Mesaj de la Pr Ciprian de la M-rea Sihastria

[Mosh-Neagu]

Saptamana trecuta am revazut cateva locuri dragi, iar Sihastria este de departe cel mai plin de duh din cate locuri am vizitat eu. Pentru unii probabil ca aceasta stare o gasesc la Manastirea Prislop, sau in alta parte. Fiecare cum simte...
Cimitirul "pluteste" in acea stare care te copleseste pur si simplu. Sunt acolo cateva morminte de unde eu am simtit izvorand atat de multa dragoste incat nu mi-am mai putut stapani lacrimile. Si nu erau lacrimi de durere sau tristete subiectiva, ci un "ceva" nelamurit dar dulce si curat, ce se revarsa in inima, si parca ma simteam mangaiat pe cerstet chiar de Parintele Paisie Olaru. Aproximativ aceelasi sentiment l-am avut si la mormantul Parintelui Ioanichie Balan. La mormantul Parintelui Cleopa nu-mi prea gaseam locul, in momentele in care eram acolo. Chiar daca am incercat sa raman singur, aproape mereu se perindau grupuri care aveau ca tinta in special acel mormant... Am cautat cu privirea crucea Parintelui Gherasim, fratele Parintelui Cleopa, a carui credinta m-a impresionat mult. Nu stiam unde sa mai caut si nici ochelarii nu-i aveam la mine. Am intrebat calugarul care ingrijeste de cimitir, iar el mi-a aratat cele doua cruci alaturate, din preajma Mantuitorului (troita), unde odihneau cei doi frati ai Parintelui. Pentru cateva secunde m-am oprit la prima cruce, apoi inexplicabil am fost atras de cealalta, ca si cum cineva mi-ar fi spus ca cel pe care il caut se afla alaturi. De altfel, ca si la celelalte morminte de care pomeneam mai devreme, aveam o stare de liniste desavarsita si o anume caldura pe care nu o pot exprima in cuvinte. Am ramas si acolo un timp, dupa care am incercat sa deslusesc scrisul de pe placuta. Si intradevar, mult mai lizibil am inteles ca nu degeaba simtisem atractia catre acea cruce, fiindca era chiar crucea Parintelui Gherasim, pe care eu o cautam... Intr-un tarziu, am multumit lui Dumnezeu pentru momentele unice pe care mi-a ingaduit sa le traiesc acolo si m-am retras. Seara, pe la 21.15 s-a intrerupt curentul electric, iar la si 20 a venit Parintele Ciprian. N-am indraznit sa ies si sa vorbim. Oricum, a fost intampinat de cativa pelerini apropiati cu care se pare ca se cunostea foarte bine. Eu eram in masina, la doi metri de grup, dar fiind intuneric bezna, n-am fost obsertvat, desi cineva avea o lanterna in mana. Dupa vreo 10 minute, Parintele s-a retras, apoi a venit si lumina. Ma intrebam daca nu cumva intreruperea fusese ceruta chiar de Parintele, pentru a trece mai usor spre chilie.
Dimineata am intrat in al doilea grup.
Nu vreau sa influentez pe nimeni cu parerea mea, care poate fi subiectiva. Personal, am regasit un "alt om". L-am cunoscut cu ani in urma pe Parintele Ciprian, pe cand inca nu fusese chemat la Bucuresti. Nu vreau sa aduc nimanui sminteala; oricum sfaturile pe care le da, sunt profund ortodoxe, dar aceste sfaturi le gasim la orice duhovnic care traieste in credinta. Acel "ceva" pe care l-am vazut la primele vizite, eu nu l-am mai regasit. Poate intelegeti ca alerg dupa "senzational"; nu, nici vorba. De altfel am si "rezolvat" problema pentru care eram acolo, dar desi ne-a rugat sa mai revenim, nu cred ca imi voi mai face programul dupa al lui, asa ca pana acum. Il descopar foarte obosit si chiar neputincios intr-o oarecare masura, iar daca tin cont de sfaturile pe care mi le-a dat, cred ca este indeajuns. Din punctul meu de vedere, am gasit mult mai de folos discutia cu Parintele Gherasim (ucenicul Parintelui Paisie, si cel care l-a ingrijit in ultimii ani pe cand Parintele era foarte bolnav) sau cu Parintele Ioasaf cu care am legat o stransa prietenie, decat cele doua minute de sedere in chilie... Oricum, cu toata dragostea nadajduiesc sa revin la Sihastria, fiindca este acel loc pe care eu nu-l gasesc niciunde in tara.

