Dogme in diferite biserici

[Tartaruga]

În prealabil postat de catalin2

Din ce vrei tu sa arati nu ai nevoie de toate dogmele, ci de cele diferite intre culte, ti-am mai spus. Dogma o stie tot credinciosul, in mod comprimat, este Crezul. In rest spune ca el crede tot ce invata Biserica, chiar daca nu stie toate dogmele. In schimb Biserica are toate dogmele perfecte, toata invatatura este rezumata in catehism. Nimeni nu o sa-ti scrie tot catehismul pe forum, nu stiu de ce tot insisti. Dogmele clarificate sunt cele date la sinoadele ecumenice si locale, nici pe aceela nu o sa ti le dea nimeni, sunt pe net. Tu un singur tip de dogma cauti de fapt, de exemplu Ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si nu si de la Fiul. Uite, ai gasit ce cautai, dogma ortodoxa care se opune unei dogme catolice. Studiu incheiat.

Draga Catalin,
La tine nu am insistat cu absolut nimic ci te-am invitat frumos sa scrii pe alte topice daca acesta nu iti place. Deci ignora tot ceea ce vezi aici, nu-i pentru tine, nu insista nimeni, stai linistit si nu-ti pierde timpul pe aici. Daca insa tii mortis sa scrii, atunci nu mai acuza ca insista cineva cu ceva in ceea ce te priveste pentru ca nu este cazul.

În prealabil postat de editheraven

Predica de pe munte a lui Iisus este baza crestinismului.

Intr-un studiu cu privire la istoria crestinismului Schaff spunea ca: ,,Intrucat religia este cea mai profunda si sfântă preocupare a omului, aparitia religiei creştine în istorie este cel mai important eveniment dintre toate evenimentele. Este sfârşitul lumii vechi şi începutul unei lumi noi.Istoria omenirii înainte de naşterea Sa trebuie privită ca o pregătire pentru venirea Lui, iar istoria de după naşterea Sa ca o raspandire treptată a spiritului Său şi a a Impărăţiei Sale. "Toate lucrurile au fost create de EL, şi pentru EL." EL este "dorinţa tuturor neamurilor." EL a apărut în "împlinirea timpului", atunci când procesul de pregătire a fost terminat iar nevoia lumii de răscumpărare din pacat a fost pe deplin dezvăluita.Pregatirile pentru aparitia creştinismul au început în mod corespunzător cu facerea omului, care a fost creat purtand chipul lui Dumnezeu in el, destinat pentru comuniunea cu El prin Fiul Sau veşnic ; şi cu promisiunea de mântuire pe care Dumnezeu a dat-o primilor noştri părinţi, ca o stea a sperantei care să-i călăuzească prin întunericul păcatului şi al erorii."

Ce este cu adevarat fara asemanare,asa cred eu, in istoria lumii,la implinirea timpului venirii Sale, este simplitatea in complexitate a invataturii Sale intrucat daca am da la o parte tot ce s-a spus,bun sau rau,despre EL de-a lungul istorie lumii,in drumul ei spre Parusie,ni-se dezvaluie in fata ochilor si inimii,precum in fata acelor evrei simpli care-l ascultau in acele clipe,o invatatura atat de simpla,atat de frumoasa,atat de majestuoasa tocmai in simplitatea ei,precum un rau de apa vie, incat realizezi ca nu putea fi data de un simplu om.Un critic al relatarilor biblice,intr-un demers de demitologizare a persoanei Sale,in cautarea lui Iisus ,,cel istoric"constata ca pana si in situatia in care ar fi fost un simplu om,supus viziunii timpului sau,si chiar daca ar fi fost strivit de roata istoriei tocmai datorita radicalismului sau imposibil de acceptat de o lume decazuta,totusi spiritul sau,mesajul sau continua sa strabata timpul intr-un mod atat de transformator incat ajungi inevitabil sa te intrebi oare cine a fost acest om.

