Mandria

În prealabil postat de rim5431

..."spovedania", marturisirea pacatelor, nu este mai directa si adevarata cand este adresata direct Tatalui nostru? Decat unui parinte duhovnic.
Nu este El o autoritate mai mare decat sfintii parinti?

Ba da, spovedania este mai directa si mai adevarata cand e adresata direct Tatalui nostru. Problema e ca de obicei, cand facem aceasta, noi nu suntem nici directi nici adevarati. Pentru ca nu ne costa, de fapt, nimic sa ne imaginam ca vorbim cu Dumnezeu. In schimb, cand suntem sub epitrahil, desi ne aflam in fata unui pacatos, poate mai mare decat noi, avem macar stanjeneala ca ne aude in sfarsit, pe bune, cineva. Acolo nu mai e loc de imaginatii ci totul e concret, sesizabil cu simturile.
Dar cand ne aflam cu totul inchisi in turnul de fildes al mintii (eventual betonat cu niste studii oarecare in marea Britanie sau de-a dreptul in Manciuria), ne inaltam nu stiu cum atat de mult incat vorbim direct cu Unul pe masura noastra (inchipuita), in sfarsit cu Unul Dumnezeu (iar nu cu un prapadit de om care se intampla ca e preot).

Uite, eu cred ca daca mergi macar o data si te spovedesti pe bune la un preot, cresc sansele sa te intorci aici si sa ne scrii altceva.
Sau poate nu, nu vei spune altceva... nu stiu... Mergi, insa, si incearca.

[Mihailc]

Păcatele noastre nu sunt o noutate pentru Domnul, iar noi la spovedanie nu ne limităm în a-L informa pe Dumnezeu asupra dimensiunilor ticăloşiei noastre. Taina aceasta poate fi numită şi o anticipare la scară redusă a Judecăţii de Apoi, cu deosebirea că până suntem în trup mai avem o şansă la pocăinţă şi îndreptare. Nici nu se compară impactul psihologic şi duhovnicesc al mărturisirii în faţa unei persoane, cu monologul fariseic în faţa unui perete. Pentru că ruşinea resimţită în faţa duhovnicului este aproape zero faţă de aia de la Judecată, unde vom fi transparenţi ca nişte cristale în privinţa mizeriilor pe care acum le ascundem cu mare grijă ca nu cumva idolul imaginii noastre publice să sufere vreo vătămare.

[rim5431]

În prealabil postat de Mihailc

Păcatele noastre nu sunt o noutate pentru Domnul, iar noi la spovedanie nu ne limităm în a-L informa pe Dumnezeu asupra dimensiunilor ticăloşiei noastre. Taina aceasta poate fi numită şi o anticipare la scară redusă a Judecăţii de Apoi, cu deosebirea că până suntem în trup mai avem o şansă la pocăinţă şi îndreptare. Nici nu se compară impactul psihologic şi duhovnicesc al mărturisirii în faţa unei persoane, cu monologul fariseic în faţa unui perete. Pentru că ruşinea resimţită în faţa duhovnicului este aproape zero faţă de aia de la Judecată, unde vom fi transparenţi ca nişte cristale în privinţa mizeriilor pe care acum le ascundem cu mare grijă ca nu cumva idolul imaginii noastre publice să sufere vreo vătămare.

Taina spovedaniei este importanta.
Insa nu se compara cu relatia directa cu Dumnezeu. Ce ai scris tu, daca aceea este cu adevarat gandirea ta, te-ai departat de Iisus. Dumnezeu e Tatal, orice copil are dreptul sa vorbeasca cu El, sa-i spuna despre greselile sale, de parca materialul ar conta cand El este mereu cu noi. Asa s-a departat multimea, din cauza unor farisei cu gandirea aceasta, atunci cand L-ati pus pe Dumnezeu ca un fel de Stapan la care trebuie sa ajungi la El prin cai mijlocitoare. Voi i-ati departat pe credinciosi facandu-i sa uite ca au un Tata.
Iar in fata judecatii tale personale ti se va spune si despre gandirea ta gresita.
Si voi repeta ani intregi atat cat imi va permite Domnul si mi-a dat voie sa stiu, si va voi spune ca Judecata finala vine in mai putin de trei decenii si mai multe decat li se va permite unui alt popor sa stie.
Asa cum spunea parintele Arsenie Boca, lumea se va uita din senin la Romania.

În prealabil postat de rim5431

Si voi repeta ani intregi atat cat imi va permite Domnul si mi-a dat voie sa stiu, si va voi spune ca Judecata finala vine in mai putin de trei decenii si mai multe decat li se va permite unui alt popor sa stie.

Ignori un aspect foarte important menţionat în NT:
11. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi. Matei (24, 11)
24. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. (Matei 24, 24)
36. "Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl". (Matei 24, 36)

Ia aminte la aceste cuvinte ale Mântuitorului şi lasă proorociile astea de doi bani, să ştii că nu vei impresiona pe nimeni pe aici.

