Cele 10 porunci

[vsovivivi]

L-au bannat pe nedrept pe robul cel păcătos al Domnului, pe vsovivi, şi i-au răpit semnătura şi avatarul şi deşi s-a plâns să-l lase înapoi căci n-a călcat regulamentul şi nici n-a protestat cu hule sau răutăţi, n-a fost auzit. Atunci n-am avut ce să fac văzând că nu vor să mă audă şi am fost nevoit să-mi fac un nou cont şi iertându-le păcatul lor deşi ei nu şi-au cerut iertare pentru durerea făcută, am revenit să nu creadă cineva că i-am părăsit. Nu i-am părăsit ci am fost o vreme închis afară şi alungat. Sper ca de acuma să nu se mai întâmple astfel de necazuri şi iată că eu îngrop securea răzbunării mele şi aştept îndreptarea noastră, a tuturor.

Cu legea cu care judeci şi trăieşti cu aia vei fi judecat şi răsplătit... cu viaţă.
Deci nu acuz şi iert cu atât mai mult cu cât îşi cer iertare cei care mi-au greşit, în sufletul lor, căci nu cer jertfe deşarte pentru slavă de la oameni ci milă jertfelnică tainică.

Sper să nu mai mi se închidă firele de discuţie, să nu mi se mai şteargă subiectele noi deschise de mine, şi să nu mi se mai şteargă postările adică sper să nu mai fiu cenzurat şi bannat... pe drept sau pe nedrept.

Bine ai revenit, cu încă un „vi”! Ne-ai lipsit.

În prealabil postat de vsovivivi

L-au bannat pe nedrept pe robul cel păcătos al Domnului, pe vsovivi, şi i-au răpit semnătura şi avatarul şi deşi s-a plâns să-l lase înapoi căci n-a călcat regulamentul şi nici n-a protestat cu hule sau răutăţi, n-a fost auzit. Atunci n-am avut ce să fac văzând că nu vor să mă audă şi am fost nevoit să-mi fac un nou cont şi iertându-le păcatul lor deşi ei nu şi-au cerut iertare pentru durerea făcută, am revenit să nu creadă cineva că i-am părăsit. Nu i-am părăsit ci am fost o vreme închis afară şi alungat. Sper ca de acuma să nu se mai întâmple astfel de necazuri şi iată că eu îngrop securea răzbunării mele şi aştept îndreptarea noastră, a tuturor.

Cu legea cu care judeci şi trăieşti cu aia vei fi judecat şi răsplătit... cu viaţă.Deci nu acuz şi iert cu atât mai mult cu cât îşi cer iertare cei care mi-au greşit, în sufletul lor, căci nu cer jertfe deşarte pentru slavă de la oameni ci milă jertfelnică tainică.Sper să nu mai mi se închidă firele de discuţie, să nu mi se mai şteargă subiectele noi deschise de mine, şi să nu mi se mai şteargă postările adică sper să nu mai fiu cenzurat şi bannat... pe drept sau pe nedrept.

Exceptional.La un pas de stilul profetului aspru dar plin de mila,ilustrare a paradoxului divin, din Vechiului Testament.Ai o mare bila..colorata :) de la mine pt ca nu ai bagat in text nici o idee cu privire la un fel de iubire care mi-ar fi cauzat un diabet religios,nu de alta dar exista un singur Trisaghion in toata Scriptura si acela nu este cu privire la iubirea usor lesinata care circula in prezent,fara nici o legatura cu sfintenia din care ar trebui sa se nasca.Bravo ma baiatule.Inapoi la critica textului: privind ganditor si oarecum nauc la cele scrise am ajuns la concluzia usor bizara,dar in perfecta concordanta cu dementa in care traim,ca s-ar putea totusi sa prind vremurile de pe urma.Vsovivi eu votez pentru ramanerea ta in acesta agora virtuala intrucat am mari dubii ca poti face vreun rau cuiva:) Singura mea temere este sa nu ajungem precum George si Lenny din cartea ,,Oameni si soareci"a lui John Steinbeck. Domnul cu tine!

[vsovivivi]

Mulţumesc lui N.Priceputu şi Pelerinului spre răsărit pentru reprimire şi pentru urările de bine.