Insa noi stim ca EL este Fiul lui Dumnezeu si prin urmare nu putea aduce umanitatii,EL facand in fiecare clipa a vietii Sale voia Tatalui care L-a trimis,decat mesajul lui Dumnezeu care nu poate fi altfel decat mai presus de tot ceeea ce credem noi ca ar trebui sa fie.Tocmai aceea simplitate a Predicii,unii poate dintre cei ce au stat acolo nu l-au mai vazut apoi in timpul Sau pe pamant,ramine un exemplu de simplitate curata la care suntem chemati,atat de frumoasa,atat de blanda si totusi atat de greu de indeplinit.De-a lungul istoriei lumea,in ansamblul ei, a esuat sa o aplice,a fost aplicata insa individual si in anumite colectivitati dar la nivel general lumea i-a ramas vrajmasa.Un cinic spunea ca daca un stat s-ar organiza conform Predicii de pe Munte atunci ar disparea din istorie in doua zile probabil din graba de a intra in Imparatia Cerurilor.Mult cinism,care reflecta raspunsul lumii dar si un sambure de adevar in cele spuse.

Nu cred ca a venit clipa ca spiritul Predicii de pe Munte sa cucereasca lumea in intregimea ei.M-am intrebat mereu daca eroii acelei predici nu sunt de fapt adevaratii si singurii locuitori ai Imparatiei,un loc unde Dumnezeu le este Tata iar prin Hristos ei toti sunt frati.Daca as sti ca acei oameni vor fi cei ce vor intra cei dintai in aceea lume noua si in acel cer nou,de care vorbeau apostolii,as fi atat de fericit intrucat inseamna ca toata falsitatea acestei lumi,toata nebunia si toate lanturile puse de ea vor cadea intr-o zi,chiar daca pare cateodata atat de departata.Cred cu tarie ca va veni ziua cand cele spuse de Hristos ,,Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis."isi vor gasi implinirea si prin triumful eroilor Predicii de pe Munte si mai cred ca atunci,in acele clipe,toti acei frumosi nebuni,in mintea lumii,ai credintei vor fi impreuna implinind cuvintele tocmai prin spiritul celor aratate in aceea predica ce nu este altceva decat chemarea acasa,spre ce trebuie sa fim,spre biruirea mortii din launtrul nostru.

Invatatura Sa trebuia sa fie cumva unica in puterea ei transformatoare dar si radicala fata de orice tentatie a lumii de a-i corupe esenta regasirii chipului dumnezeirii din fiecare,trebuie sa se pune opozitie cu orice incercare de a-i inblanzi,prin compromisul etern al lumii,chemarea sfanta spre lepadare de intunericul acestui veac,ce va mai tine doar o clipa pana cand lumina ce a patruns prin toate cotloanele pacatului sau,va straluci in plinatatea ei,si orice urma a noptii ce pare ca ne invaluie adesea va cadea in fata rasaritului.Cand trec prin clipe grele,ca orice om m-as bucura sa-mi aduc mereu aminte sa recitesc cele spuse de Hristos in Matei 5,3-7,27.Am sentimentul ca de cate ori am facut asta parca pasii mi s-au clatinat mult mai greu apoi,este dragostea divina,sfintenia si trairea ei,in acele cuvinte,marturisesc ca mereu ma impresioneaza profund cand le citesc dar imi arata si cat de departe sunt de ele.Foarte departe si spun asta pentru ca maretia lui Dumnezeu in Hristos(Ioan 17,4),stralucind prin acele cuvinte ale Fiului,imi arata cat de simpla dar si cat de radicala este sfintenia Sa si cat de departe sunt de esenta ei,cat de ingropat in prejudecati si falsitate ma gasesc prin furtuna aceste lumi,cat de mult mi-se aplica cuvintele Sfantului Apostol Iacov:

,,Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici."

Doamne ajuta!

[Tartaruga]

Foarte frumoase cuvinte Pelerinule!

