barbatii pot fi fideli unei singure femei?

[AlinB]

În prealabil postat de Laura19

Ce inseamna o singura greseala?

Eu printr-o singura greseala inteleg un one night-stand, iar barbatului daca ii pare rau, recunoaste, isi cere iertare si incearca sa refaca increderea. Multe femei se supara mai mult ptr. ca au fost mintite si au aflat de la altii ca sotul a avut o aventura, iar sotul mai si neaga vehement, ca sa recunoasca peste ceva timp dupa ce vede ca nu are pe unde sa iasa.

Insa daca este vb. de o amanta cu care sotul a fost cateva luni bune sau chiar ani, nu stiu daca mai poate intra in categoria o singura greseala. Plus ca atunci cand este vb. despre amanta de ani de zile, se poate sa te trezesti cu un fiu/fiica vitrega(sau amanta sa fie impinsa de catre barbat sa faca avort). Chestiile astea nu cred ca le-as putea ierta.

Cum am precizat deja, si chiar generic vorbind dpdv spiritual, punctul de demarcatie intre trecut si prezent (oricare ar fi acela) este cel in care omul recunoaste sincer ca a gresit si regreta sincer, nu fortat de imprejurari.

Bunica mea a avut 5 copii, a mai ramas cu 4-Danutz a murit la 2 ani de pneumonie. Bunicu, era genul de barbat afemeiat, betiv si fumator. A fost director la o scoala in Bran, liceu sau scoala profesionala, nu mai stiu excat, si umbla cu eleve. Bunica cand afla ce facea, isi lua copii pe care ii avea atunci si pornea la drum, iar bunicu se ducea dupa ea si promitea ca nu mai face ca nu stiu ce. Buni se intorcea acasa si peste un timp, iar se intampla. Au ramas pana la urma impreuna,buni a inghitit buni tot, a avut o viata cam grea-pe langa sot, se mai adaugau si pb. cu soacra, care era nemultumita ca bunicu s-a casatorit cu o femeie saraca ca buni, ei dorind sa pastreze mosia in familie. Ei si bunicu a facut cancer la plamani. Si cine la ingrijit? Buni, normal, nu elevele si femeile cu care umbla. Si s-a chinuit bunicu cu cancerul la plamani, pana a adormit in 1990, Dumnezeu sa il ierte. Apoi, cu parastasele si randuiala de inmormantare buni s-a ocupat, cele 40 de zile, apoi la 6 luni, la un an, la 10 etc.-nu fufele. Eu cred ca acel cancer a fost pedeapsa primita de la Dumnezeu ptr. ce a facut, prin acest mod salvandu-i sufletul bunicului meu-cred, nu sunt 100% sigura, stiu doar ca s-a spovedit si impartasit inainte de moarte, deci banuiesc ca s-a mantuit. Bunicul meu nu a fost un om rau, din contra era un om bun, bland, ajuta oameni, era destept, dar a avut ghighiutele lui. Daca doriti, treceti-l si pe bunicul meu, Gheorghe, pe pomelnic la adormiti.

Nu stiu ce a motivat-o pe bunica ta sa reziste atat, dar uite, vezi, tocmai asta ar putea fi un frumos exemplu de rabdare, poate dragoste si iertare care trece mai presus de calcule si afirmatii ipocrite de genul: "il iert dar il parasesc".

Poate daca l-ar fi parasit ar fi fost mai rau pentru copii, poate ca ar fi murit altfel si fara preot si Dumnezeu.
Asa macar a salvat un suflet si nu mica e rasplata.

Unchiul meu a spus o data, fara nici o rezervare sau rusine, de fata cu matusile mele, sotia si mama, ca barbatul nu poate sta cu o singura femeie, si a facut comparatie cu cocosul, care moare daca are o singura gaina. No, ce sa ii mai zici.

Posibil sa fi fost o tachinare, altfel avea deja o amanta.

Este si un dram de adevar..daca relatia cu o femeie/barbat nu evolueaza pe verticala pana la urma ajunge sa se extinda pe orizontala..

Alt unchi, s-a dus la prostituate cu niste amici. Poate de mai multe ori nu stiu, insa de intamplarea aia a aflat tot neamul, caci a iesit scandal ptr. ca nu a platit "serviciul". Inca mai e casatorit cu matusa mea.

