Este pacat sa gasesti bani pe jos si sa ii iei?

[costel]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu trăim într-o lume ideală, ci în una reală. Dacă găsești o bancnotă într-un loc aglomerat și o lași acolo, o va lua altcineva, pierzătorul neștiind, bineînțeles, că a pierdut-o și nici unde s-a întâmplat asta. Părerea mea este că într-o astfel de situație trebuie să cauți pierzătorul, iar dacă nu-l găsești și e vorba de o sumă mare să o duci la poliție. Însă dacă e vorba de 10 lei cred că a-i da unui nevoiaș e cel mai bun lucru.

Asa arata lumea cand Dumnezeu nu este prezent in ea. Oare nu poate Dumnezeu sa-l intoarca pe cel ce a pierdut sa caute bunul pierdut? Si nu poate el sa pazeasca acest bun pana la sosirea pierzatorului?

Cred ca reactia celui care gaseste bani pe jos depinde de varsta lui duhovniceasca. Sfantul Antonie, fiind ademenit de diavol in pustie cu argint, a sarit peste el ca peste un sarpe si a mers mai departe. Dar sfantul isi vanduse averile si voia sa dobandeasca votul monahal al saraciei, sa se desprinda complet de cele lumesti.

Chiar daca nu ne vede nimeni cand ne aplecam dupa o bancnota pierduta de altcineva, ne vede Dumnezeu. Pacatul lacomiei are multi frati. Daca suma e mica si avem absoluta nevoie de acesti bani, putem sa-i luam multumindu-i lui Dumnezeu si facand rugaciuni pentru pagubas. Dar daca nu avem absoluta nevoie de ei, fiind vorba tot de sume mici, nu e cazul sa ne hranim pacatul lacomiei. Putem sa-i lasam unde se afla, gadind ca-i va gasi ori pagubasul ori un om mai sarac decat noi.


In cazul unor sume mari, situatia se complica, asa cum deja s-a scris.

.................................................. ......

[glykys]

Draga Sophia, te rog sa ma ierti ca scriu iarasi, dar eu nu vad nicio diferenta intre 1-5 lei gasiti pe strada si un casetofon / telefon sau stiu eu ce. Pentru ca daca unui om ii sar ochii dupa un leu care nu e al lui, cum crezi ca nu o sa ii sara dupa o bancnota de 10 lei, dupa una de 100 sau dupa un bun care valoreaza mai mult? Eu cred ca zicala romaneasca "Azi un ou, maine un bou" e perfect adevarata. Vezi tu, lucrurile importante stau tocmai in detalii.
Stai linistita, ca si mie mi s-a intamplat sa imi uit, cand eram mica, la scoala, in sala de clasa, caciuli, fulare, pixuri, creioane, pe care, in majoritatea cazurilor, nu le-am mai recuperat.
Eu una am fost educata de mica sa nu pun mana pe niciun lucru strain, chiar daca proprietarul e sau nu prin preajma, si asta nu de frica politiei sau a pedepsei, nu, ci pentru ca nu este lucrul meu, nu am muncit pentru el si nici nu l-am capatat de pomana. Si nici sa ravnesc la lucru strain, ci sa ma multumesc cu ce am eu. De aceea m-am mirat foarte tare dand peste acest topic si citind anumite raspunsuri. Daca ar vedea aceste raspunsuri niste amici de-ai mei atei cu vederi liberale, ar avea o parere si mai proasta despre noi, crestinii.
Ultima ta replica mi-a adus de o colega varstnica, e pensionara, dar vine si la serviciu. Are foarte multe probleme de sanatate si de familie, dar cel mai des se plange ca nu are bani, ca e saraca, batuta de soarta, ca tot ce i se intampla e din cauza lipsei de bani etc etc. Are cel mai mare salariu din sectie, mai are si pensia, dar nu se indura nici sa isi ia de mancare, tot colegii ei mai tineri ii mai iau cate ceva... Pai daca ea e saraca, de colegii ei ce sa mai spun! Tare mi-e mila de ea, caci stiu ce necazuri are, dar totodata imi vine in mintea si cantarea finala de la vecernie:
"Bogatii au saracit si au flamanzit, iar cei ce-l cauta pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele..."

[AlinB]

În prealabil postat de TunsDiana

Vorba lunga, saracia omului. Pana la urma nimeni n-a raspuns la intrebare: Este sau nu pacat sa iei bani de pe jos?