Am impresia că aşa a citit Israelul cel vechi cele două table cu ochii trupeşti şi duhovniceşti căci Moise când a venit a doua oară de pe munte, după alte 40 de zile, ţinea prima tablă în mâna stângă şi a doua în mâna dreaptă şi Israelul cel vechi citea de la dreapta la stânga ce era scris şi se vedea... şi citea şi ce era scris în paranteze şi nu se vedea... adică citea porunca de pe prima tablă din mâna stângă şi apoi de pe tabla a doua din mâna dreaptă a lui Moise, trimis ce cobora plin de Duhul lui Dumnezeu cu faţa spre ei căci el era trimis de Dumnezeu cu legea sfinţeniei şi cu duhul proorociei:

Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamântul (ţara (gLumea)) Egiptului, din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine! Moise! Sa nu ucizi!
( 1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine. Ilie. 6. Să nu ucizi.
Fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora este Imparatia Cerurilor; Hristos; Fericiti cei curati cu inima , ca aceia Il vor vedea pe Dumnezeu; )


Sa nu-ti faci chip cioplit si nici o alta asemanare a nici unui lucru din câte sunt în cer, acolo sus, si nici din câte sunt pe pamânt, aicea jos, si nici din câte sunt în apele de sub pamânt! Sa nu te închini lor şi nici sa le slujesti, caci Eu sunt un Dumnezeu zelos, care arunc pe copii vina parintilor ce Ma urasc pe Mine, pâna la al treilea si al patrulea neam, si Ma milostivesc pâna la al miilea neam catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele! Moise! Sa nu desfrânezi!
( 2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor. Ilie. 7. Sa nu fii desfranat.
Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia; Hristos; Fericiti facatorii de pace , ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema; )


Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau în desert, ca nu va lasa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în desert numele Lui! Moise! Sa nu furi!
( 3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert. Ilie. 8. Sa nu furi.
Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul; Hristos; Fericiti cei prigoniti pentru dreptate , ca acelora este Imparatia Cerurilor; )

Adu-ti aminte de ziua Domnului, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa în ele toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau; Sa nu faci în ea nici o muncă (nici un lucru); nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramâne la tine; Caci în sase zile a facut Domnul Cerul si Pamântul, marea si toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o! Moise! Sa nu marturisesti strâmb împotriva aproapelui tau!
( 4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste. Ilie. 9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura; Hristos; Fericiti veti fi , cand din pricina Mea va vor ocari si va vor prigoni si mintind vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra; )

Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie ţie bine si sa traiesti ani multi pe pamântul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie! Moise! Sa nu doresti (râvneşti) cele ce sunt ale aproapelui tau: nici casa aproapelui tau, nici femeia aproapelui tau, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui si nici unul din dobitoacele lui si nimic din cele câte sânt ale aproapele tau!
( 5. Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant. Ilie. 10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.
Fericiti cei milostivi , ca aceia se vor milui; Hristos; Bucurati–va si va veseliti, caci plata voastra multa este in ceruri; )

“Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Lc. 6:22-23).

[stefan florin]

În prealabil postat de vsovivivi

L-au bannat pe nedrept pe robul cel păcătos al Domnului.

care Domn?

[vsovivivi]

În prealabil postat de stefan florin

care Domn?

Dacă tu ştii mai mulţi înseamnă că mă ispiteşti să cred că nu împlineşti porunca a 7-a din decalog coroborată cu celelalte de mai sus şi mai jos:

7. Să nu fii desfrânat sau Să nu desfrânezi...

Iar interpretarea ei nu se bazează pe frână cum interpretează unii lăudându-se cu înfrânarea, cu echilibrul şi neexagerarea, adică ei se laudă cu starea păcătoasă de tip căldicel dedulciţi fiind cu păcatele mijlocii, nu prea mari şi nici prea mici, ci interpretarea corectă vine de la frâu, iar frâul este pus pe armăsari ca să nu se desăvârşească prin frica de idoli şi prin precauţia exagerată ce vine din îndoială superstiţioasă ca să asculţi mai uşor de porunci omeneşti care nu mântuie pe nimeni ci întreţin fărădelegea şi vine din necredinţă ca să contrazici şi să experimentezi cu multă curiozitate perversă păcatele răspândind apoi neghina vopsită... ci să se desăvârşească prin credinţa credincioasă care merge sigură şi dreaptă fără să pună des piciorul pe frână decât doar atunci când ia aminte, ci mai degrabă se pune mâna pe frâu, ca să nu-şi lase armăsarul să privească în stânga sau în dreapta ca nu cumva să se-abat-ă afară din Cale căzând în ispită.