Stii cum se zice: prieteniile rele..

Deci se poate sa rabzi si sa inghiti prostiile facute de barbat, insa nu e usor, e o cruce grea si iti trebuie multa rabdare, sacrificiu de sine, tarie de caracter, caci nu e usor sa ti capul sus si sa mergi mai departe dupa treburile astea. Eu zic ca daca o femeie nu e asa puternica si e mai slaba, sa aleaga alta cale, decat sa iasa mai rau. Fiecare dupa puterile sale.

Poate ierta dar din motive diferite, poate chiar opuse..

Dar daca nu iarta, presupunand ca pana atunci a fost un sotz bun in general, chiar de la prima greseala cand totusi poate mai sunt sanse de indreptare, nu iarta dintr-un singur motiv: orgoliul.

Stii, e oarecum amuzant, dar daca a fost un barbat imposibil si i-a tolerat tot pana atunci, s-ar putea sa-i tolereze si asta.

În prealabil postat de AlinB

Nu stiu ce a motivat-o pe bunica ta sa reziste atat, dar uite, vezi, tocmai asta ar putea fi un frumos exemplu de rabdare, poate dragoste si iertare care trece mai presus de calcule si afirmatii ipocrite de genul: "il iert dar il parasesc".

Poate daca l-ar fi parasit ar fi fost mai rau pentru copii, poate ca ar fi murit altfel si fara preot si Dumnezeu.
Asa macar a salvat un suflet si nu mica e rasplata.

De iubit l-a iubit, nu ma indoiesc de asta. Daca nu il iubea, nu cred ca mai statea cu el. Am zis ca, de cateva ori vroia sa plece, insa bunicu se ducea dupa ea si o implora si promitea, si poate ea, din dragoste, vroia sa il creada si spera ca, de data asta, o sa se schimbe. Stii cum se zice, speranta moare ultima.

Dupa ce a ramas vaduva, a stat singura, din '90 pana in prezent. Putea sa se recasatoreasca sau sa-si gaseasca un concubin-nu era asa in varsta atunci, in jur de 50 si ceva.

Da, cred ca era mai rau ptr. copii daca pleca, mai ales ca bunica a ramas fara tata de mica, acesta murind in razboi, iar dupa un timp mama ei, Paraschiva-Dumnezeu sa o ierte-, s-a mutat in Bran, ca nu mai avea pe nimeni acolo de unde era ea, doar niste rude mai indepartate.

Oricum, la mine in familie, cel putin din partea tatalui, divortul era privit ca pe o rusine, iar mama bunicii era destul de credincioasa asa si i-a transmis asta si bunicii. Mi-a zis tata ca la ei, miercuri si vineri se manca cu post, se tineau posturile si sarbatorile, asa cat puteau ei, cand cineva era pe moarte, mereu se aducea preotul, chit ca era comunism.

Eu o admir sincer pe bunica, si nu cred ca a rabdat ptr. ca nu avea demnitate sau ca ramanea fara bani. A rabdat din dragoste si cu speranta ca poate totusi o sa fie o schimbare. Eu asa vad.

Acum nu zic ca toate femeile trebuie neaparat sa rabde cat a rabdat bunica mea, insa nici sa se fuga imediat dupa primul hop din drum. Cine are putere sa rabde, sa isi duca crucea, cine nu, sa gaseasca o alternativa, caci sunt situatii mult mai urate decat cea a bunicii mele, cand chiar nu se mai poate. Bunicu, desi avea patimile astea, era om bun asa.

Posibil sa fi fost o tachinare, altfel avea deja o amanta.

Este si un dram de adevar..daca relatia cu o femeie/barbat nu evolueaza pe verticala pana la urma ajunge sa se extinda pe orizontala..

Nu stiu daca era tachinare sau ba, dar chiar nu vroiam sa aud chestia aia, mai ales ca eram mai mica. Plus ca adulterul nu este de luat in gluma sau asa. In sfarsit. Nu stiu exact ce e la ei in familie. M-a uimit doar ce usor se priveste adulterul si cate scuze i se aduce, cea mai deasa fiind cea ca barbatul este animal , iar animalul nu este monogam. Cel putin cam asa e pe la mine in familie, unchi, matusi. Mai am inca doi unchi (am in total 6) care si-au inselat nevestele, dar nu mai dau detalii si despre ei.

