Predica de azi

[cristiboss56]

Predica la duminica de dupa Inaltarea Sfintei Cruci :

Lucrarea Crucii si urmarea lui Hristos ! Predica Parintelui Galeriu ( Dumnezeu sa-l odihneasca in lumea celor drepti ! )

[glykys]

Un cuvant simplu si frumos pe care l-am auzit astazi a fost cel despre asumarea crucii personale, inteleasa prin asocierea celor doua brate ale crucii cu cele doua porunci fundamentale. Lina verticala din cruce marcheaza relatia Dumnezeu-om, iar cea orizontala relatia omului cu semenii sai.

[glykys]

Astazi am invatat ca trebuie sa avem mila fata de cei indoliati, asa cum a avut Domnul Hristos la vederea vaduvei din Nain. Mai mult, trebuie sa ne identificam cu suferinta celui indoliat, nu sa fim doar partasi la bucuria lui, la nunti si la botezuri. Sa ne gandim ca am putea fi in locul lui si ca, oricum, o sa ajungem in locul celui de pe catafalc odata si odata.

Adevarul e ca, din ce observ eu, putini oameni doresc sa ia parte la inmormantari, daca nu e o ruda foarte apropiata.

[fallen]

Va rog sa imi iertati ignoranta, dar eu n-am reusit sa inteleg pe deplin de ce a facut Mantuitorul acest lucru (invierea fiului vaduvei din Nain). Pentru ca in general mortii nu mai invie, si trebuie sa acceptam ideea. Inafara de El, desigur si de cativa pe care tot El i-a inviat. Inteleg ca El este Invierea si Viata vesnica, dar acel om a inviat si fizic, lucru pe care nici nu-l tagaduiesc si nici nu zic ca n-ar fi trebuit sa se intample, atata doar ca in mod normal acest lucru nu se (mai) intampla, si multi oameni ignoranti ca mine s-ar putea astepta sa se intample si sa fie dezamagiti ca nu li se mai intampla si lor, adica noua, celor de azi. Trebuie totusi ca a facut-o El cu un scop anume, ca sa ne arate ceva, dar poate nu reusesc sa-mi dau seama ce anume. Poate ma ajutati. Multumesc!

Mie mi se pare că a făcut-o de mila mamei care-l pierduse, nu ca să arate ceva (parcă aici spune Evanghelia că Domnul a lăcrimat). Pur şi simplu i l-a dat înapoi în dar; un dar dumnezeiesc, cum altfel?

La fel cum, mai târziu, tot din milă, pentru Marta şi Maria de data asta, îl va învia pe Lazăr.

Da, şi eu m-am întrebat de ce atunci, fiind în trup, iar după înălţare nu, sau foarte rar (lucrând prin sfinţi). Oricare ar fi răspunsul, ştiu că viaţa cea adevărată, netrecătoare (singura care contează), ne-o dăruieşte tuturor, în Biserică, unde Îl întâlnim într-un altfel de trup.

Un alt gând: S-a întâlnit aici moartea cu Viaţa. Din El iradia viaţa, deşi nu fără voia Lui, însă e nefiresc ca în jurul lui Dumnezeu, în apropierea Sa să existe moarte. De aceea, ce a făcut acolo a fost o restabilire a firescului, a normalităţii care este viaţa. Înviindu-l pe fiul văduvei din Nain, oamenii au putut vedea că El este Cel care dă viaţă. Hristos Se purta pretutindeni dumnezeieşte nu pentru a demonstra ceva, nu pentru a-i determina pe oameni să creadă în El, ci pentru că aşa era pentru El firesc să se poarte, conform cu dumnezeirea Sa, ascunsă de trupul omenesc.

[costel]

Priceputu, sunt de acord cu ambele puncte de vedere. L-a inviat din mila, caci asa marturiseste Scriptura si pentru a fost o intalnire cu moartea, Hristos nu putea trece pe langa ea nepasator. Moartea era nefirescul firii omenesti. De aceea a biruit-o, ca mai tarziu sa o biruiasca prin moartea Sa pentru intreg neamul omenesc.

[cristiboss56]

În prealabil postat de N.Priceputu

Mie mi se pare că a făcut-o de mila mamei care-l pierduse, nu ca să arate ceva (parcă aici spune Evanghelia că Domnul a lăcrimat). Pur şi simplu i l-a dat înapoi în dar; un dar dumnezeiesc, cum altfel?

La fel cum, mai târziu, tot din milă, pentru Marta şi Maria de data asta, îl va învia pe Lazăr.

Da, şi eu m-am întrebat de ce atunci, fiind în trup, iar după înălţare nu, sau foarte rar (lucrând prin sfinţi). Oricare ar fi răspunsul, ştiu că viaţa cea adevărată, netrecătoare (singura care contează), ne-o dăruieşte tuturor, în Biserică, unde Îl întâlnim într-un altfel de trup.

Un alt gând: S-a întâlnit aici moartea cu Viaţa. Din El iradia viaţa, deşi nu fără voia Lui, însă e nefiresc ca în jurul lui Dumnezeu, în apropierea Sa să existe moarte. De aceea, ce a făcut acolo a fost o restabilire a firescului, a normalităţii care este viaţa. Înviindu-l pe fiul văduvei din Nain, oamenii au putut vedea că El este Cel care dă viaţă. Hristos Se purta pretutindeni dumnezeieşte nu pentru a demonstra ceva, nu pentru a-i determina pe oameni să creadă în El, ci pentru că aşa era pentru El firesc să se poarte, conform cu dumnezeirea Sa, ascunsă de trupul omenesc.