Cine-şi leapădă frâul se 'desăvârşeşte' prin deasa frânare, numită înfrânare... că până la urmă din lene şi crezându-se înţelept ajunge să stea pe loc, păcătuind la nesfârşit cu toate păcatele mijlocii, crezându-se cumpătat şi căutând mereu echilibrul şi crezând că merge pe aurita cale de mijloc ca pe sârmă, vorba cezarilor iubitori de urale: 'ave, ave, ave cezar'. Antonimul la desfrânare nu e înfrânarea care aduce mai mult a îndărătnicie ci este credinţa credincioasă şi înţelepciunea mânuirii frâului.

E vorba deci de Domnul Dumnezeu, de Sfânta Treime împreună cu omul căruia i-a pus în mână frâul Vieţii... pe calea purtării Crucii.. nu a omului ci a Domnului şi a ucenicilor şi mucenicilor Săi, iar sf. Pantelimon zice că ''mucenic înseamnă iubitor de curăţie'' dar unul care se socoteşte pe sine veşnic murdar fără ca să fie, căci pare-mi-se mie şi Duhului Sfânt că mu din cuvântul mucenic vine de la murdărie... şi de la cuvântul muerta-muarte-moarte.

Păi de aia nu mai ştiţi voi despre care Domn e vorba, pentru că cineva foarte bine intenţionat umblând la text a pus un b de la virtute acolo unde nu trebuia şi aşa a păcălit gLumea, şi pe credincioşi, şi dacă ar fi putut chiar şi pe cei aleşi, căci l-a pus înaintea lui Aaron proorocul lui Moise proorocul lui Dumnezeu, de au citit apoi urmaşii cu aplomb râvnind cu toţii la a ajunge măcar unul dintre ei, macar un baron.. mai mic, dacă scaunul de rege era ocupat definitiv de Irozi.

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Dacă tu ştii mai mulţi înseamnă că mă ispiteşti să cred că nu împlineşti porunca a 7-a din decalog coroborată cu celelalte de mai sus şi mai jos:

7. Să nu fii desfrânat sau Să nu desfrânezi...

Iar interpretarea ei nu se bazează pe frână cum interpretează unii lăudându-se cu înfrânarea, cu echilibrul şi neexagerarea, adică ei se laudă cu starea păcătoasă de tip căldicel dedulciţi fiind cu păcatele mijlocii, nu prea mari şi nici prea mici, ci interpretarea corectă vine de la frâu, iar frâul este pus pe armăsari ca să nu se desăvârşească prin frica de idoli şi prin precauţia exagerată ce vine din îndoială superstiţioasă ca să asculţi mai uşor de porunci omeneşti care nu mântuie pe nimeni ci întreţin fărădelegea şi vine din necredinţă ca să contrazici şi să experimentezi cu multă curiozitate perversă păcatele răspândind apoi neghina vopsită... ci să se desăvârşească prin credinţa credincioasă care merge sigură şi dreaptă fără să pună des piciorul pe frână decât doar atunci când ia aminte, ci mai degrabă se pune mâna pe frâu, ca să nu-şi lase armăsarul să privească în stânga sau în dreapta ca nu cumva să se-abat-ă afară din Cale căzând în ispită.

Cine-şi leapădă frâul se 'desăvârşeşte' prin deasa frânare, numită înfrânare... că până la urmă din lene şi crezându-se înţelept ajunge să stea pe loc, păcătuind la nesfârşit cu toate păcatele mijlocii, crezându-se cumpătat şi căutând mereu echilibrul şi crezând că merge pe aurita cale de mijloc ca pe sârmă, vorba cezarilor iubitori de urale: 'ave, ave, ave cezar'. Antonimul la desfrânare nu e înfrânarea care aduce mai mult a îndărătnicie ci este credinţa credincioasă şi înţelepciunea mânuirii frâului.

