Oamenii frumosi si nestiuti din jurul nostru

[bluester]

Deseori , cand merg cu autobuzul , intalnesc o batranica imbracata modest si foarte smerita.
Poti sa citesti pe chipul ei - cat de necajita este, pentru ca de cele mai multe ori autobuzul este adapostul ei. Imi aduc aminte ca odata m-am asezat pe un scaun apropiat de batranica... iar ea a inceput sa imi povesteasca si totodata sa planga ca cineva ii furase sacosa in care avea o cana si mancarea pentru acea zi. Sincer, acel moment nu pot sa-l uit , parca il vazusem pe Hristos intristat. Iar acum , de fiecare data cand o vad , imi aduc aminte de acea intamplare.
Cred ca ar trebui pretuiti mai mult acesti oameni... sunt oameni simpli si cu suflete curate.

[nutucutu]

În prealabil postat de bluester

Deseori , cand merg cu autobuzul , intalnesc o batranica imbracata modest si foarte smerita.
Poti sa citesti pe chipul ei - cat de necajita este, pentru ca de cele mai multe ori autobuzul este adapostul ei. Imi aduc aminte ca odata m-am asezat pe un scaun apropiat de batranica... iar ea a inceput sa imi povesteasca si totodata sa planga ca cineva ii furase sacosa in care avea o cana si mancarea pentru acea zi. Sincer, acel moment nu pot sa-l uit , parca il vazusem pe Hristos intristat. Iar acum , de fiecare data cand o vad , imi aduc aminte de acea intamplare.
Cred ca ar trebui pretuiti mai mult acesti oameni... sunt oameni simpli si cu suflete curate.

"Iisus vine să ne întâlnească. Să-i ieşim în întampinare, pentru a-i ura bun venit. El vine la noi prin cel flămând, gol, singur, alcoolic, dependent de droguri, printr-o prostituată sau cerşetor. El poate să vină la mine sau la tine sub forma unui tată singur, sub forma fratelui, mamei, surorii. Dacă îl respingem, dacă nu-i ieşim în întâmpinare, îl respingem chiar pe Christos. " Maica Tereza de Calcutta

PS. Bucurati-va. Eu cred ca atunci L-ati intilnit chiar pe Hristos.

Frumusetea este in orice imprejurare omeneasca atunci cand lipsa, neajunsul de orice fel (fizic, psihic, material, spiritual) sunt intampinate cu marinimie de suflet de cel care detine sau are impresia, mai degraba, ca detine vreun avantaj: fizic, psihic, material, spiritual.

Cand am bani, uneori, ma intalnesc cu un barbat care nu are picioare. Sade intr-un carucior, langa un bloc cu magazine la parter, ca sa nu intre prea-n fata. Si cerseste.
Eu am bani, el nu are picioare.
Nu ii pot darui picioarele mele, ii pot darui insa 1 leu. Rareori mai mult.

Frumusetea lui este ca, de cate ori ii daruiesc un ban, isi ridica ochii spre mine si zice cu gura lui stirba un "Bogdaproste" cat un requiem de Mozart sau cat "oda bucuriei" a lui Beethoven, ca sa raman la muzica.
Iar in ochii acelui batran este o lumina care imi daruieste infinit mai mult decat soarele.
Iar bucuria din cuvantul lui este mai mare decat toata bucuria din pieptul meu pe care, ce-i drept, i-o ofer cat pot mai expresiv atunci cand ii intind hartia (ma jenez, din nu stiu ce prejudecata, sa ii dau monezi).

Lui ii lipsesc picioarele si banii. Mie imi lipsesc bucuria si credinta.
Iata, asta-i frumusetea: cand oamenii isi ofera unii altora ceea ce le lipseste, cu gandul la Dumnezeu si la semen.

Da, nu am tastat gresit. Repet: oferim ceea ce ne lipseste, de fapt - el imi ofera picioarele lui, eu ii ofer bucuria si credinta mea, care se oglindesc in el, asa incat sa aflu si eu cumva de ele...
Dar aici, "in ghicitura", cu totul altfel se vad toate acestea...:)

http://www.youtube.com/watch?v=Zi8vJ_lMxQI

Frumusetea este intalnire intamplata ca dragoste. Altminteri este uriciune.

[costel]

Profesorul doctor Dan Mircea Enescu, seful Clinicii de Chirurgie Plastica Reconstructiva Pediatrica din cadrul Spitalului de Urgenta pentru Copii din Bucuresti. Un articol despre el gasiti aici:
http://www.crestinortodox.ro/intervi...ata-70528.html

[iustin10]

În prealabil postat de ioan cezar

Lui ii lipsesc picioarele si banii. Mie imi lipsesc bucuria si credinta.
.