[marina1983]

Eu nu l-am cunoscut pe Parintele Ciprian la Sihastria, ci doar in Bucuresti. Desi, intr-adevar, stai destul de putin cu dumnealui nu mi s-a parut ca sfaturile acelea le-am regasit la alti preoti la care am mai fost. E altceva, indrumarile pe care mi le-a facut le respect, nu stiu de ce, acum mai mult ca niciodata si am de gand sa revin fiindca stiu si mi se pare corect sa asist la slujbe, la dezlegari, fara a mai vorbi tot timpul cu dumnealui, ci doar atunci cand simt nevoia.

Eu cred ca e doar suprasolicitat si incearca si dumnealui sa faca fata cu brio tuturor. Atat..

Eu sunt din Ploiesti, am vazut ca cineva spunea sa incerc la Paraclis dupa 13, ii multumesc mult, insa as vrea sa fiu sigura. Daca afla cineva sigur, poate posteaza aici, eu cred ca o sa ajung totusi joia viitoare.

[silviuromulus]

Buna seara,

Stie cineva cand poate fi gasit in Bucuresti parintele Ciprian?!

Multumesc anticipat...

[Ekaterina]

Pe 12 noiembrie, seara, am fost la Paraclisul Catedralei Mantuirii Neamului sa ne inchinam la moastele Sfantului Ioan Gura de Aur. Parintele Ciprian era acolo, afara in curtea Bisericii, si se ocupa alaturi de alti oameni de amenajarea locului in care urmau sa fie puse moastele Sfantului Ioan Gura de Aur.

Mai sus au fost postate si cateva numere de telefon, este bine sa suni si sa intrebi in ce zi anume vine Parintele la Paraclis.

Din cate am inteles, Pr Ciprian se va duce la Sihastria, in postul Craciunului.

[dianaioana]

Stiti exact cand va ajunge Parintele Ciprian la Manastire!

[silviuromulus]

Multumesc frumos pentru raspuns...

[marina1983]

A fost astazi o prietena de-ale mele la Paraclis si |Parintele ciprian e maine de la ora 9.00 la ora 13.00 si vineri de la ora 17.00, insa din proprie experienta va spun ca vineri s-ar putea sa vina mai devreme, sunati joi seara si va va spune doamna de la lumanari! numai bine!

[crainou]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Saptamana trecuta am revazut cateva locuri dragi, iar Sihastria este de departe cel mai plin de duh din cate locuri am vizitat eu. Pentru unii probabil ca aceasta stare o gasesc la Manastirea Prislop, sau in alta parte. Fiecare cum simte...
Cimitirul "pluteste" in acea stare care te copleseste pur si simplu. Sunt acolo cateva morminte de unde eu am simtit izvorand atat de multa dragoste incat nu mi-am mai putut stapani lacrimile. Si nu erau lacrimi de durere sau tristete subiectiva, ci un "ceva" nelamurit dar dulce si curat, ce se revarsa in inima, si parca ma simteam mangaiat pe cerstet chiar de Parintele Paisie Olaru. Aproximativ aceelasi sentiment l-am avut si la mormantul Parintelui Ioanichie Balan. La mormantul Parintelui Cleopa nu-mi prea gaseam locul, in momentele in care eram acolo. Chiar daca am incercat sa raman singur, aproape mereu se perindau grupuri care aveau ca tinta in special acel mormant... Am cautat cu privirea crucea Parintelui Gherasim, fratele Parintelui Cleopa, a carui credinta m-a impresionat mult. Nu stiam unde sa mai caut si nici ochelarii nu-i aveam la mine. Am intrebat calugarul care ingrijeste de cimitir, iar el mi-a aratat cele doua cruci alaturate, din preajma Mantuitorului (troita), unde odihneau cei doi frati ai Parintelui. Pentru cateva secunde m-am oprit la prima cruce, apoi inexplicabil am fost atras de cealalta, ca si cum cineva mi-ar fi spus ca cel pe care il caut se afla alaturi. De altfel, ca si la celelalte morminte de care pomeneam mai devreme, aveam o stare de liniste desavarsita si o anume caldura pe care nu o pot exprima in cuvinte. Am ramas si acolo un timp, dupa care am incercat sa deslusesc scrisul de pe placuta. Si intradevar, mult mai lizibil am inteles ca nu degeaba simtisem atractia catre acea cruce, fiindca era chiar crucea Parintelui Gherasim, pe care eu o cautam... Intr-un tarziu, am multumit lui Dumnezeu pentru momentele unice pe care mi-a ingaduit sa le traiesc acolo si m-am retras. Seara, pe la 21.15 s-a intrerupt curentul electric, iar la si 20 a venit Parintele Ciprian. N-am indraznit sa ies si sa vorbim. Oricum, a fost intampinat de cativa pelerini apropiati cu care se pare ca se cunostea foarte bine. Eu eram in masina, la doi metri de grup, dar fiind intuneric bezna, n-am fost obsertvat, desi cineva avea o lanterna in mana. Dupa vreo 10 minute, Parintele s-a retras, apoi a venit si lumina. Ma intrebam daca nu cumva intreruperea fusese ceruta chiar de Parintele, pentru a trece mai usor spre chilie.
Dimineata am intrat in al doilea grup.
Nu vreau sa influentez pe nimeni cu parerea mea, care poate fi subiectiva. Personal, am regasit un "alt om". L-am cunoscut cu ani in urma pe Parintele Ciprian, pe cand inca nu fusese chemat la Bucuresti. Nu vreau sa aduc nimanui sminteala; oricum sfaturile pe care le da, sunt profund ortodoxe, dar aceste sfaturi le gasim la orice duhovnic care traieste in credinta. Acel "ceva" pe care l-am vazut la primele vizite, eu nu l-am mai regasit. Poate intelegeti ca alerg dupa "senzational"; nu, nici vorba. De altfel am si "rezolvat" problema pentru care eram acolo, dar desi ne-a rugat sa mai revenim, nu cred ca imi voi mai face programul dupa al lui, asa ca pana acum. Il descopar foarte obosit si chiar neputincios intr-o oarecare masura, iar daca tin cont de sfaturile pe care mi le-a dat, cred ca este indeajuns. Din punctul meu de vedere, am gasit mult mai de folos discutia cu Parintele Gherasim (ucenicul Parintelui Paisie, si cel care l-a ingrijit in ultimii ani pe cand Parintele era foarte bolnav) sau cu Parintele Ioasaf cu care am legat o stransa prietenie, decat cele doua minute de sedere in chilie... Oricum, cu toata dragostea nadajduiesc sa revin la Sihastria, fiindca este acel loc pe care eu nu-l gasesc niciunde in tara.

