Credinta Olimpienilor

[sophia]

Si eu am oarece probleme cu sportul de performanta.
Legat de olimpiada am avut ocazia sa aflu (de pe net si de la TV) unele lucruri
frumoase, altele mai putin frumoase.

Spiritul olimpic este ceva frumos, deosebit. Dar mi se pare ca ramane la vorbe.
"Nu e totul sa castigi, totul este sa participi". Si atunci de ce atata incrancenare pentru o medalie? Si de ce nu primesc ceva (moral) si cei care pierd?
La gimnastica mi se par concursurile tot mai lipsite de omenie si mai egoiste.
Am vazut fete cu lacrimi in ochi, plangand de mi se rupea sufletul (nu stiu,
o asiatica si o rusoaica mi se pare).
S-a vazut ca a fost o presiune imensa pe fete, ca niciodata. Atatea cazaturi si rateuri! Pana si la sol! Nu este normal.
Nu mai erau zambetele acelea, bucuria pe podium. Erau toate mult prea incrancenate.
Dar mai ales ce n-am mai vazut: inainte vreme fetele erau mai unite, isi pregateau aparatul una alteia, se imbratisau, antrenorii erau cu ele, traiau,
se bucurau. Acum era totul trist, o lupta trista, singuratica.
N-am mai recunoscut spiritul de alta data.
Antrenorii (cel putin ai nostri) nu existau sufleteste.

Sportul se rezuma la medalii, la glorie, la munca aia care omoara in ultima
vreme tot mai mult si mai devreme.

Mi-a placut o situatie f.mult: o poloneza care a dorit (si reusit) sa castige medalii ca sa le vanda la licitatie in folosul unei copile bolnave din vecini ( o
fetita a unei vecine care suferea de mucoviscidioza).

Mi-a placut si faptul ca 2-3 femei musulmane au putut sa participe la curse, cu simbolul religiei lor (basma, imbracate complet), si au fost
aplaudate de intreg stadionul. Cerintele mi s-au parut exagerate, dar asa
cum au participat, ele au fost aplaudate, intelese.
Pentru ele a fost mai greu decat pentru cele care aveau iconita, sau isi faceau cruce (multi se inchinau inaintea concursului si spuneau rugaciuni).

Nu mi-a placut show-ul de la atletism si de la natatie (prea multa infumurare).

Si comentatorii: medalii, la ce mai luam medalii.

Dintr-o activitate de timp liber si pentru sanatate/voie buna, sportul a ajuns sa fie o lupta pentru perfectiune si glorie, pana la moarte.
Si nu este normal.

Iar ceea ce se intampla in alte sporturi, mai bine le-ar desfiinta, incepand cu fotbalul.

@glykys - nu este chiar asa. Este adevarat ca au toti loc sub soare, dar
sportul ca atare nu are o utilitate practica. Matematica, fizica, chimia, stiinta, literatura, aduc beneficii omenirii, fie prin descoperiri stiintifice utile, fie pentru suflet. Si le poti face o viata intreaga, profesional te poti chiar intretine cu ele.
Sportivii ce fac dupa ce se retrag? Nu toti pot deveni profesori sau antrenori. Iar unii, fara glorie si lumina rampei...chiar cad.

Arfi frumos sa vedem la TV si pe olimpicii la mate sau chimie, sa vedem emisiuni cu ei, cu concursurile lor, emisiuni de stiinta si tehnica.

Cu recompensa materiala - eu nu stiu cat castiga sportivii, in afara de anumite cateva sporturi unde sunt f.bine platiti.

Dar mai ales ce n-am mai vazut: inainte vreme fetele erau mai unite, isi pregateau aparatul una alteia, se imbratisau, antrenorii erau cu ele, traiau,
se bucurau......

Asa este, asta pt ca e din ce in ce mai greu, tot mai multe pretentii iar juriul f aspru si cu noi reguli de fiecare data.

Mi-a placut o situatie f.mult: o poloneza care a dorit (si reusit) sa castige medalii ca sa le vanda la licitatie in folosul unei copile bolnave din vecini ( o
fetita a unei vecine care suferea de mucoviscidioza).

Eu imi amintesc (nu mai stiu unde si nici cand) cineva a iesit pe locul 3 si a spus ca cea de pe locul 4 era mai buna decat ea si deci nu merita locul 3 si asa a fost nu a mai luat premiul 3 dar a luat un premiu special pt ca a fost corecta.

[glykys]

În prealabil postat de Simply_me

Eu imi amintesc (nu mai stiu unde si nici cand) cineva a iesit pe locul 3 si a spus ca cea de pe locul 4 era mai buna decat ea si deci nu merita locul 3 si asa a fost nu a mai luat premiul 3 dar a luat un premiu special pt ca a fost corecta.

Cred ca te referi la coreeanca de la scrima. Se defectase cronometrul si ea a iesit in pierdere, desi avea sanse la bronz. Si a stat muulte minute pe plansa, plangand. Acum si adversara ei, daca era de la inceput fair play, putea sa ramana si ea pe plansa, alaturi de cealalta. I-au dat o medalie speciala de consolare...

În prealabil postat de glykys

Cred ca te referi la coreeanca de la scrima. Se defectase cronometrul si ea a iesit in pierdere, desi avea sanse la bronz. Si a stat muulte minute pe plansa, plangand. Acum si adversara ei, daca era de la inceput fair play, putea sa ramana si ea pe plansa, alaturi de cealalta. I-au dat o medalie speciala de consolare...