Ma bucur ca ati inteles toate acestea, era si esenta acestui topic! Stiu ca nu topicul v-a facut sa intelegeti dar ma bucur de postare.
As mai adauga doar un cuvant: modul in care Domnul a predicat si-a pus intr-atata amprenta pe umanitate pentru ca El a chiar aplicat ceea ce a predicat mergand pana la iubirea absoluta, desavarsita a Tatalui ce ne-o cere si noua: "Tata iarta-i ca nu stiu ce fac". Nimeni nu L-a vazut pe Dumnezeu Tatal in afara de El, de Domnul, dar "de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ramane intru noi si dragostea Lui in noi este desavarsita". Intrebarea pe care v-ati pus-o despre Imparatie mi-am pus-o si eu ajungand sa ma intreb ce inseamna a-L cunoaste pe Iisus si a face voia Tatalui? Inseamna intr-adevar cunoasterea lui Iisus ca personaj istoric sau cunoasterea Lui pentru ceea ce este, Iubire, traind in practica fericirile din predica Sa, caz in care cine se afla de fapt in Imparatia Sa?... Grea intrebare pentru crestinatate si chiar si pentru mine care am interpretat mereu ca fiind vorba de ambele variante impreuna si nedisociate, Iisus ca personaj istoric, ca Om si Dumnezeu. Si daca totusi nu-i asa, daca este vorba doar de partea a doua, cunoasterea lui Iisus pentru ceea ce este, Iubire, si astfel musulmanii si budistii si altii ne-au luat-o inainte in Imparatie, fiind acei "Fericiti cei care..."?... Daca interpretarea crestina despre cunoasterea lui Dumnezeu in mod dogmatic, faptul ca este Trinitar de exemplu nu este aceea care conditioneaza mantuirea ci este doar o cunostinta in plus, in timp ce mantuirea este conditionata de cunoasterea lui Dumnezeu ca iubire, si nu cunoastere la modul teoretic, ci la modul practic, trait asa cum a trait El, pana la iubirea de vrajmas, pana a spune lui Dumnezeu sa ii ierte pe toti ca nu stiu ce fac?... De ce nu i-ar include pe toti oamenii in "Fericiti cei care..."? De ce un musulman sau un ateu nu ar fi fericit daca... ? De ce un ateu care iubeste la fel de mult ca un credincios nu poate fi considerat ca il iubeste pe acest Dumnezeu nevazut de nimeni dar care ramane in cel ce isi iubeste aproapele? De ce fericirile nu s-ar aplica tuturor indiferent de capacitatea lor intelectuala de a conceptualiza divinitatea? Oare nu despre iubire se vorbeste peste tot in legatura cu Dumnezeu, oare nu este El iubirea si de aceea acolo unde iubirea exista, se afla de fapt Dumnezeu?... Nu a vorbit mereu Domnul despre Dumnezeu in forma iubirii si cunoasterii Lui prin practica iubirii si nicidecum prin practici intelectuale si dogmatice? Nu tocmai din aceasta cauza Iisus a schimbat fata umanitatii si L-a facut pe Dumnezeu accesibil si ultimului insular din Pacific?... Nu aceasta este vestea cea buna pe care trebuie sa o dam tutror, cum ca cel ce a facut toate acestea posibile se numeste Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu iar Imparatia Lui a venit, este aici printre noi?...

Cu riscul de a va dezmagi eu nu m-am referit la budisti si musulmani si nici macar la toti cei ce-si spun crestini si care sunt exact opusul.Nu am nici o problema sa criticati cele spuse de mine dar va rog,pt ca nu sunt adeptul unor lungi discutii in contradictoriu, sa nu transformati cele spuse de mine intr-un fel de demers sincretist pt ca nu ar avea nici o tangenta cu cele scrise mai sus.Faptul ca ma refer la anumite aspecte fara sa fac lungi introduceri in care sa dau citate din catehism am considerat a fi un mod mai bun spre o fluenta a ideilor dar daca ajung sa fiu interpretat pe sistemul unei uniri cu necredinta atunci voi preciza pe viitor,daca va fi mai cazul,si anumite fraze clarificatoare.

Va multumesc.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Cu riscul de a va dezmagi eu nu m-am referit la budisti si musulmani si nici macar la toti cei ce-si spun crestini si care sunt exact opusul.Nu am nici o problema sa criticati cele spuse de mine dar va rog,pt ca nu sunt adeptul unor lungi discutii in contradictoriu, sa nu transformati cele spuse de mine intr-un fel de demers sincretist pt ca nu ar avea nici o tangenta cu cele scrise mai sus.Faptul ca ma refer la anumite aspecte fara sa fac lungi introduceri in care sa dau citate din catehism am considerat a fi un mod mai bun spre o fluenta a ideilor dar daca ajung sa fiu interpretat pe sistemul unei uniri cu necredinta atunci voi preciza pe viitor,daca va fi mai cazul,si anumite fraze clarificatoare.

Va multumesc.

La musulmani si budisti stiu ca nu v-ati referit, necesita mult prea mult curaj pe care putini crestini il au, iar eu (inca) nu, ci doar imi pun intrebari.