Si ce sa intelegem de aici, ca nu mai avem nevoie de el , dupa ce ne-a pus pe linie intr-un fel ? Eu cred ca a avut si el un moment de suportabilitate ingreunata, ca doar este si el un om cu puteri si slabiciuni.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de crainou

Si ce sa intelegem de aici, ca nu mai avem nevoie de el , dupa ce ne-a pus pe linie intr-un fel ? Eu cred ca a avut si el un moment de suportabilitate ingreunata, ca doar este si el un om cu puteri si slabiciuni.

Nu privi cu rautate! Imagineaza-ti ca la tine vin zilnic zeci, poate sute de oameni, hotarati sa-si descarce povara sufletului in chilia ta. Cu unii iti este atat de usor incat parca plutesti. Cu altii simti cum iti izvoraste sudoarea din toti porii. (Am intrat odata dupa cineva, iar starea in care l-am gasit pe Parintele, m-a zguduit pur si simplu... Si ziua abia incepea). Asadar zilnic altii si altii... Unii vin pentru a doua sau a mai multa oara, altii sunt incepatori. Daca unii dintre cei care au fost, s-au folosit de sfaturi si reusesc sa mai decongestioneze aglomeratia, alegand alte alternative, fiindca ce-a fost greu a trecut, chiar nu vad motivul de a ne alatura multimii care au probleme grele si ispite pe masura! Uneori nici nu suntem constienti ca de fapt nu alergam dupa "folos", ci dupa senzational, numai asa, ca sa fim cu puhoiul!...
Eu l-am vazut pe Parintele Ciprian in momente diferite. Stiu (sau banuiesc) cat de mult se roaga pentru noi toti, dar din pacate mi-a fost dat sa vad si povara Crucii sale. Ma inspaimant la gandul ca as mai putea adauga si eu povara propriei greutati. Multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a scos in cale, (fara macar sa-l caut pe el special), si sa-mi jaloneze cararea intr-un mod cu totul miraculos. Ceea ce am dorit dupa aceea, a fost sa o ajut si pe sotia mea sa primeasca din partea cuviosiei sale, sfaturi cel putin la fel de bune, ca si binecuvantarea atat de folositoare vietii. Iar pentru asta, mult a trebuit sa alerg. Acum iarasi multumesc lui Dumnezeu, fiindca si ea, a primit dezlegare si binecuvantare. E firesc, asadar, sa lasam locul altora, iar noi sa ne multumim cu cei mai putin cautati de lume, cu care sa pastram o legatura lipsita de prea multe compromisuri!
Daca s-a inteles altceva, imi cer iertare... Nu renunt la Parintele insinuand ca si-a pierdut harul de odinioara, ci fiindca nu vreau sa ma mai duca in spate, cand atatia altii vor si ei sa se spovedeasca acolo macar odata! Poate si fiindca din fericire, eu chiar am de ales!
Cine doreste, sa-l ajute Dumnezeu sa ajunga acolo si sa-i fie de folos cel putin la fel cum mi-a fost mie si familiei mele!