Ecumenism

[catalin2]

Pentru a se intelege mai bine voi cita din link-ul dat, despre pelagianism si eroarea preluata de calvini de la Fer. Augustin.

"Pelagius considera că oamenii au capacitatea de a îndeplini poruncile lui Dumnezeu prin exercitarea libertății voinței umane, independent de slava lui Dumnezeu. El afirma că oamenii îl pot alege pe Dumnezeu prin exercitarea liberului arbitru și a gândirii raționale. Astfel ea neagă păcatul originar, doctrina conform căreia noi am moștenit o fire păcătoasă de la Adam. El spunea că Adam și-a făcut rău doar sieși, când a decăzut, iar toți descendenții săi nu au fost afectați de păcatul lui Adam. Pelagius susținea că o persoană este născută cu aceeași puritate și virtuți morale ca cele ale lui Adam, atunci când a fost făcut de Dumnezeu."

Calvinismul eopusul ei, la fel o greseala, a Fer. Augustin. "Susținând necesitatea absolută a harului divin, Augustin afirma că vointa omului este atât de slăbită si neputincioasă din cauza păcatului strămoșesc, încât nu poate face, fără ajutorul lui Dumnezeu, decât fapte rele. Augustin a susținut și ideea că Dumnezeu nu vrea ca toți oamenii să se mântuiască, ci numai numai cei aleși sau predestinați să scape de osânda."

În prealabil postat de catalin2

Pentru a se intelege mai bine voi cita din link-ul dat, despre pelagianism si eroarea preluata de calvini de la Fer. Augustin.

"Pelagius considera că oamenii au capacitatea de a îndeplini poruncile lui Dumnezeu prin exercitarea libertății voinței umane, independent de slava lui Dumnezeu. El afirma că oamenii îl pot alege pe Dumnezeu prin exercitarea liberului arbitru și a gândirii raționale. Astfel ea neagă păcatul originar, doctrina conform căreia noi am moștenit o fire păcătoasă de la Adam. El spunea că Adam și-a făcut rău doar sieși, când a decăzut, iar toți descendenții săi nu au fost afectați de păcatul lui Adam. Pelagius susținea că o persoană este născută cu aceeași puritate și virtuți morale ca cele ale lui Adam, atunci când a fost făcut de Dumnezeu."

Calvinismul eopusul ei, la fel o greseala, a Fer. Augustin. "Susținând necesitatea absolută a harului divin, Augustin afirma că vointa omului este atât de slăbită si neputincioasă din cauza păcatului strămoșesc, încât nu poate face, fără ajutorul lui Dumnezeu, decât fapte rele. Augustin a susținut și ideea că Dumnezeu nu vrea ca toți oamenii să se mântuiască, ci numai numai cei aleși sau predestinați să scape de osânda."

Doua pozitii extreme, printre care se strecoara fin, firul Ortodoxiei, precum camila (iar nu patrupedul acela) prin urechile acului...:)
Solutia? Impreuna-lucrarea dintre Dumnezeu si om, in Biserica. Asta-i tot.

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Doua pozitii extreme, printre care se strecoara fin, firul Ortodoxiei, precum camila (iar nu patrupedul acela) prin urechile acului...:)
Solutia? Impreuna-lucrarea dintre Dumnezeu si om, in Biserica. Asta-i tot.

Adevarat, invatatura ortodoxa nu cade nici in dreapta, nici in stanga, nu sustine nici ca omul a ramas la fel ca Adam (pelagianism), nici ca a cazut de tot (calvinism). Ci ca firea s-a degradat, dar nu pana la limita de jos. De aceea nu mai poate face fapte de credinta pentru a se apropia de Dumnezeu, ci fapte ale firii cazute. Pentru aceasta omaneii au nevoie de har, pe care il primesc gratis la Botez si Mirungere, acesta e inceputul sinergiei intre har si vointa omului. Aceasta pentru indumnezeire, ca sa se poata mantui. Altfel, omul pastrand chipul lui Dumnezeu, poate face fapte, dar nu poate ajunge la o relatie cu Dumnezeu, la o indumnezeire, necesara mantuirii.

.. decat in impreuna-lucrare cu harul (lucrator al) lui Dumnezeu.
Cerind (in rugaciunea individuala si in rugaciunile colective din Biserica) si nevoindu-se, dupa puteri,
omul crestin primeste harul (har peste har, pe masura ce accepta sa lucreze "via" despatimirii si urca in virtuti)
pentru lucrarea cea buna, intru mantuire.
Astfel, crestinul lucreaza curatia si "subtirimea" (sugerata iconografic de forma corpului, in icoane si in picturile din salasul de cult), pana devine (cazul sfinteniei) "barbat imbunatatit ajuns la varsta lui Hristos", varsta duhovniceasca...

