Faurit intru primenirea forumului

[Yasmina]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Yasmina, cred ca ai avut o zi mai grea ca de obicei... La ce-ti foloseste sa-ti faci atatia dusmani? Poate ca de fapt nici nu-ti pasa... Poate ca de mult asteptai sa "te descarci", iar acum "te-ai racorit"... Doar ca "pretul" consta in zbuciumul celor carora se simt "in corzi"... Daca vor avea destula intelepciune sa treaca peste, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ar fi foarte bine, dar ma tem ca vor face ca si tine, iar intr-o zi, cand le va veni bine, iti vor face "permanent" ca sa... te invete minte...
Ce vreti voi, mai, oameni buni? Vreti sa gasiti in jur doar sfinti care sa-si aleaga cuvintele, sa nu sminteasca, sa nu alunge pe cineva de la credinta, sa nu supere pe om, dar mai ales pe Dumnezeu?... Nu, fratilor! Suntem o adunatura de "ignoranti", care mai mare decat celalalt, cu unele tendinte de perfectionare si cu o droaie de probleme personale pe cap. Nu avem rabdare, nu prea ne pasa cu adevarat de ceilalti decat prin prisma intelepciunii noastre care are un stadiu mult prea NE-induhovnicit, in ciuda pareriilor noastre personale. Nu trebuie decat sa citim printre cuvinte ca sa intelegem ca TOTI suntem in aceeasi oala, doar ca unii au privilegiul de a "clocoti" mai la suprafata.
Nu stiu daca eu personal am avut vreun conflict cu tine (parca zic ca nu) dar cu siguranta am avut cu altii, deci nu sunt scutit de "alunecare". In general am constatat ca TOTI avem tendinta de a "corecta" la altii ceva, nu conteaza ce, iar asta ne da falsa garantie ca ne ajuta la "fapte bune". Dar aceste "fapte bune" vor fi trecute pe plus doar in masura in care cel caruia i-au fost adresate, a inteles din prima, s-a smerit si s-a schimbat. Daca insa a cazut ca nuca in perete, rezultatul este mai mult decat edificator: noua, cei care "vrem sa schimbam" ne lipseste harul, iar efectul este pe dos. Daca am avea har, fiecare ar fi indreptat in felul lui.
Dar cine, ce pretentie poate sa aiba pe un forum, fie el si ortodox? Da, trebuie sa fim transanti cu "figurantii" care vin pe-aici de dragul de a tulbura apele si de a se afla in vorba, ei nefacand niciodata altceva decat sa aiba mesaje nu doar neortodoxe, ci si ipocrite. Aici regret lipsa adminului care trebuia demult sa inchida "conversatii" de genul "Doriti ca eu sa plec?" de parca ar fi un personaj "ales"... Faptul ca s-a ajuns deja la 5 pagini, va fac pe toti care i-ati raspuns, vinovati, fiindca l-ati luat in seama. In rest, va rog din suflet: luati-ne asa cum suntem: cu bune si rele. Omul este extrem de sensibil si chiar daca se pretinde ortodox, intelege greu ca smerenia e singura cale ce duce spre mantuire. Lupta asta intre orgolii si asteptarea momentului prielnic cand sa "refulam" ne face rau noua insine in primul rand, mai ales fiindca atragem asupra noastra ganduri urate. Chiar daca nu impartasim de fiecare data aceleasi idei, chiar daca uneori suntem bine-dispusi si avem o initiativa ce suntem convinsi ca va starni oarecari "ropote de aplauze", cand de fapt suntem zguduiti in adancul sufletului de primul "BHUUUU!!!" (am simtit asta si nodul pe care l-am inghitit, mi-a scos ochii din orbite... Dar I-am multumit lui Dumnezeu, fiindca meritam...), TOATE sunt lectii oranduite pentru noi in primul rand si nu trebuie sa asteptam de la altii mai mult decat putem noi insine da...
Iertare tuturor!...

Aveti in mare proportie dreptate,nu ma impotrivesc.
Pt mine nu conteaza cati dusmani am ci cati prieteni buni care ma accepta asa cum sunt.
Nu este o lupta de orgolii intre mine si glykys,nu a avut nici o datorie la mine,nu am urmarit sa-i platesc nimic din urma(cazul cu grupul de rugaciune,nu o viza in mod direct pe glykys),doar am reactionat cam dur la formularea ei in care afirma ca multi membri buni sunt iremediabil plecati din cauza unora care deschid subiecte stupide,intretin discutii acide sau cate altele.
Este nedrept sa punem toate consecintele nedorite in spatele unora.
Eu mai degraba ii condamn pe membrii ziditori ca au plecat decat pe cei neispraviti ca mine care nu au asa idei bune sa imparta si altora si vb vorbe.Macar in vecinatatea lor mai puteam invata ceva bun...


Am avut intr-adevar o zi oribila ieri...M-am intalnit din intamplare cu o cunostiinta,sa tot aibe pana in 30 ani care se intorcea de la doctor cu ambii sani amputati:cancer!
Asta raportat si la valul de cazuri de sanatate precara de pe forum,ma fac foarte tematoare pt devenirea mea:as putea sa mor intr-un timp record si sa fac foarte putin pt sufletul meu.Am nevoie de timp!
Ma simt revoltata,incurcata.

Nu mai am nimic de zis,si n-am sa mai zic pana trece furtuna.
Stiu ca am sa sufar ca persoanele implicate nu vor mai vb cu mine,dar imi asum aceste consecinte!

Va multumesc ca mi-ati scris cateva randuri legate de acest subiect,pot sa accept niste sfaturi intelepte sau cateva sugestii cand ma inpotmolesc.