Parca era altceva, nu scrima , in fine nu mai conteaza, m-am gandit asa? cati dintre noi ar face asa ceva? ffff putini

[glykys]

În prealabil postat de Simply_me

Parca era altceva, nu scrima , in fine nu mai conteaza, m-am gandit asa? cati dintre noi ar face asa ceva? ffff putini

Da, da, sincer, eu m-am regasit in atitudinea rusoaicelor, care merg la biserica si se roaga, iar apoi, cand e sa ia medalie de argint, plang si sunt mahnite ca de ce nu au luat ele aurul...

În prealabil postat de glykys

da, da, sincer, eu m-am regasit in atitudinea rusoaicelor, care merg la biserica si se roaga, iar apoi, cand e sa ia medalie de argint, plang si sunt mahnite ca de ce nu au luat ele aurul...

[sad story]

În prealabil postat de glykys

I-au dat o medalie speciala de consolare...

Pe care insa nu a primit-o.

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Si eu am oarece probleme cu sportul de performanta.
Legat de olimpiada am avut ocazia sa aflu (de pe net si de la TV) unele lucruri
frumoase, altele mai putin frumoase.

Spiritul olimpic este ceva frumos, deosebit. Dar mi se pare ca ramane la vorbe.
"Nu e totul sa castigi, totul este sa participi". Si atunci de ce atata incrancenare pentru o medalie? Si de ce nu primesc ceva (moral) si cei care pierd?
La gimnastica mi se par concursurile tot mai lipsite de omenie si mai egoiste.
Am vazut fete cu lacrimi in ochi, plangand de mi se rupea sufletul (nu stiu,
o asiatica si o rusoaica mi se pare).
S-a vazut ca a fost o presiune imensa pe fete, ca niciodata. Atatea cazaturi si rateuri! Pana si la sol! Nu este normal.
Nu mai erau zambetele acelea, bucuria pe podium. Erau toate mult prea incrancenate.
Dar mai ales ce n-am mai vazut: inainte vreme fetele erau mai unite, isi pregateau aparatul una alteia, se imbratisau, antrenorii erau cu ele, traiau,
se bucurau. Acum era totul trist, o lupta trista, singuratica.
N-am mai recunoscut spiritul de alta data.
Antrenorii (cel putin ai nostri) nu existau sufleteste.

Sportul se rezuma la medalii, la glorie, la munca aia care omoara in ultima
vreme tot mai mult si mai devreme.

Mi-a placut o situatie f.mult: o poloneza care a dorit (si reusit) sa castige medalii ca sa le vanda la licitatie in folosul unei copile bolnave din vecini ( o
fetita a unei vecine care suferea de mucoviscidioza).

Mi-a placut si faptul ca 2-3 femei musulmane au putut sa participe la curse, cu simbolul religiei lor (basma, imbracate complet), si au fost
aplaudate de intreg stadionul. Cerintele mi s-au parut exagerate, dar asa
cum au participat, ele au fost aplaudate, intelese.
Pentru ele a fost mai greu decat pentru cele care aveau iconita, sau isi faceau cruce (multi se inchinau inaintea concursului si spuneau rugaciuni).

Nu mi-a placut show-ul de la atletism si de la natatie (prea multa infumurare).

Si comentatorii: medalii, la ce mai luam medalii.

Dintr-o activitate de timp liber si pentru sanatate/voie buna, sportul a ajuns sa fie o lupta pentru perfectiune si glorie, pana la moarte.
Si nu este normal.

Iar ceea ce se intampla in alte sporturi, mai bine le-ar desfiinta, incepand cu fotbalul.

@glykys - nu este chiar asa. Este adevarat ca au toti loc sub soare, dar
sportul ca atare nu are o utilitate practica. Matematica, fizica, chimia, stiinta, literatura, aduc beneficii omenirii, fie prin descoperiri stiintifice utile, fie pentru suflet. Si le poti face o viata intreaga, profesional te poti chiar intretine cu ele.
Sportivii ce fac dupa ce se retrag? Nu toti pot deveni profesori sau antrenori. Iar unii, fara glorie si lumina rampei...chiar cad.

Arfi frumos sa vedem la TV si pe olimpicii la mate sau chimie, sa vedem emisiuni cu ei, cu concursurile lor, emisiuni de stiinta si tehnica.

Cu recompensa materiala - eu nu stiu cat castiga sportivii, in afara de anumite cateva sporturi unde sunt f.bine platiti.

Sophia,si eu gandesc la fel,numai ca ieri nu am avut chef de dezvoltat idei.
Insa ma regasesc in frazele tale.
Sa nu fim naivi si sa credem ce se spune ca este important sa participi,daca ar fi fost asa ar fi existat premii si medalii de lemn pt participare!

Iar cei care iau argint sau bronz sunt vesnic nemultumiti deci ar fi ideal sa existe doar un castigator care sa ia aur!

Nici eu nu gasesc alta utilitate reala a sporturilor,alta decat diverstismentul maselor ...iar eu am dreptul sa-mi aleg forma de divertisment care ma reprezinta!

Sincer... nu v-ati simtit niciun pic mandre ca Romania a luat vreo medalie de aur??? (indiferent de cat)

Eu da.... sunt mandra ca sunt romanca

[Yasmina]

În prealabil postat de Simply_me

Sincer... nu v-ati simtit niciun pic mandre ca Romania a luat vreo medalie de aur??? (indiferent de cat)

Eu da.... sunt mandra ca sunt romanca

Eu nu am o problema legata de origini,nu ma simt nici mandra nici complexata ca sunt romanca.Sunt un om ca toti altii.Nici altii nu sunt mai buni sau mai rai,pt ca s-au nascut prin alte parti;daca veti calatori mai mult veti vedea mai complex lucrurile.

Dvs de ce sunteti mandra :) ??