E vorba deci de Domnul Dumnezeu, de Sfânta Treime împreună cu omul căruia i-a pus în mână frâul Vieţii... pe calea purtării Crucii.. nu a omului ci a Domnului şi a ucenicilor şi mucenicilor Săi, iar sf. Pantelimon zice că ''mucenic înseamnă iubitor de curăţie'' dar unul care se socoteşte pe sine veşnic murdar fără ca să fie, căci pare-mi-se mie şi Duhului Sfânt că mu din cuvântul mucenic vine de la murdărie... şi de la cuvântul muerta-muarte-moarte.

Păi de aia nu mai ştiţi voi despre care Domn e vorba, pentru că cineva foarte bine intenţionat umblând la text a pus un b de la virtute acolo unde nu trebuia şi aşa a păcălit gLumea, şi pe credincioşi, şi dacă ar fi putut chiar şi pe cei aleşi, căci l-a pus înaintea lui Aaron proorocul lui Moise proorocul lui Dumnezeu, de au citit apoi urmaşii cu aplomb râvnind cu toţii la a ajunge măcar unul dintre ei, macar un baron.. mai mic, dacă scaunul de rege era ocupat definitiv de Irozi.

Ştiu că vă place să mă contraziceţi exact ca neghinele vopsite împrăştiate de 'marii' duhovnicii şi 'străluciţii' teologi ai neamului, nu că n-ar fi, şi citind ce am scris ştiu că aţi trecut brusc de partea frânei că cică de la frână vine antonimul desfrânării adică înfrânarea şi nu de la frâu... nu de la frâul credinţei.

Păi dacă vă place înfrânarea atunci vă spun că ea e bună doar când v-aţi inversat calea, direcţia, sensul, rostul... când în loc să urcaţi coborâţi, când în loc să vă desăvârşiţi vreţi să păcătuiţi fără să vă daţi seama şi atunci într-Adevăr ar fi bine să puneţi tot mai des piciorul pe frână până ce vă opriţi de tot ca să nu mai des-frânaţi şi abea atunci, când v-aţi oprit din alunecare şi staţi pe loc repauls are sens cumpătarea, echilibrul, măsura, înfrânarea, aurita cale de mijloc ca antonim la desfrânare deşi mai simplu ar fi să vă schimbaţi cu 180 de grade direcţia de mers şi să porniţi din nou la deal cu crucea-n spate sau dacă aveţi femeie atunci şi cu sacul cu păcate, nu-l lepăda ci ia-l în spate, deci în loc să coborâţi ar fi mai simplu să încercaţi să suiţi pe munte, pe muntele nepăcătuirii, pe muntele credinţei, pe muntele szionului cel nou.
"Casatoria este sacul cu păcate. Mărita-te si ia-l în spate " (păr.proor. Arsenie Boca)

PS: Deci crucea înainte şi sacul cu păcate în spate!

[vsovivivi]

După cum se observă, după cum i se pare omului şi Duhului Sfânt, cele 10 porunci scrise pe două table ale legii, table de piatră, scrise prin puterea şi tăria lui Dumnezeu, ele se pot citi şi astfel:

Primele 5 sunt contra mândriei viclene a omului îndrăcit făcută pe faţă invers faţă de lege, în plină zi, la lumină, iar celelalte 5 sunt făcute tot de el viceversa dar în ascuns.

Dacă însă omul se dă credincios şi ascultător de Dumnezeu şi devine prin tăgăduirea puterii Domnului un prefăcut ipocrit şi un mare făţarnic atunci el face pe dos de frica gLumii, pe primele 5 le face invers în ascuns şi pe ultimele 5 le face în văzul tuturor ca să se arate smerit sau sminţişor sau drept cică pentru Dumnezeu.

Iar omul viclean şi s-a_ta_ni_zaţ, el se dă feciorelnic şi sărac şi ascultător şi sigur fiindcă jură şi promite şi se arată evident un slujitor al Domnului lăudându-se înaintea Domnului, în ascuns, arătându-se nepăcătos şi negreşitor, prin faptul că le încură complet şi nu mai ştie nici el care le împlineşte la lumină şi care la întuneric şi care le împlineşte drept şi care invers, şi face aşa până i se stinge complet candela, crezând el că a trecut direct în har şi că nu mai trebuie să slujească legii, legii Domnului, proorociilor şi celui despre care se vorbeşte în psalmi, şi în starea asta decăzută el idolizează fie legea, fie harul, fie icoanele, fie lucrarea Domnului, fie biserica, fie pe el însuşi căzând treptat treptat într-o stare mai rea ca cea dinainte, de parcă prin asta ar fi reuşit să scape de griji ca şi cum ar fi devenit infailibil, incoruptibil, neispitibil, şi necăzător în propria ispită şi autoîndreptăţire.

