Un exercitiu de imaginatie

[glykys]

În prealabil postat de Annyta

Un gând pe care îl am în minte în ultimul timp, în urma convorbirilor cu prieteni/ colegi/ cunoscuţi: de ce încercăm să înţelegem Divinitatea raportând-o la noi, la legile societăţii, încercând să o adaptăm la ce trăim noi astăzi? Este un exerciţiu destinat eşecului, zic eu, căci cum am putea să cuprindem cu mintea noastră pe Cel fără de început şi de necuprins?
Şansa noastră este să facem tot posibilul să trăim viaţa noastră raportându-ne la Dumnezeu, să încercăm să ne ridicăm la "înălţimea" ascultării poruncilor sale, să ne împărtăşim de tainele Sale şi să ne rugăm sincer să-L iubim, să-L cunoaştem... Să-l rugăm pe Dummezeu să ne lumineze minţile şi inimile pentru a nu fi în rătăcire...

Este doar un gând, poate prost, poate off-topic.... Vă rog să mă iertaţi...

Hristos este acelasi mereu, oamenii sunt schimbatori.
Eu cel putin incerc sa inteleg niste oameni - pe cei de acum si pe cei din vechime - raportandu-ma si la cadrul socio-politic, la mentalitatile din jurul lor. Asa se reconstituie o epoca. Altfel, fireste, nimeni in afara Domnului nu stie ce e in sufletul omului. Sunt de acord ca, dincolo de aceste aspecte care tin de concret si de contingent, harul Domnului si Pronia divina sunt factorii de baza, dar totul se intampla intr-un anumit context de care e bine sa se tina seama.
Uite, vezi, de aceea mi-ar fi placut sa il cunosc pe centurionul roman, ca, in afara de credinta, curaj si dragoste de oameni (iata, mila fata de un sclav la un pagan, a propos de ce se discuta pe un alt topic), are si o intelegere foarte buna a lucrurilor din jurul lui. Fiind roman si soldat, trebuia sa fie, by default, o fire rationala, pragmatica, disciplinata, care stie ce inseamna si cum functioneaza ierarhia. Omul asta are o viziune unitara si corecta asupra celor de sus si a celor de jos, precum in cer, asa si pe pamant, nu e un schizoid, un habotnic, un inadaptat, asa cum, din pacate, tindem tot mai multi crestini sa fim.
Imi cer si eu iertare daca oi fi suparat pe cineva cu aceste idei personale ale mele.

În prealabil postat de glykys

Hristos este acelasi mereu, oamenii sunt schimbatori.
Eu cel putin incerc sa inteleg niste oameni - pe cei de acum si pe cei din vechime - raportandu-ma si la cadrul socio-politic, la mentalitatile din jurul lor. Asa se reconstituie o epoca. Altfel, fireste, nimeni in afara Domnului nu stie ce e in sufletul omului. Sunt de acord ca, dincolo de aceste aspecte care tin de concret si de contingent, harul Domnului si Pronia divina sunt factorii de baza, dar totul se intampla intr-un anumit context de care e bine sa se tina seama.
Uite, vezi, de aceea mi-ar fi placut sa il cunosc pe centurionul roman, ca, in afara de credinta, curaj si dragoste de oameni (iata, mila fata de un sclav la un pagan, a propos de ce se discuta pe un alt topic), are si o intelegere foarte buna a lucrurilor din jurul lui. Fiind roman si soldat, trebuia sa fie, by default, o fire rationala, pragmatica, disciplinata, care stie ce inseamna si cum functioneaza ierarhia. Omul asta are o viziune unitara si corecta asupra celor de sus si a celor de jos, precum in cer, asa si pe pamant, nu e un schizoid, un habotnic, un inadaptat, asa cum, din pacate, tindem tot mai multi crestini sa fim.
Imi cer si eu iertare daca oi fi suparat pe cineva cu aceste idei personale ale mele.

