Mantuirea

În prealabil postat de catalin2

Intotdeauna o sa spun daca conceptiile tale sunt protestante, atunci cand sunt protestante. Tu spui ca sunt ortodoxe, nu vreau sa fie confuzie. Daca tu afirmi o dogma protestanta ce ai vrea sa spun? Si asa din cauza asta s-a discutat degeaba cateva zile.
Intepretarea ta nu are importanta, trebuie sa o argumentezi nu doar cu ratiunea ta, ci si cu citate din sfinti.

Mie imi pare tot mai clar ca Adriana e un om liber (asa se simte si asa arata, nu stiu insa cat e de libera cu adevarat...), distinct, care nu se identifica nici cu protestantismul, nici cu alte isme... Imi pare ca ea se afirma libera de "isme. (nu stiu de nu cumva toate ale ei aluneca in feminisme, nu stiu, zau..., desi ma tem...)

Asadar ceea ce cred ca o caracterizeaza este ca se tine la distanta, la echidistanta, as zice, de orice e contrafacut omeneste, mai grav inca, institutional.

E chiar un libercugetator in teologie, ca sa zic asa... Asa imi pare.

Un om care isi afirma credinta personala, originalitatea, personalitatea proprie. Asta cred ca ne arata Adriana pe forum.

Totusi, e crestin botezat... Si a avut o educatie ortodoxa, de mica, intr-o familie care nu e deloc straina de Biserica, dupa cum ne-a asigurat Adriana.

O vad ca pe un cautator. Ceea ce ma amuza este ca rade tot, critica totul, nu iarta nimic... Arata cu degetul in toate directiile, corijind, indreptind, tinind strans de Scriptura (a carei biserici, insa? vazui ca inclusiv a BOR)...

Cam asa a fost si Tolstoi (ca sa amintesc pe unul din cei mari...), chiar si Dostoievski (mai putin rebel ca Tolstoi, el nu s-a apucat sa scrie o noua Evanghelie precum Tolstoi si nici n-a sustinut ca Apostolii au "furat" si deturnat Evanghelia... Dostoievski a fost mai smerit, poate din pricina puscariei si bolii)...

In concluzie, Adriana imi pare rebela la tot ce e impus, institutionalizat, perimat prin uzante tocite, mecanice chiar. (Aici ma alatur ei. Detest rutina si prostia vicleana si interesele meschine ale unor asazisi credinciosi crestini.)
Intr-un sens asta chiar imi place. Suntem oameni: gandim, ne indoim, emitem ipoteze, ne lamurim etc. Dar toate trebuie sa aiba o limita! Rau nu este ca riul e involburat, rau e cand riul trece peste maluri si face inundatie... Iar in cazurile foarte triste, apa sta si balteste, clocita, pe campii... Cand ar fi mult mai folositor sa se intoarca, cuminte, in matca.
Furia apelor, furia...
Nilul insa era roditor, se revarsa pe campii si facea treaba buna in agricultura... Insa mereu revenea in matca lui, mereu, ascultind de Soare, in definitiv....:)

Acum, ca mi-am exprimat opinia, facindu-ma oglinda pentru Adriana (iata cum te vad eu!), poate ne spune si ea cum se vede de fapt: care e credinta ta Adriana, ce raporturi ai cu Biserica? faci parte dintr-o comunitate protestanta? Catolica? sau cum? ... Je t'en prie...