Taina suferintei

În prealabil postat de antiecumenism

interesant si articolul:

Maica Siluana Vlad: LA CAPATUL DURERII E DUMNEZEU

"Pe noi ne doare lipsa bucuriei

Acum eu spun, mărturisesc ca o realitate, că durerea omului este vocea lui Dumnezeu din om, este glasul lui Dumnezeu care a rămas în mine, este vocea lui Dumnezeu pe care nici o tehnica umană de anesteziere nu reuşeşte încă să o închidă, e glasul conştiinţei care străbate prin toate falsificările mele, prin toate construcţiile acestea ale egoului care mă despart de mine. Durerea strigă la mine:„Ştii, eu sunt aici, pe mine mă doare ce faci tu”. Mergând pe firul durerii am devenit un terapeut, ca să zic aşa, aceasta înainte de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, şi am văzut că singura posibilitate să nu mori de durere este să o trăieşti, să o accepţi. Cu cât te împotriveşti şi te zbaţi mai mult, cu atât este mai chinuitoare, dar dacă zic doare-mă şi fă-ţi lucrarea şi sfârşeşte cu mine, apare o bucurie, este încetarea unei împotriviri şi trecerea la un alt nivel de conştiinţă. Conştiinţa te trezeşte, se lărgeşte, se adânceşte."

Gasesc ca fiind cu totul exceptional articolul recomandat. Cititi, fratilor si surorilor, tot articolul!
Rar am intalnit asa cuvant, in zilele noastre... O sinteza minunata, intre sufletesc (in sensul unei abordari psihologice de mare rafinament) si duhovnicesc, ca sa ma exprim cumva cat de cat, desi analitic, exterior, of... (Cum sa caracterizezi un astfel de cuvant?)

Sa te rasplateasca Domnul pentru bunatatea de a oferi linkul acesta, frate!