Inaltarea Sfintei Cruci

Adaug şi eu un fragment dintr-o predică a Părintelui Galeriu la această mare sărbătoare:

Când noi cinstim Sfânta Cruce o contemplăm şi în semnul ei vedem de-o dată, învăluind şi dezvăluind, o prezenţă - a Celui răstignit pe ea; dezvăluie deci prezenţa Lui duhovnicească, a Celui Care a spus înainte de a se înălţa la cer: “Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor”. Prezenţa jertfei Lui şi nu numai a jertfei ci şi a ceea ce a urmat după jertfă, anume a învierii. Căci în ortodoxie niciodată Crucea nu e despărţită de Înviere. Şi mărturisim şi o vom spune mereu: Noi cinstim Crucea tocmai pentru că Hristos a înviat. Crucea n-ar fi fost cinstită de Biserică cu adevărat, dacă n-ar fi fost Învierea. De aceea crucea, la noi, la ortodocşi, odată cu cele două braţe care leagă cerul cu pământul şi celelalte două, care îmbrăţişează lumea, ce mai are? Razele. Aceasta e crucea ortodoxă adevărată, deplină: cu razele. Din ea, din jertfa Mântuitorului, deodată ţâşnesc în afară razele de lumină ale Învierii. Crucea e unită cu Învierea. Şi îmbrăţişează lumea atunci, pentru ca să conducă lumea prin jertfă la înviere.