fost: "Hristos te iubeste pe tine", nu "si pe tine"

Apropo de eseul par. Nicolae Steinhardt "O picatura de sange"

http://www.poezie.ro/index.php/essay/48437/index.html