Mai e un aspect !
Cand Hristos ii spune femeii indoliate : " Nu plange ", El ne arata ca si noi suntem datori sa ne indreptam sufletul catre cei aflati in dureri , nenorociri , caci El s-a dat exemplu in situatia de fata , si avem aceasta obligatie a celor care purtam numele lui Hristos, sa ne indreptam mai ales catre cei aflati in mari nevoi si dureri , fara sa fim impinsi de la spate !

Aşa este. Mulţumesc pentru completare, frate Cristian. Şi cu siguranţă se mai pot găsi multe alte înţelesuri, pe care poate alţi fraţi le vor adăuga aici, căci un gând cheamă pe altul şi toţi ne putem folosi.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de fallen

Va rog sa imi iertati ignoranta, dar eu n-am reusit sa inteleg pe deplin de ce a facut Mantuitorul acest lucru (invierea fiului vaduvei din Nain). Pentru ca in general mortii nu mai invie, si trebuie sa acceptam ideea. Inafara de El, desigur si de cativa pe care tot El i-a inviat. Inteleg ca El este Invierea si Viata vesnica, dar acel om a inviat si fizic, lucru pe care nici nu-l tagaduiesc si nici nu zic ca n-ar fi trebuit sa se intample, atata doar ca in mod normal acest lucru nu se (mai) intampla, si multi oameni ignoranti ca mine s-ar putea astepta sa se intample si sa fie dezamagiti ca nu li se mai intampla si lor, adica noua, celor de azi. Trebuie totusi ca a facut-o El cu un scop anume, ca sa ne arate ceva, dar poate nu reusesc sa-mi dau seama ce anume. Poate ma ajutati. Multumesc!

De ce a facut Mantuitorul Hristos cele cateva invieri despre care ne vorbesc Sfintele Evanghelii, nu e greu se inteles, mai ales acum, dupa 2000 de ani. Pentru iudei, acest lucru ar fi trebuit sa insemne consfintirea proorocirii lui Isaia despre venirea Fiului lui Dumnezeu, Mesia, care, tocmai prin aceste minuni nu putea fi confundat cu nici un alt prooroc de pana atunci. Mai mult chiar, invieri s-au mai facut si de catre apostoli, in numele Mantuitorului Hristos, pentru ca Dumnezeu sa arate lumii dezorientate, puterea credintei adevarate. Fara astfel de minuni care ating apogeul uimirii, se intelege ca ar fi fost mult mai greu pentru crestinism sa prinda aderenta in randul celor nedecisi, dar mai ales pentru cei deja adanciti in idolatrie.
De ce astazi nu se mai fac? Pai eu cred ca sunt doua motive distincte. In primul rand credinta in Hristos Mantuitorul nu mai inseamna ceea ce insemna in acei primi ani ai crestinismului. Fie pentru ca Dumnezeu trebuia sa nu faca "economie" de har, daca dorea sa schimbe lumea, fie pentru ca acele grupuri de crestini au inteles altfel de cum intelegem noi astazi "iubirea de Dumnezeu si de semeni", fie... amandoua la un loc. Iar in al doilea rand, sunt mai mult decat convins ca prin anumite locuri exista rugatori cu har care, prin credinta, pot invia si mortii. Dar atat timp cat ei stau departe de ochii lumii si sunt nestiuti de nimeni, acest lucru nu are cum sa se mai intample. Ca sa nu mai vorbim de inutilitatea acestei minuni, intrucat ea poate fi transmisa in direct pe toate canalele lumii, ca tot nu mai uimeste pe nimeni, ci dimpotriva, aduce multa sminteala si taraboi intre "clanuri"...
Tot ce Dumnezeu si Mantuitorul au dorit sa ajunga la urechea si la sufletul omului, s-a oranduit deja. Cine vrea, nu mai are nevoie de alte dovezi ca sa creada. Chiar astazi ascultam sinaxarul despre Sf diacon Filip, care avea mult har si facea multe minuni. Astfel, Simon-Magul, fiind uimit el insusi de acele minuni, a dorit sa cumpere cu bani acel har deosebit, sfarsind prin a fi... botezat in numele Mantuitorului Hristos... Acum acest lucru pare banal, dar daca incercam sa intelegem ce implicatie a putut avea asupra oamenilor, botezul unui mag, putem avea cat de cat imaginea unei porniri in masa catre credinta in Iisus Hristos.

[catalin2]

Duminica, de sarbatoarea Sfintei Paracheva, venind vorba despre ce s-a schimbat dupa revolutie, preotul a spus la predica si cateva cuvinte despre modernism si catolicism. Zicea ca dupa revolutie au aparut tot felul de carti despre credinta, de nu mai stie omul ce sa creada, fiecare dupa ce termina teologia si scrie o carte e teolog. Relata ca a venit cineva la el sa ii spuna de catolicism, ba chiar sa il convinga de ecumenismul asta filocatolic, de rugaciunile in comun. Preotul l-a trimis acasa si ne-a spus ca nu putem sa ne rugam cu altii, ca de exemplu la saptamana de rugaciune comuna, nu avem voie sa ne rugam cu cei ce nu sunt in dreapta credinta. Singurul raspuns si ajutor pentru catolici sau cei ce nu sunt in Biserica este sa vina in Biserica, ii primim pe toti.
Preotul a mai spus ca, din cauza ca nu vom fi de acord cu ecumenismul si mai ales filocatolicismul vom avea de suferit, vom fi considerati nebuni, dar sa nu lasam adevarul, noi sa ramanem in dreapta credinta.
Ne-a mai spus de neoprotestanti, ca spun unii ca s-au lasat de bautura de vreun viciu. A continuat ca mai bine sa ramana alcoolic dar sa ramana ortodox, decat sa-si piarda credinta, pana la urma va scapa si de viciu cu ajutorul Bisericii.