Rugaciune si practica

[AGabriela]

Sa cautam linistea... tocmai asta intreb, cum? Sunt genul care are nevoie de practica, de concret. Pot sta ore intregi la rugaciune, dar Dumnezeu ne da, nu ne baga in san. De aceea intreb cum...practic. Spovedanie... de acord si incerc sa ma tin de aceasta Sf. Taina. Sf Impartasanie cand am dezlegare de la la duhovnic. Pacatoasa sunt, caci nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Domnului. Dar cunosc oameni care, mai drepti sau mai putin drepti, care cauta sincer imparatia cerurilor, au parte de liniste constientizand ca sunt pacatosi...Dar eu nu gasesc acea liniste, nu stiu sa caut imparatia cerurilor: dupa Sf. spovedanie se duce repede, dupa Sf. Impartasanie la fel, dupa vreo fapta care se considera a fi buna la fel... sigur ca gresesc undeva, problema este ca in anumite situatii nu stiu unde, in altele imi deschide Dumnezeu ochii sufletului. Am scris aici ca sa mai aflu cateva pareri. Am mai scris cateva thread-uri care mi-au fost de ajutor si le multumesc acelora care mi-au dat raspunsurile necesare si acelora care au postat si vor posta aici
Cu recunostinta, AGabriela

[AGabriela]

un exemplu de deschidere al ochilor de catre Dumnezeu ar fi ca zilele trecute mi-am dat seama ca buna mea dispozitie sau indispozitie depind de prezenta unei anumite persoane, lucru indezirabil pentru o relatie sanatoasa cu Hristos. De aceea, pe langa rugaciune, incerc sa pun si in practica de a nu ma mai lasa influentata de acea prezenta.

[AlinB]

Stii, harul se pierde si prin pacate mici nu doar prin cele mari.

Dupa cum te-ai descris, ai probabil niste probleme de atitudine atat fatza de tine cat si cei din jur, scapari de la conduita pe care ne-o cere Evanghelia fatza de cei din jur dar si fatza de noi insine.

In plus, treci prin niste probleme de transformare ca sa zic asa, pana sa ajungem la omul duhovnicesc, omul pamantesc orientat dupa cele pamantesti de multe ori ne face necazuri, de multe ori pune o masca a duhovniciei cautand de fapt tot cele ale sale.

Cum ai spus si tu, daca energia ta afectiva/spirituala de fapt este orient+
ata in exteriorul tau, spre persoane care le vezi solutia la problemele tale interioare, te afli pe un drum gresit.

Atunci cand energia noastra e orientata spre a capata lucruri, indiferent ca e vorba de bunuri materiale, intelectuale, relatii, indiferent de cat reusim sa acumulam, in sufletul nostru este mereu un gol, dupa care se instaureaza frica de a nu pierde ceea ce am adunat iar la pace si multumire tot nu ajungem.

In plus, chiar cand intentionam sa facem ceva bine, scopurile care le urmarim de fapt prin asta ne dau de gol, si binele nu iese bine, ci altceva, transpare posesivitatea si dorinta de a obtine un beneficiu anume de pe urma lui.

Cere mai degraba lui Dumnezeu sa-ti arate lipsurile tale sufletesti, sa te invete cum sa lupti cu ele, incearca sa oferi fara a astepta ceva inapoi, nici macar recunostinta, pentru ca adevarata stare de bucurie si implinire nu depind de cele care se afla in afara noastra ci de ceea ce este in noi.

Vezi tu, o data ce ferestrele sufletului se curata, soarele intra cu usurinta, nu trebuie sa ne mai chinuim sa-l caram inauntru cu banitza.

Cere de la duhovnic binecuvantare sa citesti sistematic Psaltirea, eu cred ca iti va fi de ajutor.