Sf. Pavel a zis foarte simplu şi frumos care se poate traduce foarte simplu şi se poate tălmăci simplu de sus, de la Dumnezeu astfel:

''Eu sunt legea!.. adică Hristos, adică sfânta Treime cu Fiul Omului cu tot!.. împreună cu toţi sfinţii şi drepţii şi păcătoşii care se întorc la Calea cea bună.

[vsovivivi]

Unii ar întreba ca ipocriţii: care adevăr?.. încercând să-şi pună pile filozofice ca Pilat din Pont pentru ca să poată întreba sceptic şi pesimist şi deznădăjduit de pe scaunul de judecător:.. şi ce este Adevărul? Păi ăla este adevărul că Pilat a primit mita oamenilor stârniţi pentru a face judecată nedreaptă şi ca să-şi elibereze pilosul, confratele om aşa ca ei, căci aflaseră că Iisus era şi om şi Dumnezeu, lucru inacceptabil la oameni fiindcă era smerit, blând, bun, incoruptibil, vindecător, curat, şi bineînţeles sfânt Carele mai şi învia pe câte unul spre slava Tatălui Ceresc.

Păi adevărul ăla că nu Dumnezeu este pomul Binelui şi a Răului şi nici pomul Vieţii ci cât trăieşte omul pe pământ el este, fiindcă asta este: o corcitură între pomul cunoştinţei binelui şi răului, binecuvântării şi blestemului, sfinţeniei şi păcatului şi între pomul vieţii căci asta caută omul: să trăiască cât mai mult pe pământ fără Dumnezeu, deci iată omule taină groaznică: TU EŞTI POMUL VIEŢII şi nu Iisus, nu Dumnezeu, căci Iisus a susţinut că el este viţa Adevărului şi Viaţa aia veşnică, aia care va să fie dacă mergi pe Cale până la sfârşit cu răbdare, pe Calea ascultării de Dumnezeu din dragoste curată.

Deci înseamnă că tu omule eşti vampirul, moroiul, pomul corupt, pomul corcit, pomul sălbatic, pomul blestemat, pomul vrăjitor, pomul proorociilor mincinoase, pomul rău, pomul grozav de prost şi spurcat, pomul înţelepciunii absurde, pomul făţarnic şi ispititor de superstiţios, pomul idolesc, POMUL VIEŢII.. trufaşe... tu, iar toţi cei ce au susţinut altfel te-au înşelat ca să te ţină în nepăsare, căci nu Iisus este pomul vieţii ci el este Viţa şi următorii lui sunt vlăstarele Viţei.

Iar satana şi dracii şi neghinele vopsite se hrănesc cu roadele tale omule, cu păcatele tale şi cu născocelile şi creaţiile tale artistice, cu pofta ta cea 'bună' de fete ale oamenilor sau ale sfinţilor ca să iei tu mereu numele Domnului căci tu te dai a fi tot felul de plăceri şi bunătăţi şi speranţe frumoase: biruitorul răului, vestea cea fericită, pofta cea bună şi mare, privirea curată şi dreaptă, vorba înţeleaptă şi smerită, viaţa sfântă şi cumpătată, viitorul luminos, binele veşnic, exemplul cel de urmat... tu omule corupt, tu întinzi mâna şi iei fără ruşine şi fără jenă cu mult tupeu numele Domnului răstignind apoi la nesfârşit pe Iisus şi Cuvântul lui Dumnezeu şi pe toţi cei ce-L iubesc şi-i păzesc poruncile ca pe comoara cea mai de preţ.

Deci tu eşti Pomul!.. vieţii trufaşe şi al cunoştiinţei... şi a răului prin exersarea la nesfârşit a păcatului şi mândriei că poţi păcătui tot mai viclean, şi ca atare dacă vezi că poţi atunci te arăţi tot mai mare că cică nu mai eşti neputincios ci iată că te-ai vindecat... te-ai vindecat de Dumnezeu definitiv la capul cel bolnav de atâta dor de păcate spurcate ce te încântă că o să le poţi face cu multă ispisălogeală ispimuitoareoare şi plină de in-vidi-ia cea rea.

