Ecumenism

[Mihailc]

În prealabil postat de Tartaruga

Miscarea ecumenica (crestina, doar la ea ma refer) are la baza ceea ce este comun crestinilor, nu ceea ce este diferit.

Organizaţiile de pretutindeni ce folosesc (şi) epitetul "creştin" ca marcă identitară pe lângă cuvinte ca "biserică", au în comun o moştenire lexicală asupra căreia nu reuşesc să stabilească un consens semantic. Iluzia că acest consens poate fi posibil la nivelul emoţiilor religioase, dincolo de antartica dogmatică, poartă numele de "mişcare ecumenică" sau "ecumenism". Desigur, lătratul îndelung la acest fenomen deloc unitar şi lipsit de coerenţă strategică e o prostie la fel de mare ca adeziunea sentimentală necondiţionată, fiindcă e vorba aici de o comuniune în eroare pe care ecumenismul doar îl scoate la lumină, nicidecum nu-l determină, aşa cum cred mulţi paznici încruntaţi ai ortodoxiei formale.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Mihailc

Organizaţiile de pretutindeni ce folosesc (şi) epitetul "creştin" ca marcă identitară pe lângă cuvinte ca "biserică", au în comun o moştenire lexicală asupra căreia nu reuşesc să stabilească un consens semantic. Iluzia că acest consens poate fi posibil la nivelul emoţiilor religioase, dincolo de antartica dogmatică, poartă numele de "mişcare ecumenică" sau "ecumenism". Desigur, lătratul îndelung la acest fenomen deloc unitar şi lipsit de coerenţă strategică e o prostie la fel de mare ca adeziunea sentimentală necondiţionată, fiindcă e vorba aici de o comuniune în eroare pe care ecumenismul doar îl scoate la lumină, nicidecum nu-l determină, aşa cum cred mulţi paznici încruntaţi ai ortodoxiei formale.

O alta idee din carte care m-a pus pe ganduri este faptul ca un crestin este cu greu credibil in fata celor din alte religii atunci cand propovaduieste valorile crestine ca si pacea, unitatea, dragostea in conditiile in care intre crestini domneste dezbinarea, certurile, ura etc.
Cu alte cuvinte, suntem vinovati in fata lui Dumnezeu pentru neputinta altora de a ne crede. Aceasta concluzie am tras-o eu. Ce parere aveti?

[Mihailc]

În prealabil postat de Tartaruga

O alta idee din carte care m-a pus pe ganduri este faptul ca un crestin este cu greu credibil in fata celor din alte religii atunci cand propovaduieste valorile crestine ca si pacea, unitatea, dragostea in conditiile in care intre crestini domneste dezbinarea, certurile, ura etc.
Cu alte cuvinte, suntem vinovati in fata lui Dumnezeu pentru neputinta altora de a ne crede. Aceasta concluzie am tras-o eu. Ce parere aveti?

Pacea, unitatea şi dragostea nu sunt valori în sine, ci consecinţe secundare (oarecum) ale vieţuirii teofore. Nu te faci creştin fiindcă pacea, unitatea şi dragostea sunt principii umane dezirabile, ci pentru că îţi dai seama într-o bună zi că eşti o creatură ruptă de Sursa vieţii, plutind în derivă captiv unei existenţe suspendate între două abisuri de necunoscut, naşterea şi moartea. Şi cauţi să-ţi revi, după ce ţi-ai cheltuit moştenirea ontologică cu tot felul de curve: carieră, sex, bani, faimă, putere, performanţă etc etc etc. Despre pace, unitate şi dragoste poţi discuta după ce te-ai adăpostit, cu toată făptura lăcrimând abundent, în braţele Tatălui.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Mihailc

Pacea, unitatea şi dragostea nu sunt valori în sine, ci consecinţe secundare (oarecum) ale vieţuirii teofore. Nu te faci creştin fiindcă pacea, unitatea şi dragostea sunt principii umane dezirabile, ci pentru că îţi dai seama într-o bună zi că eşti o creatură ruptă de Sursa vieţii, plutind în derivă captiv unei existenţe suspendate între două abisuri de necunoscut, naşterea şi moartea. Şi cauţi să-ţi revi, după ce ţi-ai cheltuit moştenirea ontologică cu tot felul de curve: carieră, sex, bani, faimă, putere, performanţă etc etc etc. Despre pace, unitate şi dragoste poţi discuta după ce te-ai adăpostit, cu toată făptura lăcrimând abundent, în braţele Tatălui.

Cand omul se afla in starea pe care o spuneti, este ultimul loc unde l-ar cauta pe Tatal: la unii care se cearta, se dezbina si se urasc. Acestia demonstreaza ca nici ei nu L-au gasit...