Dar daca nici macar la ceilalti crestini nu v-ati gandit, atunci sunt putin dezamagita, este ca si in cele spuse de o personalitate a lumii acesteia: din "intamplare" a pus mana pe o Evanghelie si fiind foarte impresionat de personalitatea lui Iisus, a vrut sa intre intr-o biserica sa vada ce se intampla acolo. La usa insa a fost oprit si nu a fost lasat sa intre spunandu-i-se: "nu puteti intra, este o biserica de albi". Iar el era negru.
Cam asa si dvs., predica Domnului este extraordinara, a schimbat fata intregii umanitati, dar totusi, sa nu exagereze nimeni sa creada ca ar apartine altora decat ortodocsilor bine-credinciosi ca noi nu ne ocupam cu amestecurile (sincretismele)... Si de ce aceasta segregare? Ei iata ca din cauza dogmelor...

[Decebal]

Reamintesc Tartarugii şi altor iubirişti că aşa zisul conflict între dogmatică, dogme şi iubire este un fals conflict creat chiar de ei, de "iubirişti", pentru a îşi da şi ei posibilitatea de a avea un obiect al muncii, în lipsă de altceva. Şi chiar şi dacă ar exista un astfel de conflict, în nici un caz nu sunt ei cei care să îl rezolve.

Pe de altă parte cunoaşterea dogmatică nu se bazează numai pe raţiune sau pe ceea ce mai este recunoscut ca fiind cunoaştere raţională, ci se bazează pe Revelaţie, aceasta fiind doar sistematizată cu ajutorul raţiunii dar nefiind de origine raţională, umană deşi există totuşi un anumit nivel de revelaţie care este accesibil în anumite condiţii chiar şi numai la nivel de gândire raţională. Problema unui aşa zis antagonism între cunoaştere şi iubire, între dogme şi iubire este o falsă problemă, inventată în special de cei care sunt cam "repetenţi" la dogmatică, stau mai prost cu înţelegerea necesităţii acesteia şi se lasă cuprinşi de valul de indiferentism şi de relativism care vrea să strice în picioare aşezământul trainic şi eficient al dogmelor. Dogmatica nu se împotriveşte propovăduirii, nu se împotriveşte misiunii, nu se împotriveşte dragostei, iar dacă o face, o face doar în cazul relativiştilor şi minimaliştilor care ar vrea ei ca toată lumea să se coboare la nivelul lor şi să rămână acolo.

Nu avem de a face cu altceva decât cu o ciuntire ilegitimă şi nedreaptă a Evangheliei, o ciuntire făcută după minţile celor care nu au primit întru totul Lumina cunoaşterii lui Dumnezeu în Biserica lui Christos şi care pretind, că doar trebuie şi ei să se ocupe cu ceva în lipsă de lucruri serioase, în micimea lor să supună "patului lor procustian" Evanghelia mântuirii, să restrângă domeniul Adevărului la limitările lor extra-ecleziale.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Decebal

Reamintesc Tartarugii şi altor iubirişti că aşa zisul conflict între dogmatică, dogme şi iubire este un fals conflict creat chiar de ei, de "iubirişti", pentru a îşi da şi ei posibilitatea de a avea un obiect al muncii, în lipsă de altceva. Şi chiar şi dacă ar exista un astfel de conflict, în nici un caz nu sunt ei cei care să îl rezolve.

Pe de altă parte cunoaşterea dogmatică nu se bazează numai pe raţiune sau pe ceea ce mai este recunoscut ca fiind cunoaştere raţională, ci se bazează pe Revelaţie, aceasta fiind doar sistematizată cu ajutorul raţiunii dar nefiind de origine raţională, umană deşi există totuşi un anumit nivel de revelaţie care este accesibil în anumite condiţii chiar şi numai la nivel de gândire raţională. Problema unui aşa zis antagonism între cunoaştere şi iubire, între dogme şi iubire este o falsă problemă, inventată în special de cei care sunt cam "repetenţi" la dogmatică, stau mai prost cu înţelegerea necesităţii acesteia şi se lasă cuprinşi de valul de indiferentism şi de relativism care vrea să strice în picioare aşezământul trainic şi eficient al dogmelor. Dogmatica nu se împotriveşte propovăduirii, nu se împotriveşte misiunii, nu se împotriveşte dragostei, iar dacă o face, o face doar în cazul relativiştilor şi minimaliştilor care ar vrea ei ca toată lumea să se coboare la nivelul lor şi să rămână acolo.

