Recent am citit acest articol si ma gandeam sa puna fiecare un autor sau o carte

[Tomita]

M-a ajutat sa am o pozitie mai ferma (poate acest cuvant e putin spus) impotriva ecumenismului.
"Pana unde se va ajunge pe aceasta cale a ecumenismului? pana la infratirea cu ereticii si pana la ruperea legaturilor fratesti cu ortodocsii. Nu este orare acesta un plan diavolesc de sfasiere a unitatii ortodoxiei, pe motivul ca se lucreaza, chipurile, spre a se ajunge la idealul indicat de Hristos - ca toti sa fie una (vezi In 17,21)? Insa Mantuitorul nu a dorit niciodata sa existe partasie intre adevar si minciuna...Dimpotriva, El vine sa aduca dezbinare intre sufletele credinciosilor si diavol. .."Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant, n-am venit sa aduc pace, ci sabie!"(Mt 10,34 vezi Lc. 12,51))".
Cred ca apar mai mult credinta crestin ortodoxa dupa ce am citit aceasta carte.

"ÎNTRE DUMNEZEUȘI ROCK’N’ROLL",de ARSENIE MONAHUL . Am inceput sa citesc aceasta carte, mai ales ptr. ca in liceu am ascultat numai rock & metal. Este o carte care dezbate muzica rock. O tabara spune ca intre rock si ortodoxie nu este nici o legatura, alta tabara spune ca este. E f.interesanta. Dau un fragment:

"Ca mod de viaţă, să-l analizăm mai îndeaproape. Poate fi ascultată muzica Rock’n’roll fără stimulenţi artificiali? Alcoolul, drogurile şi desfrâul sânt
subînţeleşti ca fiind tovarăşii de nedespărţit ai vieţii din spatele scenei Rock’n’roll. Se ştie că drogurile au găsit mai întâi în lumea Rock’n’roll primii mari consumatori şi susţinători. Dar este oare acest lucru o regulă, sau o excepţie? Putem, prin urmare, să legăm Rock’n’roll-ul şi de un fel de viaţă moral? Îl putem oare apropia de Ortodoxie? Putem asculta muzică Rock’n’roll fiind Creştini ortodocşi?

În literatura Ortodoxă Sârbă, întâlnim două răspunsuri la această întrebare: unul care exclude orice punct comun între Ortodoxie şi Rock’n’roll, şi altul
care găseşte legături. Prima opinie susţine că Ortodoxia şi Rock’n’roll-ul sânt două lumi diametral opuse, promovând două sisteme valorice aflate la
antipod, motiv pentru care nu se pot, în nici un caz, împăca.Ieşirea din dilemă trebuie făcută prin abandonarea modului de viaţă Rock’n’roll şi întoarcerea la Ortodoxie.Căci, să luăm aminte, din întâlnirea şi amestecarea cu Rock’n’roll-ul, Ortodoxia nu are nimic de câştigat, ci numai de pierdut. Şi, mai ales, să nu uităm că nu Ortodoxia este cea care ar trebui să-şi caute o formă de expresie în muzica Rock’n’roll, ci rockerii sânt aceia care ar trebui să-şi lase muzica lor şi să pătrundă în lumea muzicii duhovniceşti şi a cântărilor psaltice.

Cea de-a doua opinie lasă totuşi loc de întâlnire Ortodoxiei cu Rock’n’roll-ul. Din punctul acesta de vedere, Rock’n’roll nu este doar o filosofie de viaţă
ce se leapădă de Dumnezeu, ci este o expresie a întregii tragedii a omenirii care şi-a pierdut sensul vieţii şi care, paradoxal, îl caută tocmai în acest fel. Rock’n’roll-ul face asta mai ales prin proprii rebeli şi căutători de Dumnezeu, nemulţumiţi de lumea pustiită in care trăiesc. Încununarea acestei abordări în muzică a fost producerea albumului „Mai presus de
Răsărit şi de Apus,” care a încercat să dea o formă muzicală nouă unui conţinut Ortodox. Nu este aicinici timpul, nici locul să discutăm despre valoarea acestui proiect, dar este important să observăm că o asemenea iniţiativă a cutremurat serios ideologia care se credea singura stăpână peste Rock’n’roll.

În cadrul Bisericii noastre, interesul asupra acestei teme nu-i deloc întâmplător. Iată câteva motive serioase. Primul este numărul mare de tineri, acum în Biserică, veniţi din lumea rock-ului. Să fie oare întâmplător că tocmai aceste suflete au căutat şi au ajuns până la porţile Bisericii? Chiar ar merita făcută o analiză (procentuală) legată de tipul de muzică ascultat de cei care s’au întors în ultimul timp în Biserică.

Al doilea motiv este că partea cea mai bună a rockului este nemulţumirea permanentă pe care-o are în faţa răspunsurilor superficiale pe care lumea le dă celor mai importante întrebări despre viaţă şi faptul că-şi propune să caute până la rezolvare problemele care-l macină. În această căutare stă, fireşte, şi calea pierzaniei, pe care mulţi s’au dus, dar şi calea spre Viaţă, spre Credinţă, pe care iarăşi mulţi dintre ei se află.[...]"

[Fani71]

În prealabil postat de Laura19;469527
Al doilea motiv este că partea cea mai bună a rockului este nemulţumirea permanentă pe care-o are în faţa răspunsurilor superficiale pe care lumea le dă celor mai importante întrebări despre viaţă şi faptul că-şi propune să caute până la rezolvare problemele care-l macină. În această căutare stă, fireşte, şi calea pierzaniei, pe care mulţi s’au dus, dar şi calea spre Viaţă, spre Credinţă, pe care iarăşi mulţi dintre ei se află.[...

"

Mi se pare foarte interesant.
Multe lucruri mai aiurite, mai revoltate pe care le fac tinerii, de fapt le fazc pentru ca cauta, si mi s epare intelept din partea Bisericii sa nu condamne din start ci sa ii priveasca cu dragoste si intelegere.
Si eu ca profesor de religie printre tineri destul de ne-imbisericiti am observat asta.