[Mihailc]

În prealabil postat de Tartaruga

Cand omul se afla in starea pe care o spuneti, este ultimul loc unde l-ar cauta pe Tatal: la unii care se cearta, se dezbina si se urasc. Acestia demonstreaza ca nici ei nu L-au gasit...

Păi ori Îl cauţi pe Tatăl după ce ţi-ai dat seama că ori pe unde ai lua-o în viaţă nu scapi de faliment, ori cauţi, ca un bun consumator modelat de capitalism, un fel de Mercedes religios, adică totul de-a gata şi corespunzător reclamei. Tu numai plăteşti, dai cheie şi porneşti satisfăcut spre paradis.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Mihailc

Păi ori Îl cauţi pe Tatăl după ce ţi-ai dat seama că ori pe unde ai lua-o în viaţă nu scapi de faliment, ori cauţi, ca un bun consumator modelat de capitalism, un fel de Mercedes religios, adică totul de-a gata şi corespunzător reclamei. Tu numai plăteşti, dai cheie şi porneşti satisfăcut spre paradis.

Vorbiti de parca omul il gaseste pe Tatal la el in casa, sau poate la musulmani sau la budisti. Dupa cum vorbiti aici se intelege ca nu-i musai sa devina crestin, il poate gasi pe Dumnezeu si altfel. Trebuie sa va hotarati. Iar daca sunteti de acord ca numai la crestini il poate gasi, ajungem de unde am pornit: este ultimul loc unde L-ar cauta cand vede cearta, invrajbelile etc. Si uite asa o sa caute bezmetic peste tot fara sa gaseasca nimic niciunde, iar noi vom fi vinovatii...

[Mihailc]

În prealabil postat de Tartaruga

Vorbiti de parca omul il gaseste pe Tatal la el in casa, sau poate la musulmani sau la budisti. Dupa cum vorbiti aici se intelege ca nu-i musai sa devina crestin, il poate gasi pe Dumnezeu si altfel. Trebuie sa va hotarati. Iar daca sunteti de acord ca numai la crestini il poate gasi, ajungem de unde am pornit: este ultimul loc unde L-ar cauta cand vede cearta, invrajbelile etc. Si uite asa o sa caute bezmetic peste tot fara sa gaseasca nimic niciunde, iar noi vom fi vinovatii...

Cred că orice ţi-ar scrie cineva aici, tu tot ce-ţi convine înţelegi, de parcă ar fi formatată într-o singură direcţie.
Probabil citeşti prea multe tâmpenii, de genul celor care acreditează idea că pocăinţa se negociază, adică pun eu condiţii în ce fel capitulez, de exemplu doar dacă "creştinii" manifestă o coeziune de tip vaticanez, un fel de imperiu eclezial ce mimează unitatea la scară planetară. În mintea ta, după câte văd, confiscată de tipare de gândire capitaliste, creştinismul are o problemă de imagine care-i afectează credibilitatea în faţa consumatorilor de siguranţă religioasă, o târfă şi mai perfidă, deoarece cu asta preracurveşti în interiorul credinţei. După părerea mea, tu înoţi într-un acvariu pe marginile căruia cineva ţi-a desenat imensitatea oceanului şi încă nu te-ai prins că e doar iluzie tot decorul.

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Pacea, unitatea şi dragostea nu sunt valori în sine, ci consecinţe secundare (oarecum) ale vieţuirii teofore. Nu te faci creştin fiindcă pacea, unitatea şi dragostea sunt principii umane dezirabile, ci pentru că îţi dai seama într-o bună zi că eşti o creatură ruptă de Sursa vieţii, plutind în derivă captiv unei existenţe suspendate între două abisuri de necunoscut, naşterea şi moartea. Şi cauţi să-ţi revi, după ce ţi-ai cheltuit moştenirea ontologică cu tot felul de curve: carieră, sex, bani, faimă, putere, performanţă etc etc etc. Despre pace, unitate şi dragoste poţi discuta după ce te-ai adăpostit, cu toată făptura lăcrimând abundent, în braţele Tatălui.

Am avut eu vedenii sau s-a schimbat ceva aici?
Parcă citisem "te-ai cuibărit în brațele Tatălui", și mi-a plăcut foarte foarte mult.

În prealabil postat de Mihailc

Păi ori Îl cauţi pe Tatăl după ce ţi-ai dat seama că ori pe unde ai lua-o în viaţă nu scapi de faliment, ori cauţi, ca un bun consumator modelat de capitalism, un fel de Mercedes religios, adică totul de-a gata şi corespunzător reclamei. Tu numai plăteşti, dai cheie şi porneşti satisfăcut spre paradis.

Bună figura asta de stil cu Mercedesul religios..:) pe de altă parte, mă gândesc că dacă lucrezi la Firmă, poate prinzi un discount semnificativ.