Si in plus,el are si recunostinta

[glykys]

Scena 1 - Un batranel cu multe buchetele de busuioc, 1 leu firul, in vacarmul de la Unirii. Cred ca era in carje, stand jos, topit de caldura. A dat slava Domnului cand a vazut ca ii vine un cumparator. S-a bucurat atat de mult ca i-am cumparat niste fire, de parca ar fi primit cine stie ce comoara. Odata cu busuiocul am primit o ploaie de binecuvantari si de bogdaproste.

Scena 2 - Intru in biserica avand in mana firele de la busuioc. Nici nu apuc sa ma inchin, ca ma si trage o babuta, cea care e cam surda si nu se sincronizeaza la Amin. Imi cere cu multa blandete in glas un fir de busuioc. O invit sa isi aleaga. Nu, vrea sa ii dau cu mana mea, ca asa se face pomana. Trag un fir de busuioc dintr-un buchetel si il primeste ca pe o mare comoara, bogdaproste, mirosindu-l si admirandu-i prospetimea. Ma gandesc apoi ca i-am dat prea putin si ma indur sa ii dau un buchetel intreg. Vai, cata bucurie! Imi povestea ca acum cateva zile a fost ziua ei, a facut 87 de ani, a venit fiica ei si i-a adus niste "din alea mari, cum le zice?", niste gladiole mari, pe care le-a pus in vaza. Tot acolo o sa aseze si acest busuioc, langa gladiole... Parintele deja incepuse sa dea binecuvantarea pentru slujba, "Binecuvantata este imparatia..." Batranica ma tinea de o mana si cu cealalta tinea busuiocul. Cu adevarat binecuvantata!

În prealabil postat de glykys

Scena 1 - Un batranel cu multe buchetele de busuioc, 1 leu firul, in vacarmul de la Unirii. Cred ca era in carje, stand jos, topit de caldura. A dat slava Domnului cand a vazut ca ii vine un cumparator. S-a bucurat atat de mult ca i-am cumparat niste fire, de parca ar fi primit cine stie ce comoara. Odata cu busuiocul am primit o ploaie de binecuvantari si de bogdaproste.

Scena 2 - Intru in biserica avand in mana firele de la busuioc. Nici nu apuc sa ma inchin, ca ma si trage o babuta, cea care e cam surda si nu se sincronizeaza la Amin. Imi cere cu multa blandete in glas un fir de busuioc. O invit sa isi aleaga. Nu, vrea sa ii dau cu mana mea, ca asa se face pomana. Trag un fir de busuioc dintr-un buchetel si il primeste ca pe o mare comoara, bogdaproste, mirosindu-l si admirandu-i prospetimea. Ma gandesc apoi ca i-am dat prea putin si ma indur sa ii dau un buchetel
intreg. Vai, cata bucurie! Imi povestea ca acum cateva zile a fost ziua ei, a facut 87 de ani, a venit fiica ei si i-a adus niste "din alea mari, cum le zice?", niste gladiole mari, pe care le-a pus in vaza. Tot acolo o sa aseze si acest busuioc, langa gladiole... Parintele deja incepuse sa dea binecuvantarea pentru slujba, "Binecuvantata este imparatia..." Batranica ma tinea de o mana si cu cealalta tinea busuiocul. Cu adevarat binecuvantata!

Ai talent literar. Imi place cum ai redat intamplarea. Parcă aș fi fost acolo.

[glykys]

În prealabil postat de dorinastoica14

Ai talent literar. Imi place cum ai redat intamplarea. Parcă aș fi fost acolo.

Ma bucur ca v-a placut, dar eu nu am niciun merit. Imi scoate Domnul in cale multi oameni deosebiti. Cred ca tuturor ne scoate, de fapt, dar trebuie sa fim atenti sa ii descoperim, sa ne bucuram de ei si sa incercam sa tragem foloase.


Mi-ar placea sa mai postati despre oameni frumosi si nestiuti...

[Mosh-Neagu]

