Primatul papal

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

Am observat la catolici ca ei cunosc doar sfintii de dupa Schisma de la ei (afara de Fer. Augustin), doar cate un greco-catolic sa mai stie si de sfintii din primul mileniu. De altfel si in calendarul romano-catolic in marea majoritate a zilelor sunt trecuti sfinti de dupa Schisma (greco-catolcii au un calendar diferit, asemantor ortodocsilor): http://www.catholica.ro/calendar-romano-catolic-2012/1/

Chiar străjuind altarul principal din Basilica Sf Petru se află o splendidă statuie (aproape de mărimea naturală) pe care o avem de la Bernini. Este statuia Sf Longinus. Soldatul care a împuns cu suliţa Preasfântul Trup, provocându-I a cincea rană. Ulterior s-a convertit.

Iat-o aici:


Desigur, oricine a auzit de insula Sf Elena. Mama împăratului Constantin, autorul primei Basilici Sf Petru din Roma. De aceea, statuia Sf Elena este colega celei a Sf Longinus, iată-le desfăşurate:

Apropo de insule, avem şi o Insulă Sf Monica (mama Sf Augustin, patroana mamelor răbdătoare). În schimb, nu am auzit de vreo insulă "Sf Tereza" sau "Sf Clara".

Printre numele de fată cele mai frecvente în lumea catolică, în afară de cele de mai sus, mai este şi Iulia. O sclavă romană ucisă pentru credinţă, despre care am scris aici. Desigur, de departe cel mai frecvent nume pe care părinţii credincioşi îl dau fiicelor lor este Maria. O sfântă care a trăit înainte de Schisma Orientală... Acest nume e urmat îndeaproape de acela al mamei ei: Ana. De multe ori, amândouă, în combinaţie ca Ana Maria, Maria Ana, etc. Sau combinaţii între numele Preacuratei şi florile care îi plăceau, precum Marie Rose, Lili Marlene, etc.

Si in aceasta lista nu e nici macar un sfant din cei mari dinainte de Schisma.

Calendarul cuprinde numai o mică parte dintre sfinţi. Pentru o documentare mai completă în ceea ce priveşte sfinţii Bisericii, consultaţi Martirologul Roman.
În ultimul secol, mulţi dintre sfinţii despre care Biserica nu dispune de dovezi la nivel ştiinţific privind miracolele lor, nu au mai fost promovaţi. În unele cazuri, însăşi existenţa lor istorică este incertă, ceea ce nu înseamnă că nu ar mai fi permis cultul lor public, nici că ar fi fost scoşi din Martirolog. Cel mai cunoscut caz este acela al Sf Cristofor, patronul călătorilor pe ape, uneori reprezentat cu cap de câine.

Biserica preferă să se refere la sfinţii despre care avem dovezi palpabile, oricând la dispoziţia celor care nu cred pentru că nu văd.