În prealabil postat de rim5431

Asa cum spunea parintele Arsenie Boca, lumea se va uita din senin la Romania.

De unde le-ai mai scos şi pe astea, din senin cumva? Şi dacă tot ai pomenit de părintele bine ţi-ar şade să-i citeşti sfaturile care spun cam aşa: "Păcatele trebuie ispăşite după spovedanie aici (în viaţa aceasta), prin canon şi prin suferinţe purtate cu răbdare, ca să scăpăm de ispăşirea de dincolo" sau "Spovedania deasă la Preot, postul trupului şi al minţii, rugăciunea şi pocăinţa sunt cele mai puternice arme în lupta împotriva desfrânării".

Deci voinice, mai uşor cu ideile propii. La fel şi cu epitetele pe aici! Vezi că corniţele nu pot sta mult timp ascunse, la fel şi codiţa. Ai intrat pe forum dându-te drept miluşel care vrea să înveţe ceva şi dintr-o dată brusc ai devenit învăţător şi chiar prooroc. Dacă eşti vreun sectar care se plictiseşte, ia aminte că ceea ce semeni vei secera!

ps: mie îmi miroase a troll

[rim5431]

În prealabil postat de ioan cezar

Ba da, spovedania este mai directa si mai adevarata cand e adresata direct Tatalui nostru. Problema e ca de obicei, cand facem aceasta, noi nu suntem nici directi nici adevarati. Pentru ca nu ne costa, de fapt, nimic sa ne imaginam ca vorbim cu Dumnezeu. In schimb, cand suntem sub epitrahil, desi ne aflam in fata unui pacatos, poate mai mare decat noi, avem macar stanjeneala ca ne aude in sfarsit, pe bune, cineva. Acolo nu mai e loc de imaginatii ci totul e concret, sesizabil cu simturile.
Dar cand ne aflam cu totul inchisi in turnul de fildes al mintii (eventual betonat cu niste studii oarecare in marea Britanie sau de-a dreptul in Manciuria), ne inaltam nu stiu cum atat de mult incat vorbim direct cu Unul pe masura noastra (inchipuita), in sfarsit cu Unul Dumnezeu (iar nu cu un prapadit de om care se intampla ca e preot).

Uite, eu cred ca daca mergi macar o data si te spovedesti pe bune la un preot, cresc sansele sa te intorci aici si sa ne scrii altceva.
Sau poate nu, nu vei spune altceva... nu stiu... Mergi, insa, si incearca.

Nu am zis ca nu m-as duce la niciun preot, ba din contra, Taina Spovedaniei este foarte importanta dar nu intr-atat incat sa pui parintii duhovnici inaintea Lui Dumnezeu.
Ce-ai scris tu mai sus Il coboara pe Dumnezeu la nivelul lor, ba mai jos. Asa cum tu ii vorbesti preotului de problemele tale, el nu poate avea solutii, nu este omniscient, in schimb te asculta, pentru ca prin el se savarseste iertarea pacatelor prin pocainta.
Acelasi lucru se intampla si vorbindu-i direct Tatalui, fiind constient de existenta Lui, nu-i ceri iertare unei figuri imaginare, relatia ta e cu tine si El, de copil si parinte, un mijlocitor nu se compara. Ba mai mult, El te va ierta si iti va da ajutorul necesar in functie de vointa Lui.
Tu suni a fariseu, nu a ca cineva care stie despre Iisus.

În prealabil postat de rim5431

Nu am zis ca nu m-as duce la niciun preot, ba din contra, Taina Spovedaniei este foarte importanta dar nu intr-atat incat sa pui parintii duhovnici inaintea Lui Dumnezeu.
Ce-ai scris tu mai sus Il coboara pe Dumnezeu la nivelul lor, ba mai jos. Asa cum tu ii vorbesti preotului de problemele tale, el nu poate avea solutii, nu este omniscient, in schimb te asculta, pentru ca prin el se savarseste iertarea pacatelor prin pocainta.
Acelasi lucru se intampla si vorbindu-i direct Tatalui, fiind constient de existenta Lui, nu-i ceri iertare unei figuri imaginare, relatia ta e cu tine si El, de copil si parinte, un mijlocitor nu se compara. Ba mai mult, El te va ierta si iti va da ajutorul necesar in functie de vointa Lui.
Tu suni a fariseu, nu a ca cineva care stie despre Iisus.

Eu, fariseu?
Ma magulesti...
Sunt doar un prost care si-a inchipuit, in prostia lui, ca ai vreun dram de buna-vointa in tine. Vezi cat de prost sunt eu, sarmanul? Roaga-te asadar pentru mine (desigur, dupa ce te spovedesti...).