Tare mult as vrea ca acest topic sa fie printre preferatele fiecaruia dintre noi, dar nu ca prilej de lauda, ci ca indreptare personala si abordarea unei alte perspective in viata noastra atat de grabita si plina de patimi...
Ma intreb daca as putea gasi un exemplu folositor, fara a scoate prea mult in evidenta "fapta mea cea buna"... Ma tem insa ca e destul de greu, daca "frumusetea" apare "prin ochii tai". Atat timp cat tu nu mai esti cuprins de propriile griji si orgolii, si ai puterea sa "observi" astfel de lucruri, nu poti sa nu te implici fiindca frumusetea aceasta este atat de contagioasa incat te cuprinde si vrei neaparat "sa faci parte din ea".
"Oameni frumosi" sunt peste tot, in ciuda aparentelor. Pentru unii, noi insine reprezentam "o farama" de frumusete. Cand cei ce te cunosc, iti cauta privirea, si-ti ofera un zambet si un salut, cand un drum pe care in mod normal il faci in 10 minute se prelungeste la ore, fiindca nu te induri sa nu oferi celui care vrea sa te intrebe ce mai faci, sau sa-ti povesteasca "de-ale lui", mai bune si mai putin bune - biete oranduieli lumesti pentru descatusarea sufletului sau poate umplerea anumitor goluri, nu poti sa nu dai slava lui Dumnezeu, fiindca te scuteste de ura si rautati si-ti ofera dragostea si bucuria celor din jur.
Nu stiu cum sa spun... Eu vad frumusete peste tot: un copil, un preot, un batran sau batrana, o domnisoara visatoare pe strada, un tanar inteligent si bine-crescut, un profesor care a "luminat" multe generatii de elevi, deveniti acum bine integrati in societate, si care ii poarta tot respectul din lume si cate, cate oare astfel de exemple nu avem fiecare dintre noi? Eu cred ca aceasta "frumusete" o detine fiecare si se numeste "indumnezeire". Atat timp cat esti "curat" si vrei cu toata fiinta ta sa oferi celorlalti mai mult decat primesti, este exact ce vrea Dumnezeu de la noi. Cat despre batranii din drumurile noastre, niciodata nu ne apar intamplator. De cele mai multe ori sunt pusi acolo pentru a ne aminti ca maine vom fi ca ei... Sau sa ne amintim ca avem un parinte, o bunicuta, o ruda sau o vecina, carora le dam mai putina atentie decat ar trebui... Sau... cum zicea cineva... e "sansa" pe care ne-o da Dumnezeu: intalnirea cu Mantuitorul Hristos!...

[glykys]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Tare mult as vrea ca acest topic sa fie printre preferatele fiecaruia dintre noi, dar nu ca prilej de lauda, ci ca indreptare personala si abordarea unei alte perspective in viata noastra atat de grabita si plina de patimi...
Ma intreb daca as putea gasi un exemplu folositor, fara a scoate prea mult in evidenta "fapta mea cea buna"... Ma tem insa ca e destul de greu, daca "frumusetea" apare "prin ochii tai". Atat timp cat tu nu mai esti cuprins de propriile griji si orgolii, si ai puterea sa "observi" astfel de lucruri, nu poti sa nu te implici fiindca frumusetea aceasta este atat de contagioasa incat te cuprinde si vrei neaparat "sa faci parte din ea".
"Oameni frumosi" sunt peste tot, in ciuda aparentelor. Pentru unii, noi insine reprezentam "o farama" de frumusete. Cand cei ce te cunosc, iti cauta privirea, si-ti ofera un zambet si un salut, cand un drum pe care in mod normal il faci in 10 minute se prelungeste la ore, fiindca nu te induri sa nu oferi celui care vrea sa te intrebe ce mai faci, sau sa-ti povesteasca "de-ale lui", mai bune si mai putin bune - biete oranduieli lumesti pentru descatusarea sufletului sau poate umplerea anumitor goluri, nu poti sa nu dai slava lui Dumnezeu, fiindca te scuteste de ura si rautati si-ti ofera dragostea si bucuria celor din jur.
Nu stiu cum sa spun... Eu vad frumusete peste tot: un copil, un preot, un batran sau batrana, o domnisoara visatoare pe strada, un tanar inteligent si bine-crescut, un profesor care a "luminat" multe generatii de elevi, deveniti acum bine integrati in societate, si care ii poarta tot respectul din lume si cate, cate oare astfel de exemple nu avem fiecare dintre noi? Eu cred ca aceasta "frumusete" o detine fiecare si se numeste "indumnezeire". Atat timp cat esti "curat" si vrei cu toata fiinta ta sa oferi celorlalti mai mult decat primesti, este exact ce vrea Dumnezeu de la noi. Cat despre batranii din drumurile noastre, niciodata nu ne apar intamplator. De cele mai multe ori sunt pusi acolo pentru a ne aminti ca maine vom fi ca ei... Sau sa ne amintim ca avem un parinte, o bunicuta, o ruda sau o vecina, carora le dam mai putina atentie decat ar trebui... Sau... cum zicea cineva... e "sansa" pe care ne-o da Dumnezeu: intalnirea cu Mantuitorul Hristos!...

Da, da, da, multumesc, Mosh-Neagule!
Asta vreau si eu, de fapt, sa vedem lumea prin alti ochi, sa il descoperim pe aproapele nostru. Mergand pe strada cu maineil in buzunare, afundati in ganduri si in problemele cotidiene, ratam intalnirea cu aproapele si cu Domnul. Daca in loc sa ne bucuram de oameni si sa le daruim o privire, un zambet, putin timp, ne uitam urat la ei si zicem: ce-o mai fi vrand si asta? nu vede ca am destule pe cap? nu facem nimic si atunci credem ca lumea e urata si ca oamenii sunt rai. Egocentrismul naste mizantropie.