Pai tu o tii sus si tare ca este, dar nu vad nici un argument in favoarea acestei idei.

Inca o data, sa nu confundam banii cu portmonee cu acte, telefoane mobile, haine cu bani, obiecte personalizate in general.

[Mosh-Neagu]

Povestea asta cu 10 lei gasiti imi aduce aminte de o intamplare din viata mea, iar Dumnezeu mi-e martor ca nu e nici o exagerare. Eram casatorit de vreo 2 ani, locuiam cu chirie intr-o garsoniera ingusta si aveam primul copil. Intr-o dupa-amiaza, sotia m-a trimis la piata fiindca uitasem sa cumparam ceva in cursul diminetii. Si pe cat sunt diminetile de aglomerate in perimetrul pietii, pe atat de linistite dupa-amiaza. Mergand printre blocuri, am gasit 10 lei. Pe atunci aveau valoare destul de mare, fiindca inca nu incepuse inflatia sa galopeze. Era o bancnota aproape noua si nimeni in jur cat vedeam cu ochii. Nu mi-am pus nici o clipa problema s-o las acolo, iar cine spune asa ceva pur si simplu se lauda. Mi-am continuat drumul si ii tineam la vedere, dar tot n-am gasit pe cineva care sa lase impresia ca i-ar fi pierdut. Intors acasa, nu i-am spus nimic sotiei, si i-am asezat frumos intre paginile bibliei, promitand in sufletul meu sa-i dau cuiva care are mult mai mare nevoie de ei. La scurt timp, (cred ca intr-o joi) am vazut pe tvr 1 la o emisiune cam trista ("Iesirea din cerc") cazul unei fetite de vreo 12-13 ani care isi pierdea vederea, iar fratele ei mai mic ajunsese sa-i citeasca si lectiile ei din cand in cand, pentru a se pregati pe cat era posibil, la scoala. Acel caz m-a impresionat foarte mult si i-am scris o scrisoare de imbarbatare, rugand-o sa citeasca cu ajutorul fratelui ei Paraclisul Maicii Domnului, apoi i-am pus si acea bancnota de 10 lei. In scurt timp am primit si raspuns in care mi se multumea, dar ca ii era imposibil sa citeasca, fiindca fratele se plictiseste si adoarme citind. Atunci am inregistrat pe o caseta "Paraclisul" pe un fond adecvat, am facut 40 de copii, una i-am trimis ei, iar pe celelalte 39 le-am lasat la pangarul bisericii sa fie inmanate oricui are trebuinta. Si atunci s-au intamplat doua lucruri care pe mine m-au uimit: fetita nu doar ca si-a recapatat vederea, dar am vazut-o la o alta emisiune a Mihaelei Radulescu, unde putea "vedea" si distinge culorile, legata la ochi. Iar al doilea lucru uimitor, noi, desi nu aveam nici o perspectiva cu ceva timp inainte, ne-am mutat in casa noastra, pe care-am achitat-o integral in cativa ani. Si toate de la o bancnota de 10 lei. Eu cred ca aproape din orice putem sa facem o fapta ziditoare. Depinde cum privim lucrurile...