Poate ierta dar din motive diferite, poate chiar opuse..

Dar daca nu iarta, presupunand ca pana atunci a fost un sotz bun in general, chiar de la prima greseala cand totusi poate mai sunt sanse de indreptare, nu iarta dintr-un singur motiv: orgoliul.


Stii, e oarecum amuzant, dar daca a fost un barbat imposibil si i-a tolerat tot pana atunci, s-ar putea sa-i tolereze si asta.

Toti merita o a doua sansa. Dar trebuie sa se si munceasca putin ptr. asta. La inceput e mai dificil, ca rana si durerea sunt proaspete. Nu se poate trece peste in urmatoarea clipa, dar se poate. O separare temporala, comunicare, chiar si consiliere matrimoniala, discutii cu duhovnicul, rugaciune si pana la urma se poate vindeca.

Oricum, deobicei motivele sunt mai multe care duc la divort, greseala aia fiind doar una din ele. Eu cred ca principalele cauze de divort sunt necredinta si lipsa de iubire, caci de acolo se si ajunge la adulter si la altele. Mai sunt si femei care isi iau un vagabond si cred ca il pot schimba, dar realitatea fiind alta, dupa un timp se mira si se intreaba de ce nu le merge casnicia sau de ce dragostea ei nu este suficienta ptr. al face pe el sa fie asa cum vrea ea. Ce e asa atractiv la huligani, nu stiu.

Eu am citit ca, in cazul adulterului, sotia/sotul inselat daca poate sa ierte, sa ramana impreuna. Insa daca nu poate ierta, mai bine sa se desparta decat sa isi faca viata un calvar. Caci se intampla sa ramana impreuna, fapta sa fie neiertata, si la prima cearta sa se scoata ochii. Sau sa ramana impreuna sa se razbune sau altele. Ierti cu adevarat adunci cand uiti, cand ai trecut peste si nu te mai afecteaza. (am sa caut exact cuvintele)

"Potrivit cuvintelor Mantuitorului cu privire la desfacerea casatoriei pentru adulter (Matei XIX, 8-9), Biserica a urmat aceasta invatatura, recunoscand desfacerea casatoriei pentru adulter, dar cu cercetarea cazului ca nu cumva femeia sa fi fost silita la pacat(viol )(can. 49 Vasile cel Mare)."

"Aici mentionam Pastorul lui Herma, lucrare de mare autoritate in Biserica secolelor al II-lea si al III-lea, in care s-a subliniat cu claritate adulterul ca motiv de divort:

1. „Sotul nu trebuie sa mai traiasca cu o sotie adultera din momentul in care este constient de acest lucru.

2. Dar el nu trebuie sa se recasatoreasca, caci, facand asa, ar deveni el insusi adulter. Daca sotia se va pocai, el este dator sa o reprimeasca. Tocmai pentru a fi gata sa o reprimeasca nu trebuie el sa contracteze o noua casatorie. Dar pocainta nu poate fi acordata decat o singura data. Aceasta este una din afirmatiile esentiale ale scrierii, dupa care crestinul care a pacatuit nu are decat o data in viata posibilitatea de a face pocainta .

3. Ceea ce se spune despre barbat este valabil si pentru femeie, caci sotii sunt egali.

4. Ceea ce a spus despre adulter, Herma extinde si asupra idolatriei.
5. Herma se teme ca nu cumva, prin acest raspuns indulgent, sa incurajeze greseala. Dar el vrea sa impiedice recaderea celui vinovat, caci, in acest caz, n-ar mai exista iertare. Dumnezeu poate insa sa ierte primul pacat” ."