Nu uita deci Adevărul!.. că Dumnezeu este cutremurul Cerului şi al Pământului.. şi nu tu!

[stefan florin]

În prealabil postat de vsovivivi

Unii ar întreba ca ipocriţii: care adevăr?.. încercând să-şi pună pile filozofice ca Pilat din Pont pentru ca să poată întreba sceptic şi pesimist şi deznădăjduit de pe scaunul de judecător:.. şi ce este Adevărul? Păi ăla este adevărul că Pilat a primit mita oamenilor stârniţi pentru a face judecată nedreaptă şi ca să-şi elibereze pilosul, confratele om aşa ca ei, căci aflaseră că Iisus era şi om şi Dumnezeu, lucru inacceptabil la oameni fiindcă era smerit, blând, bun, incoruptibil, vindecător, curat, şi bineînţeles sfânt Carele mai şi învia pe câte unul spre slava Tatălui Ceresc.

Păi adevărul ăla că nu Dumnezeu este pomul Binelui şi a Răului şi nici pomul Vieţii ci cât trăieşte omul pe pământ el este, fiindcă asta este: o corcitură între pomul cunoştinţei binelui şi răului, binecuvântării şi blestemului, sfinţeniei şi păcatului şi între pomul vieţii căci asta caută omul: să trăiască cât mai mult pe pământ fără Dumnezeu, deci iată omule taină groaznică: TU EŞTI POMUL VIEŢII şi nu Iisus, nu Dumnezeu, căci Iisus a susţinut că el este viţa Adevărului şi Viaţa aia veşnică, aia care va să fie dacă mergi pe Cale până la sfârşit cu răbdare, pe Calea ascultării de Dumnezeu din dragoste curată.

Deci înseamnă că tu omule eşti vampirul, moroiul, pomul corupt, pomul corcit, pomul sălbatic, pomul blestemat, pomul vrăjitor, pomul proorociilor mincinoase, pomul rău, pomul grozav de prost şi spurcat, pomul înţelepciunii absurde, pomul făţarnic şi ispititor de superstiţios, pomul idolesc, POMUL VIEŢII.. trufaşe... tu, iar toţi cei ce au susţinut altfel te-au înşelat ca să te ţină în nepăsare, căci nu Iisus este pomul vieţii ci el este Viţa şi următorii lui sunt vlăstarele Viţei.

Iar satana şi dracii şi neghinele vopsite se hrănesc cu roadele tale omule, cu păcatele tale şi cu născocelile şi creaţiile tale artistice, cu pofta ta cea 'bună' de fete ale oamenilor sau ale sfinţilor ca să iei tu mereu numele Domnului căci tu te dai a fi tot felul de plăceri şi bunătăţi şi speranţe frumoase: biruitorul răului, vestea cea fericită, pofta cea bună şi mare, privirea curată şi dreaptă, vorba înţeleaptă şi smerită, viaţa sfântă şi cumpătată, viitorul luminos, binele veşnic, exemplul cel de urmat... tu omule corupt, tu întinzi mâna şi iei fără ruşine şi fără jenă cu mult tupeu numele Domnului răstignind apoi la nesfârşit pe Iisus şi Cuvântul lui Dumnezeu şi pe toţi cei ce-L iubesc şi-i păzesc poruncile ca pe comoara cea mai de preţ.

Deci tu eşti Pomul!.. vieţii trufaşe şi al cunoştiinţei... şi a răului prin exersarea la nesfârşit a păcatului şi mândriei că poţi păcătui tot mai viclean, şi ca atare dacă vezi că poţi atunci te arăţi tot mai mare că cică nu mai eşti neputincios ci iată că te-ai vindecat... te-ai vindecat de Dumnezeu definitiv la capul cel bolnav de atâta dor de păcate spurcate ce te încântă că o să le poţi face cu multă ispisălogeală ispimuitoareoare şi plin'ă de invidi-ia cea rea.

Nu uita deci Adevărul!.. că Dumnezeu este cutremurul Cerului şi al Pământului.. şi nu tu!

din nou ai scris adanc amice