nunta mixta

Poruncile lui Dumnezeu nu sunt atat constringeri, cat mai degraba usi deschise pentru ca noi sa pasim, sa devenim intru Fiinta.
Sunt solutii, dezlegari ale unor probleme pe care mintea omeneasca s-a chinuit in zadar sa le rezolve, limitata si intunecata fiind, dupa caderea protoparintilor.
De aceea, poruncile se "inteleg" cu inima, nu cu mintea.
Odata cu deschiderea inimii, odata cu pieirea invartosarii, fie si in parte, mintea deja pricepe altfel si accepta ceea ce inainte de dezghet abia putea concepe. Primavara nu-i ca iarna, ca sa parafrazez un presedinte aflat in stand-bay...
Metanoia incepe in suspinul inimii, nu in laboratorul parerilor istete.
Daca poruncile sunt percepute ca fiind constringeri, iar nu ca soapte de dragoste ale Parintelui, aceasta se intampla acolo unde exista o neintelegere adinca a problemei libertatii si a dragostei filiale. Chestii de-ale sentimentelor, deh...
E drept ca acest lucru nu il inteleg bine, uneori, nici slujitorii sfintiti. Dar e treaba noastra sa ne lasam inmuiati, cata vreme noi, fiecare, cautam "duhul umilit, inima infranta si zdrobita". Altminteri, de nu ravnim la aceasta comoara a umilintei si smereniei, orice predica si orice cuvant, fie si din Scriptura, mai degraba invrajbesc duhul nostru, decat il inmoaie.
Sfintirea e un zbor cu aeroport in suspinul inimii.
In rest e doar Cerul... Si dorul de Dumnezeu, busola sigura, infailibila. AMIN+