"In vechile legiuiri romanesti, adulterul era privit ca un motiv serios de divort atat pentru femeie, cat si pentru barbat, in virtutea principiului crestin al egalitatii dintre soti. De fapt, majoritatea motivelor canonice de divort se regaseau, cu unele diferente si in legiuirile civile. Astfel, „preacurvia”, asa cum era numit adulterul in Pravila lui Matei Basarab, era primul motiv de divort, sotul care-si prindea sotia savarsind adulter, putea sa ia el insusi masuri impotriva ei, dar si a celui cu care a pacatuit, gonind-o din casa sa . Aceasta era valabil si pentru sotul dovedit de infidelitate. Daca sotia a savarsit adulter cu voia sotului, acesta nu mai poate cere divortul fiind un om lipsit de demnitate (I Corinteni VI, 13)."
http://teologie.do.am/news/adulterul...2010-10-22-378

"Nu sunt decât patru motive ca să se poată da divort:
1. Dacă e caz de adulter, cum zice Mântuitorul. — Femeia poate da divort dacă-l prinde pe bărbat?
- E liberă si ea. Are dreptul ei. E fiintă liberă cu Edictul de la Milan. A încetat dragostea, a încetat si familia.
[...]
Si în caz de adulter, dacă intervine o iertare totală, atunci să se pocăiască persoana în cauză." Pr.Arsenie Papacioc

"Dar aceasta trupeasca si rituala vanitate, cea mai desavârsita dintre nedesavârsitele înjghebari omenesti (nunta crestina), nu trebuie sa fie tulburata ori întrerupta niciodata. Adulterul o strica; divortul o curma. Adulterul este tradarea vicleana a unitatii, divortul renegarea-i definitiva. Adulterul este un divort secret, întemeiat pe minciuna si tradare; divortul, urmat de o noua casatorie, e adulterul legiuit. Iisus osândeste totdeauna, în chip solemn si raspicat, adulterul si divortul. Întreaga-I fire se razvratea împotriva îngrozirii, în fata necredintei si a tradarii. Veni-va o zi, prooroceste El, vorbind de viata din ceruri, în care barbatii si femeile nu se vor mai cununa (Luca 20, 34-36); dar atunci cununia trebuie sa cunoasca macar toate virtutile îngaduite de viata pamânteasca. " Pr.Arsenie Boca

"Ieromonahul Savatie Baştovoi spunea: ”Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi în schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca şi noi, fiecare la rândul nostru, să facem acelaşi lucru cu aproapele nostru… Dacă este să ne asemănăm cu Dumnezeu în ceva, aceasta este puterea de a ierta. Dumnezeu ne-a chemat să fim asemenea Lui şi asemenea lui Dumnezeu suntem atunci când iertăm. Puterea de a ierta este însuşire Dumnezeiască. Iertând celor ce ne greşesc ne facem părtaşi la dragostea cu care iubeşte Dumnezeu lumea.” Deci, iertarea e un dar divin."

"A tine minte raul inseamna a fi biruit de rau", spune Sfintul Ioan Gura de Aur

"Nu ajunge sa ierti, mai e neaparat nevoie sa si uiti. Iertarea neinsotita de uitare nu inseamna nimic, e vorba goala, vorbarie, flecareala, amagire si masca a tinerii de minte a raului. Am cunoscut un preot, om de mare isprava (mi-a fost candva duhovnic), parintele George Teodorescu din Bucuresti. Obisnuia sa spuna enoriasilor sai: "Vin la mine barbati ori femei si graiesc: de iertat il iert sau o iert, dar de uitat nu pot uita. Le raspund: zici ca ierti dar ca nu poti uita. Prea bine. Ti-ar placea insa, dupa ce te voi fi spovedit si-ti voi fi pus patrafirul pe cap si voi fi rostit: te iert si te dezleg, sa vezi ca sare Hristos de colo si-mi striga: l-oi fi iertand sfintia ta dar sa stii ca Eu unul nu-l uit. Aud?". (Parintele Nicolae Steinhardt)

La cuvintele de mai sus m-am referit in ultima mea postare. Stiu ca e copy/paste, insa nu as putea sa spun lucrurile asa de bine cum o fac acesti parinti. Plus, acum este ceva mai clar cum sta treaba cu adulterul, divortul si iertarea. (poate ii va folosi cuiva aceste cuvinte)

[Mihnea Dragomir]

În mai multe rânduri, Sf Fecioară a dezvăluit oamenilor că păcatele pentru care majoritatea păcătoşilor ajung în iad sunt păcatele contra sextum: curvia, preacurvia, malahia. Alte genuri de păcate sunt mai mari, dar nici unele nu sunt atât de frecvente decât păcatele de acest gen. Dacă nu ar exista aceste nenorocite păcate din sfera sexuală, raiul ar cuprinde nu de două ori, nu de trei ori, ci poate de zece ori mai multe suflete decât acum.