Nu am nimic împotriva acestui topic, cred că a adus la lumină răspunsuri interesante şi de folos. Eu m-am referit şi la ce vorbeam cu o prietenă de-a mea despre preoţi, biserică, taina cununiei... Ea ar dori anumite schimbări, fără să încerce să participe la Sfânta Liturghie, să se spovedească, adică fără să "trăiască" ceea ce oferă Biserica în prezent, ar dori să aplice anumite schimbări "după simţirea ei proprie". De-aia mi se pare ciudat, cum să te exprimi despre ceea ce nu trăieşti? Şi de aici am extrapolat, că gândirea noastră, este mai puţin luminată, este sortită eşecului... poate... Adică dacă încercăm să înţelegem ce zic Sfinţii Părinţi, ce zice Scriptura, e foarte bine, e necesar, dar şi astea sunt mai clare dacă ne spovedim, ne împărtăşim, ne rugăm, nu doar printr-un studiu arid... dacă avem un duhovnic care să ne răspundă la nelămuriri...
Voi ce credeţi?

Şi ca să răspund şi la obiect (sau subiect?), aş fi vrut să aud din gura Domnului "Iertate-ţi sunt păcatele" şi să nu mai păcătuiesc... Aş fi vrut să fiu, împreună cu femeile mironosiţe, martora Învierii Domnului...

Iisus nu a avut nici un păcat şi, cu toate acestea, ce puţini L-au ascultat, chiar şi dintre cei contemporani Lui.

[Eugen7]

În prealabil postat de Annyta

Şi ca să răspund şi la obiect (sau subiect?), aş fi vrut să aud din gura Domnului "Iertate-ţi sunt păcatele" şi să nu mai păcătuiesc... Aş fi vrut să fiu, împreună cu femeile mironosiţe, martora Învierii Domnului...

Poti sa auzi si acum aceste cuvinte, in Sfanta Biserica prin Sfintele Taine... acum Hristos Iisus vorbeste direct prin harul Duhului Sfant.
La fiecare Sfanta Liturghie suntem martorii invierii Domnului Iisus Hristos. Si dupa acesta inviere obiectiva... sa ne ajuta Domnul sa fim martorii propriei noastre invieri din moartea duhovniceaca (intai sufleteascas si apoi trupeasca).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[Eugen7]

În prealabil postat de Annyta

Nu am nimic împotriva acestui topic, cred că a adus la lumină răspunsuri interesante şi de folos. Eu m-am referit şi la ce vorbeam cu o prietenă de-a mea despre preoţi, biserică, taina cununiei... Ea ar dori anumite schimbări, fără să încerce să participe la Sfânta Liturghie, să se spovedească, adică fără să "trăiască" ceea ce oferă Biserica în prezent, ar dori să aplice anumite schimbări "după simţirea ei proprie". De-aia mi se pare ciudat, cum să te exprimi despre ceea ce nu trăieşti? Şi de aici am extrapolat, că gândirea noastră, este mai puţin luminată, este sortită eşecului... poate... Adică dacă încercăm să înţelegem ce zic Sfinţii Părinţi, ce zice Scriptura, e foarte bine, e necesar, dar şi astea sunt mai clare dacă ne spovedim, ne împărtăşim, ne rugăm, nu doar printr-un studiu arid... dacă avem un duhovnic care să ne răspundă la nelămuriri...
Voi ce credeţi?

Consider ca trebuie sa Il dorim pe Hristos Iisus asa cum ESTE EL si nu asa cum am dori noi sa fie privit din prisma patimilor noastre (lacomie, desfranare, avaritie, manie, invidie, trandavie, slava desarta, mandrie).

Sunt destui carora nu le palce Biseirca lui Hristos (conform Sfintilor Parinti) si in aceasta situatie sunt in mare 2 alternative:
a) fie ma pocaiesc sincer, ma smeresc onest, renunt la voia mea egoista, egoncentrista, patimasa, robita mortii duhovnicesti... si doresc sa fiu asa cum vrea Hristos sa fiu
b) fie in trufia, mandria si slava mea desarta incerc sa stramb Adevarul, incerc sa il schimb eu patamisaul, pacatosul... necuratul, nesocotitul, nebunul (lispit de minte)... pe Hristos Iisus si Sfanta Sa Biserica. Si astfel imi fac o biserica dupa placul patimilor mele cu un surogat de hristos supus egosimului, egocentirsmului meu, in care ii comand eu lui ce si cum sa faca... ca de' io patimasu' stiu mai bine decat Fiul lui Dumnezeu "prin care toate s-au facut si nimic nu s-a facut din ce s-a facut". Doamne fereste-ne, iarta-ne si tamaduieste-ne de o asemnea gandire luciferica.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.