Cea mai mare dovada, ce o putem da despre credinta noastra

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Ekaterina

Aceasta este cea mai mare dovada, ce o putem da despre credinta noastra; caci intru aceasta zice Hristos, va vor cunoaste oamenii, ca sunteti ucenici ai mei, de veti avea dragoste intre voi. Iar dragostea cea adevarata se arata nu numai prin aceea, ca cineva da unui om mancare si bautura, vorbeste cu el si-i arata prietenie, ci prin aceea o pune in vileag, cand cineva se ingrijeste de adevarata norocire si de mantuirea sufleteasca a aproapelui, cand iarasi ridica pe cel cazut, cand intinde mana de ajutor celui rasturnat la pamant, care nu se poate ingriji de mantuirea sa, cand cineva prefera binele aproapelui folosului sau propriu. Asa lucreaza dragostea cea adevarata; caci dragostea nu cauta ale sale".

Cea mai frumosă pildă din Patericul Egiptean:

"7) Doi frati au mers impreuna la un targ, ca sa-si vanda lucrul mainilor lor si
daca au intrat in targ, s-au despartit unul de altul. Iar unul cu mestesugul si
indemnarea diavolului, s-a inselat si a cazut in pacatul curviei. Dupa aceea,
aflandu-l pe el fratele, i-a zis: sa mergem, frate, la locul si chiliile noastre.
Acesta a zis: eu, frate, astazi nu voi merge cu tine. Iar fratele auzind acel cuvant,
s-a minunat si l-a intrebat zicand : pentru ce, frate, zici ca nu vei merge cu mine?
El a oftat si i-a spus, zicand: eu, frate, dupa ce te-ai dus tu si te-ai departat de
mine, am cazut cu o femeie in pacatul curviei si de aceea nu voi merge acum cu
tine la chilia mea. Fratele auzind acestea si vazandu-l foarte mahnit, scarbit si
deznadajduit si vrand ca sa-i scoata sufletul din pieirea deznadajduirii, i-a zis:
frate si eu daca m-am despartit de tine, am cazut in acelasi pacat. Pentru aceea
dar, frate, sa mergem degraba la chiliile noastre si cu osardie sa ne pocaim si
Dumnezeu ne va ierta greseala si pacatul nostru. Si asa, ascultand fratele, a mers
la chilia sa si mergand la batranul, si-au marturisit amandoi impreuna caderea
lor in pacatul curviei. Iar batranul le-a dat canon de pocainta; si amandoi, cu
dragoste primind canonul, se rugau lui Dumnezeu unul pentru altul. Vazand
Dumnezeu silinta si osteneala pe care o facea fratele cel ce nu cazuse in pacat
pentru dragostea si mantuirea fratelui sau, peste putine zile i-a iertat pacatul. Si
l-a instiinat Dumnezeu pe batranul ca pentru multa dragoste a fratelui ce n-a
gresit, s-a iertat pacatul celui ce a gresit. Iata fratilor, a zis batranul, aceasta este
dragostea cea adevarata, ca sa-si puna cineva sufletul sau pentru mantuirea
fratelui sau."