Din câţi regi a avut Poporul Ales, nici unul nu i-a fost atât de drag Domnului aşa cum a fost David. Atât de mult l-a iubit Dumnezeu pe David, încât, de dragul lui, nu l-a pedepsit pe Solomon după cum merita, ci a amânat pedeapsa cu o generaţie. Atât de mult l-a iubit Dumnezeu pe David, încât a făcut aşa fel încât Însuşi preaiubitul Fiu al Său să se întrupeze din neamul lui. Şi totuşi, teribilă a fost supărarea lui Dumnezeu în faţa lui David adulterin, teribilă a fost şi pedeapsa temporală suferită de el pentru aceasta, cu toate că s-a căit. Nimeni, niciodată, nu încalcă Legea lui Dumnezeu fără să-şi ia răsplata, în Împărăţia Sa nimeni nu intră cu datorii.

Dar noi, cei de acum, care trăim în vremea şi cultura în care a preacurvi e omeneşte, iar a curvi este însăşi normă socială ? Păcatul care îl scârbeşte pe Domnul a ajuns să fie considerat "după fire". Vrei să te măriţi fecioară ? Eşti proastă. Sau urâtă. Nu îţi înşeli nevasta ? Eşti idiot, amice! Cocoşii au mai multe găini, taurii mai multe vaci. Cu asemenea argumente, este subînţeles că noi precum cocoşii şi precum taurii am vrea să fim. Făcutu-ne-a Dumnezeu făpturi din mijloc, pe jumătate din regnul animal, pe jumătate din regnul îngeresc. Dar noi, tot înspre regnul animal tragem şi cu vitele Domnului singuri ne asemănăm.

"Hai, adulterul este înşelare, dar cu curvia ce ai, dom-le ?" parcă aud. "Relaţiile sexuale premaritale" cum se numeşte acum, eufemistic, păcatul curviei e considerat "consensual". "El vrea, ea doreşte, despre ce păcat vorbeşti, dom-le, când doi oameni se iubesc ?". Dragilor, şi primul păcat, acela al protopărinţilor noştri, tot "consensual" a fost ! Şi unul, şi altul au dorit să facă singurul lucru pe care Dumnezeu i-a oprit să îl facă, potrivit acelei prime forme a Legii Lui. Pe urmă, au dat vina unul pe altul, aşa cum aici văd că dau vina unele urmaşe ale Evei pe unii urmaşi ai lui Adam şi vicevers. "Nu, nu vei muri" a spus Amăgitorul, atunci. "Curvia şi preacurvia nu sunt păcate" ne spune, acum, duşmanul lui Dumnezeu şi al oamenilor.

Iubiţilor, nu vă amăgiţi singuri, nici unul pe altul ! Dacă nu ştiţi de vor intra ori nu curvarii în Împărăţia Cerului, recitiţi cuvintele Domnului nostru, spre a risipi orice îndoială !

[stefan florin]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În mai multe rânduri, Sf Fecioară a dezvăluit oamenilor că păcatele pentru care majoritatea păcătoşilor ajung în iad sunt păcatele contra sextum: curvia, preacurvia, malahia. Alte genuri de păcate sunt mai mari, dar nici unele nu sunt atât de frecvente decât păcatele de acest gen. Dacă nu ar exista aceste nenorocite păcate din sfera sexuală, raiul ar cuprinde nu de două ori, nu de trei ori, ci poate de zece ori mai multe suflete decât acum.

Din câţi regi a avut Poporul Ales, nici unul nu i-a fost atât de drag Domnului aşa cum a fost David. Atât de mult l-a iubit Dumnezeu pe David, încât, de dragul lui, nu l-a pedepsit pe Solomon după cum merita, ci a amânat pedeapsa cu o generaţie. Atât de mult l-a iubit Dumnezeu pe David, încât a făcut aşa fel încât Însuşi preaiubitul Fiu al Său să se întrupeze din neamul lui. Şi totuşi, teribilă a fost supărarea lui Dumnezeu în faţa lui David adulterin, teribilă a fost şi pedeapsa temporală suferită de el pentru aceasta, cu toate că s-a căit. Nimeni, niciodată, nu încalcă Legea lui Dumnezeu fără să-şi ia răsplata, în Împărăţia Sa nimeni nu intră cu datorii.