[Yasmina]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Povestea asta cu 10 lei gasiti imi aduce aminte de o intamplare din viata mea, iar Dumnezeu mi-e martor ca nu e nici o exagerare. Eram casatorit de vreo 2 ani, locuiam cu chirie intr-o garsoniera ingusta si aveam primul copil. Intr-o dupa-amiaza, sotia m-a trimis la piata fiindca uitasem sa cumparam ceva in cursul diminetii. Si pe cat sunt diminetile de aglomerate in perimetrul pietii, pe atat de linistite dupa-amiaza. Mergand printre blocuri, am gasit 10 lei. Pe atunci aveau valoare destul de mare, fiindca inca nu incepuse inflatia sa galopeze. Era o bancnota aproape noua si nimeni in jur cat vedeam cu ochii. Nu mi-am pus nici o clipa problema s-o las acolo, iar cine spune asa ceva pur si simplu se lauda. Mi-am continuat drumul si ii tineam la vedere, dar tot n-am gasit pe cineva care sa lase impresia ca i-ar fi pierdut. Intors acasa, nu i-am spus nimic sotiei, si i-am asezat frumos intre paginile bibliei, promitand in sufletul meu sa-i dau cuiva care are mult mai mare nevoie de ei. La scurt timp, (cred ca intr-o joi) am vazut pe tvr 1 la o emisiune cam trista ("Iesirea din cerc") cazul unei fetite de vreo 12-13 ani care isi pierdea vederea, iar fratele ei mai mic ajunsese sa-i citeasca si lectiile ei din cand in cand, pentru a se pregati pe cat era posibil, la scoala. Acel caz m-a impresionat foarte mult si i-am scris o scrisoare de imbarbatare, rugand-o sa citeasca cu ajutorul fratelui ei Paraclisul Maicii Domnului, apoi i-am pus si acea bancnota de 10 lei. In scurt timp am primit si raspuns in care mi se multumea, dar ca ii era imposibil sa citeasca, fiindca fratele se plictiseste si adoarme citind. Atunci am inregistrat pe o caseta "Paraclisul" pe un fond adecvat, am facut 40 de copii, una i-am trimis ei, iar pe celelalte 39 le-am lasat la pangarul bisericii sa fie inmanate oricui are trebuinta. Si atunci s-au intamplat doua lucruri care pe mine m-au uimit: fetita nu doar ca si-a recapatat vederea, dar am vazut-o la o alta emisiune a Mihaelei Radulescu, unde putea "vedea" si distinge culorile, legata la ochi. Iar al doilea lucru uimitor, noi, desi nu aveam nici o perspectiva cu ceva timp inainte, ne-am mutat in casa noastra, pe care-am achitat-o integral in cativa ani. Si toate de la o bancnota de 10 lei. Eu cred ca aproape din orice putem sa facem o fapta ziditoare. Depinde cum privim lucrurile...

Frumoasa povestea...
Ar trebui sa ne gandim ca toate actiunile noastre au urmari.Daca vrei sa primesti bine,atunci fa Binele.
Sa nu te mire cand esti impresurat de rele,daca faci rele!

Inainte ca eu sa gasesc acel portofel,cineva apropiat mie a pierdut un portofel.Nimeni nu l-a inapoiat,desi cineva l-a gasit.
Avea toate actele acolo si ceva bani.Daca l-ar fi gasit numai cu acte probabil ca l-ar fi inapoiat,insa asa din cauza banilor ,cel care l-a gasit a ales sa pastreze banii si sa distruga actele.
Cata tragedie pt persoana care l-a pierdut,il pierduse chiar in aeroport,a fost chemat la un interogatoriu ale serviciilor speciale,nu cumva sa lucreze pt teroristi.A suferit 24 de ore de foame si sete fara a putea cumpara ceva-lipsa de bani si carduri.

A fost cumplit,si toate acestea deoarece cineva a ales sa beneficieze de pe urma unui accident

[Ekaterina]

De foarte mult timp n-am mai gasit bani pe jos, insa cand eram mica mi s-a intamplat de mai multe ori. Ma bucuram tare mult atunci cand gaseam bani, insa la scurt timp mi se intampla sa pierd o suma dubla. Am patit lucrul acesta de fiecare data, incat daca mai gaseam bani nu mai aveam bucurie, ma duceam cu gandul la o viitoare paguba.

Am vazut ca de cate ori sunt corecta, ba chiar imi asum si o paguba materiala (in sensul ca prefer sa las de la mine) Dumnezeu inmulteste si am parte de tot ce imi trebuie.

În prealabil postat de AlinB

Pai tu o tii sus si tare ca este, dar nu vad nici un argument in favoarea acestei idei.

Inca o data, sa nu confundam banii cu portmonee cu acte, telefoane mobile, haine cu bani, obiecte personalizate in general.

.................................................. .................................................. .........

[AlinB]

În prealabil postat de TunsDiana

Nu am vazut argumente din parte oricui, cum ca nu ar fi pacat.

Cand lucrurile stau in felul asta cred ca putem spune ca nu e.

Si acei bani ca si telefoanele, hainele sunt o proprietate pentru care cineva a muncit, nu sunt flori sau fructe, desi daca stau bine sa ma gandesc si daca luam din curtea vecinului prune sau trandafiri se cheama tot furt. La fel si cu cerealele de pe pamatul altuia sau florile de pe spatiul public din fata primariei.

Gresit - banii sunt proprietatea ta atat timp cat sunt in mana ta sau sunt legati de un obiect care il poti identifica indubitabil ca fiind al tau.

Ce v-ar spune un preot daca ati lua bani care nu va apartin de pe jos? V-ar da canon pentru asta?

Nu cred. Ar fi absurd.