Nu avem de a face cu altceva decât cu o ciuntire ilegitimă şi nedreaptă a Evangheliei, o ciuntire făcută după minţile celor care nu au primit întru totul Lumina cunoaşterii lui Dumnezeu în Biserica lui Christos şi care pretind, că doar trebuie şi ei să se ocupe cu ceva în lipsă de lucruri serioase, în micimea lor să supună "patului lor procustian" Evanghelia mântuirii, să restrângă domeniul Adevărului la limitările lor extra-ecleziale.

Draga Decebal,

Din fericire nu am prins timpurile Inchizitiei ca sa pot da examen la dogmatica si sa raman repetenta si din fericire nu esti in postura de a-mi da tu sau altii de aici examene de dogmatica avand in vedere ca dogmele nu le stiti nici macar enumera daramite explica, la exemple concrete ca cel cu lauza sau cele postate de pe site-ul acelei biserici grecesti nu ati catadicsit sa raspundeti, deci practic nu aveti nici o autoritate in ochii mei nici pentru a examina ceva nici pentru a aduce aminte ceva.

O revelatie insa tot am primit in viata asta si daca ar fi sa o exprim in cuvinte, as exprima-o exact ca Apostolul Ioan:

"Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire."

Spunea la un moment dat cineva foarte frumos pe acest site: omul cauta la inceput pe orizontala cautand Adevarul iar cand l-a gasit nu mai umbla pe orizontala sa il gaseasca ci pe verticala sa il traiasca. Si adaug eu: zburatul pe verticala se invata la inceput ca si mersul, de aceea la inceput mai sunt caderi si reintoarceri pana se invata bine miscarea. Iar dupa ce se invata zborul, vazduhul ramane locul de viata preferat.

Multa pace!

[editheraven]

În prealabil postat de Decebal

Domnu', dumneata chiar nu înţelegi? Nu există "confesiuni", ce este aşa greu de înţeles? Există Biserica lui Christos şi apoi există tot felul de schisme, erezii, "confesiuni", adunări, conventicule şi aşa mai departe. Dogme are numai Biserica lui Christos, ce au ceilalţi, ereticii, schismaticii, etc îi priveşte pe ei, nu priveşte Biserica. Dogmele nu sunt deci factor de despărţire, de dezbinare în sânul Bisericii, ele sunt factor de unitate; nu dogma aduce dezbinarea şi nu dogma a adus-o, ci încă de la început dezbinarea a fost adusă de erezie, fie că vorbim despre erezii doctrinare, fie că vorbim despre tot felul de erezii, schisme şi apostazii în fapte de la adevăratul creştinism.

Insisti sa repet sau ce? Cand am zis ca dogmele sunt factor de despartire? Asta e o parere pur proprie si a dumitale. Singura Biserica e cea ce va domni cu Hristos. Va rog incetati sa sustineti lucruri fara baza biblica intr'o discutie libera.

[Decebal]

Iar ai dat cu bâta-n baltă, nu mă refeream la o persoană anume, ci mă refeream în general la "iubirişti" care stau mai prost cu dogmatica şi cu înţelegerea necesităţii acesteia. Iar după cum ţi-am mai spus nu cred că este cineva secretarul tău să îţi servească vreo listă pe tavă, atâta timp cât ai sau poţi să ai suficiente surse de studiu şi aprofundare cu privire la dogmele ortodoxe.

[Tomita]

În prealabil postat de Tartaruga

Daca este normal sa nu stiti dogmele, atunci eu nu mai am nici o intrebare pentru dvs.

De fapt pana sa citesc topicul asta nici nu stiam ce este o dogma...si nu ma simt mai luminata acum pentru o definitie.
Eu nu vreau sa stiu numarul sau ordinea dogmelor.
Dogmele sunt foarte clare chiar daca nu se cunoaste denumirea de dogma ci de Adevar.
Noi toti stim adevarul..fiecare il vede cu ochii lui (ai tai vad protestantism in ortodoxie) in functie de patimile sale.
Vrei sa stii dogmele? Despatimeste-te! Vei stii Adevarul!