Dar noi, cei de acum, care trăim în vremea şi cultura în care a preacurvi e omeneşte, iar a curvi este însăşi normă socială ? Păcatul care îl scârbeşte pe Domnul a ajuns să fie considerat "după fire". Vrei să te măriţi fecioară ? Eşti proastă. Sau urâtă. Nu îţi înşeli nevasta ? Eşti idiot, amice! Cocoşii au mai multe găini, taurii mai multe vaci. Cu asemenea argumente, este subînţeles că noi precum cocoşii şi precum taurii am vrea să fim. Făcutu-ne-a Dumnezeu făpturi din mijloc, pe jumătate din regnul animal, pe jumătate din regnul îngeresc. Dar noi, tot înspre regnul animal tragem şi cu vitele Domnului singuri ne asemănăm.

"Hai, adulterul este înşelare, dar cu curvia ce ai, dom-le ?" parcă aud. "Relaţiile sexuale premaritale" cum se numeşte acum, eufemistic, păcatul curviei e considerat "consensual". "El vrea, ea doreşte, despre ce păcat vorbeşti, dom-le, când doi oameni se iubesc ?". Dragilor, şi primul păcat, acela al protopărinţilor noştri, tot "consensual" a fost ! Şi unul, şi altul au dorit să facă singurul lucru pe care Dumnezeu i-a oprit să îl facă, potrivit acelei prime forme a Legii Lui. Pe urmă, au dat vina unul pe altul, aşa cum aici văd că dau vina unele urmaşe ale Evei pe unii urmaşi ai lui Adam şi vicevers. "Nu, nu vei muri" a spus Amăgitorul, atunci. "Curvia şi preacurvia nu sunt păcate" ne spune, acum, duşmanul lui Dumnezeu şi al oamenilor.

Iubiţilor, nu vă amăgiţi singuri, nici unul pe altul ! Dacă nu ştiţi de vor intra ori nu curvarii în Împărăţia Cerului, recitiţi cuvintele Domnului nostru, spre a risipi orice îndoială !

corect, iar Pavel arata cat de MARE este acest pacat si cum se diferentiaza el de celelalte pacate:
"Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.
Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?
Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu".(1 Corinteni 6:18-20)
Se spune ca nu e bine sa incerci sa lupti cu acesta patima (desfranarea) caci vei fi biruit (David e un exemplu bun, iar noi nu suntem de talia lui). Cel mai bine este sa fugi de ea decat sa incerci sa lupti impotriva ei

[Suzana]

În prealabil postat de stefan florin

Cel mai bine este sa fugi de ea decat sa incerci sa lupti impotriva ei

si...cum fugi ?

[Anna]

Suzana e f adevarat ce a spus Florin si asa spun multi Parinti, ca este singurul pacat cu care nu trebuie sa lupti, ci de care trebuie sa fugi.
Pur si simplu eviti orice ocazie care te poate duce la pacat.
Si daca te indragostesti de cine nu trebuie, ochii care nu se vad se uita functioneaza perfeeeeeeeeeeect, iti spun eu am aplicat asta de 2 ori in viata si n-as fi crezut ca functioneaza asa bine, poate fierbi in suc propriu ceva vreme, dar dupa ce trece, pur si simplu ai scapat...

[stefan florin]

În prealabil postat de Suzana

si...cum fugi ?

sa nu dai motive de desfranare si sa nu lasi acesta patima sa prinda radacina

[Suzana]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În mai multe rânduri, Sf Fecioară a dezvăluit oamenilor că păcatele pentru care majoritatea păcătoşilor ajung în iad sunt păcatele contra sextum: curvia, preacurvia, malahia.

mare adevar ati spus !
dar si fumatul este un mare pacat, domnule doctor, retineti va rog asta.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Suzana

mare adevar ati spus !
dar si fumatul este un mare pacat, domnule doctor, retineti va rog asta.

Aici e subforumul despre ale nunţii. De fumat e vorba în altă parte. Despre fumat nu a spus Apostolul, a spus...Suzana!