Daca dati de lucruri urate care va macina sufletul, ce faceti?

[Yasmina]

În prealabil postat de Ekaterina

Un frate a intrebat: Daca aud ca cineva vorbeste rau de mine, ce sa fac?

Raspuns:
Ridica-te indata si fa o rugaciune, intai pentru el, apoi pentru tine, zicand: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste pe acest frate si pe mine, sluga nevrednica. Si ne acopera pe noi de cel rau, cu rugaciunile sfintilor. Amin.(Sfintii Varsanufie si Ioan, Filocalia XI).

De ce oare,de ce oare nu ne amintim asta cand lumea ne cearta,ne ocareste sau ii auzim punand la cale lucruri marsave pt noi?
De ce nu ne amintim de rugaciune?
Eu una imi amintesc mai tarziu,prima data ma supar si ma mahnesc in sinea mea.

[philalex]

a...eu ma inchid in mine....de multe ori ma izolez.....e multa lume rea in jur, fitoasa, orgolioasa, snoaba....in special la noi...rari mai gasesti oameni adevarati...de fapt sa nu ne mai mire nimic....suntem ceea ce producem.......o lume submediocra.....care vrea sa para mai puternica decat este.....si de fapt e una foarte mediocra...

Şi eu am avut probleme mari cu o colegă de serviciu, care mai târziu mi-a fost şi şefă... Cred că vina era de ambele părţi, ea încerca să mă domine, mie nu îmi convenea... Plus alte aspecte concrete pe care nu le mai detaliez. Trebuie să recunosc că m-a şi ajutat într-o anumită perioadă şi aş spune că ne-am despărţit în termeni cordiali. În rest nu am avut şi nu am probleme cu colegii, cel puţin nu din cele care să mă afecteze prea mult.
Se pare că sunt o privilegiată :-)

Daca dau de lucruri care imi macina sufletul, studiez problema pe toate partile: lumeste si duhovniceste. Daca se poate rezolva lumeste, o rezolv lumeste. Cu blandete ori cu o mustrare mai aspra. Daca problema e foarte grava, atunci incerc o oarecare detasare, incerc sa gasesc explicatii duhovnicesti ale situatiei, incerc sa iert si sa-L rog pe Dumnezeu sa-mi dea putere sa suport situatia sau sa ma ajute cum stie si cum poate.

Cand eram mica, eram extrem de zgarcita, iar pierderea sau furtul unui obiect era pentru mine un prilej de suparare foarte mare. Pana cand am inceput sa fac milostenii pentru bunicii pe care nu i-am cunoscut, am avut numeroase pagube unele cauzate de furturi, altele din alte cauze. Acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, trec mai usor peste astfel de probleme si, cand vad ca nu gasesc un obiect, incerc sa-mi inchipui ca l-am dat de pomana. Uneori il gasesc, alteori nu e si pace! Totusi, pana ajung aici, ma consum mai mult sau mai putin, in functie de starea mea duhovniceasca.

[AGabriela]

Dumnezeu sa ne ajute! Nu stiu daca sunt in masura sa dau sfaturi dar poate experienta mea te va ajuta macar un pic. Am avut si eu la un moment dat un coleg pentru care am simtit ranchiuna si nu putin timp, ci vreo 2 ani de zile m-am luptat cu aceste sentimente. Era un chin pentru mine sa-l vad in fata mea. La un moment dat am trecut printr-o perioada foarte grea si, la sfatul unor prieteni, am urmat o consiliere psihologica unde am aflat ca pana nu infrunt situatia nu este cale de revenire. Sunt diverse cai de a infrunta situatia: pe unii oameni ii ajuta simbolismele (de exemplu sa vorbesti cu o perna imaginandu-ti ca este colegul/a), altii o fac in mod direct (si cazul meu) spunandu-i acelei persoane intr-un mod asertiv, calm (nu in modul "hai ca iti arat eu tie", ci din contra cand simti ca vrei cu adevarat sa faci pace - eu am ocolit de cateva ori sa vorbesc cu acea persoana deoarece simteam ca nu era momentul) ca nu-ti convine situatia, ca nu-ti place ce simti pentru ea si ca ai vrea sa fie altfel (adica sa fie pace). Dar toate acestea cu rugaciune catre Maica Domnului si Sfantul protector al acelei persoane si al tau ca sa va deschida inimile si mintea amandurora. La mine a mers de minune si, dupa doi ani de conflicte in sufletul meu, nici nu mai simt ranchiuna pentru acea persoana si am primit de la Dumnezeu si moment de pocainta pentru ceea ce am simtit. Maica Domnului sa iti ajute!