Are parte crestinul nevoitor, prin har, si de bucuriile credintei (care nu sunt nici mici si nici putine, ci nenumarate si de nespus), ca arvuna, ca pregustare la ospatul vesnic.

In acest sens/scop sunt randuite toate in Biserica.

Cum de nu intelegem aceasta si ratacim in tot felul de basme?

Orice renuntare pentru Hristos, orice despatimire, orice acceptare smerita
orice raspuns, cat de mic, la "Lasa toate ale tale si urmeaza Mie!"
este urmat, uneori practic instantaneu (DA!) de o revarsare de har. Aceasta este adeseori coplesitoare, de nedus... (avem marturiile cuviosilor ca fiind sigure)

De obicei, din cate am auzit (citit, povestit etc.) harul daruit de Dumnezeu nevoitorului ii aduce din roadele Duhului pace, bucurie, rabdare si celelalte, CULMININD CU DRAGOSTEA.

Asadar, cei ce vorbesc cu atata usurinta despre Dragoste, ca fiind atat de accesibila si raspindita, o confunda pe aceasta cu diverse emotii lumesti... Iubirile noastre cumsecade, naturale, fara nimic supranatural... Ce iubitor e omul, din natura!

Dragostea insa, invatam in Biserica, aflam din Traditie, ca e piscul, e rodul cel mai mare pe care il poate experimenta un om. Dragostea ca virtute la varful despatimirii, dragostea lui Hristos Care se roaga in Ghetsimani si urca Golgota. Dragostea Lui pe Cruce.

Cine o are, e sfant.

Vad ca multi se lauda aici ca o au si ne asigura, sugerindu-ne cat de incuiati suntem (dispretuitor demers, ce sa spun...) ca Ea e raspindita din greu la tot omul, pana la papuasi...
O fi.
Eu n-O cunosc asa.
Eu unul nu O am.
Dar nu deznadajduiesc.

[iustin10]

Deci inteleg ca exista un nivel natural al dragostei umane si un nivel desavarsit al ei .
La nivelul desavarsit se poate ajunge doar prin har,prin jertfa Mantuitorului si continuarea lucrarii Sale ,prin Duhul in Biserica .Doar astfel omul poate ajunge la implinirea poruncii lui Hristos ,care este iubirea. Iar nivelul natural al iubirii din relatiile umane este cu totul insuficient .
Dar intre cele doua nivele nu este o competitie ,ci o completare.
Nu putem dispretui iubirea umana ,fireasca, a oamenilor de linga noi ,oameni simpli ,poate nedusi la biserica, doar pentru ca stim noi, ca undeva,in munti , sfintii au ajuns la iubirea desavarsita. Cine nu admira frumusetea gesturilor umane , alea mai nescolite si mai primitive ,nu poate gusta nici frumusetea simpla a faptelor sfintilor ,peste care se vede deslusit harul Dumnezeirii.

Suntem cu un lift la subsol .Si nu vrem sa urcam la parter ,pentru ca noi asteptam doar liftul care ne duce pe acoperis. Si astfel suntem condamnati sa stam toata viata la subsol,pentru ca,in mandria noastra ,nu vrem sa acceptam ca si noi am putea trece pe la parter ,credem ca ni se cuvine doar acel lift special ,facut sa ne duca direct pe varfuri.
Dar din pacate ,orice lift care urca,trece inevitabil si pe la parter .

Oare iubirea nu are peste tot aceiasi radacina ? Daca nu o vedeti in autobuz,la servici,zi de zi,credeti ca vi se vor lumina ochii vreodata , sa vedeti direct iubirea cea vorbitoare cu Dumnezeu ?
Aveti candela ,cumparati si uleiul .Candela este cunostinta multa si corecta care o aveti, si credinta,iar uleiul care ii da viata sunt faptele si dragostea. Ca poate maine va veni firescul sfarsit,si nu va mai fi timp de agoniseala . Incepti de azi,cu fapte mici ,si 'lipsite de har' cum ziceti voi , nu mai asteptati lozul cel mare ,vorbiti frumos pe acest forum,aplecati-va asupra orcarui om aflat in suferinta,sau in cautare,sau in singuratate , pretuiti fiecare vorba,caci in ea se joaca intreaga voastra mantuire,nu mai dispretuiti ,nu mai alungati,iertati ,si aceste fapte foarte umane , nu vor face decat sa ajute frumoasei vieti in Domnul pe care o aveti.
Caci Biserica va va da totul ,si e bine sa asteptati in liniste ,caci rabdarea va va fi rasplatita,si sunt convins ca fiecare dintre voi va gasi indurarea Domnului ,pentru multa rivna ce a aratat-o . Dar daca Domnul va va gasi facand fapte mici de bunavointa ,sau dimpotriva,certind pe cei ce stau pe la porti,si se uita cu jind poate,peste gard ,nu e totuna.
Singura miza care o aduc in discutie nu e soarta papuasilor ,ci sufletul vostru ,care as vrea sa priveasca la lucrurile smerite,in asteptarea celor mari.

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

Deci inteleg ca exista un nivel natural al dragostei umane si un nivel desavarsit al ei .
La nivelul desavarsit se poate ajunge doar prin har,prin jertfa Mantuitorului si continuarea lucrarii Sale ,prin Duhul in Biserica .Doar astfel omul poate ajunge la implinirea poruncii lui Hristos ,care este iubirea.
Si astfel suntem condamnati sa stam toata viata la subsol,pentru ca,in mandria noastra ,nu vrem sa acceptam ca si noi am putea trece pe la parter ,credem ca ni se cuvine doar acel lift special ,facut sa ne duca direct pe varfuri.
Dar din pacate ,orice lift care urca,trece inevitabil si pe la parter .
Singura miza care o aduc in discutie nu e soarta papuasilor ,ci sufletul vostru ,care as vrea sa priveasca la lucrurile smerite,in asteptarea celor mari.

In ortodoxie spun parintii ca smerenia este maica tuturor virtutilor. In contrast mandria este radacina tuturor pacatelor. Avand un inceput de smerenie credinciosul asculta de spusele Mantuitorului revelate in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Nu crede ca a ajuns mai mare ca sfintii sa ii contrzica si sa isi creeze propria sa invatura, conforma cu ratiunea sa.
Ecumenismul a adus si mandria din invatatura protestanta, neascultarea. In protestantism fiecare poate fi teolog, citeste Biblia si intelege. De asemenea, toti sunt sfinti, credinta ii face ca dupa botez sa faca doar fapte bune, asa cred ei.
Credinciosul care din nebagare de seama ajunge sa isi insuseasca aceasta doctrina isi insuseste si modul acesta de gandire si mandria. Ajunge sa creada ca e un mare intelept si ca ceea ce gandeste el e norma pentru invatatura adevarata. Ajunge chiar sa creada ca probabil e mai mare decat sfintii si ei s-au inselat si el are dreptate. Ca el, avand o minte mai deschisa si afland si lucruri de la alte culte intelege mai bine decat invataturile conservatoare ale Bisericii, aceasta nefiind pana acum in contact cu invataturile altor culte. Isi formeaza sau importa de la protestantii liberali o invatatura proprie, care i se pare ca se potriveste mai bine ratiunii lui. Pentru a o justifica se recurge la aceleasi metode ca si neoprotestantii, se iau citate si li se da o interpretare partizana, in schimb se trece cu vedea citatele care contrazic acea invatatura.

Trecand la mesaj, tot o influenta ecumenista e sa se creada ca daca se afirma un adevar ortodox inseamna ca se urasc alti oameni din alte culte. Si automat cine crede in invatatura Bisericii inseamna ca e dogmatic si nu are iubire. E gresit, e o conceptie preluata de la protestantii liberali care ii vedeau asa pe protestantii fundamentalisti, care puneau baza pe invatatura Bibliei. Ce treaba avem noi cu disputele intre protestanti?
Si nici nu putem vedea ce este in sufletul unui om, poate cineva care manifesta la suprafata multa iubire uraste pe cineva in suflet, si invers. Doar Domnul vede ce este in sufletul unui om.
In legatura cu sentimentele, si animalele au unele sentimente rudimentare. Au grija de puii lor, ii apara, etc. Stim si de caini ca sunt atasati de oamnei (nu cei care se ataseaza si cu coltii). Toti oamenii au pe langa inteligenta si sentimente, face parte din chipul lui Dumnezeu. Din cate stiu si Stalin isi iubea fiica. Asta nu inseamna ca daca ai ratiune ai un merit si oamenii cu ratiune se mantuiesc din aceasta cauza.
Nimeni nu a spus ca dispretuieste sentimentele sau ce ai inteles. Mantuirea inseamna stabilirea unei relatii cu Dumnezeu, o comuniune a harului. O dovada este cei care ajungeau la primirea harismelor erau ascetii, care traiau separat de oameni, doar in relatie cu Dumnezeu. Sper ca acum nu o sa intelegi ca trebuie sa dispretuim oamenii.
BO ne invata ca dupa cadere oamenii si-au tot degradat firea din cazua pacatelor si nu au mai fost capabili sa stabileasca o relatie directa cu Dumnezeu si sa primeasca harul. De aceea a venit Iisus si ne-a trimis harul la Cincizecime, pentru ca noi nu mai eram in stare. De aici putem intelege marea dragoste a lui Dumnezeu pentru noi si ce cadou ne-a facut, gratis, doar sa il luam. Noi facem numai prostii de la Adam incepand si Domnul sta numai dupa noi ca sa ne ajute.