Ignorati sectantii

[nutucutu]

În prealabil postat de osutafaraunu

Înţeleg că ne-a oferit un model, nouă oamenilor. De fapt asta şi zice prin porunca a IV-a din Decalog, că în virtutea binecuvântării, sfinţirii şi observării Lui a Sabatului suntem noi obligaţi să procedăm la fel. Dumnezeu nu oboseşte pentru a a vea nevoie de "odihnă". La putem spune şi despre Adam, în condiţiile ideale ale Edenului.

Cu mica mentiune ca cuvantul Sabat nu figureaza nici in Facere si nici in Decalog..

[osutafaraunu]

În prealabil postat de nutucutu

Cu mica mentiune ca cuvantul Sabat nu figureaza nici in Facere si nici in Decalog..

Complet fals! Nu ştiu cum se face că de fiecare dată o daţi în bară în chestiunile acestea...

În originalul ebraic, cuvântul שׇבַת(Shabath) apare de 3 ori în Facere (2,2; 2,3; 8,22) şi de 3 ori în Decalog (Ieşirea 20,8;20,10;20,11). Vreţi ori nu vreţi aceasta e realitatea!

Dar poate nu vă convine termenul shabath, atunci luaţi expresia הַיִום הַשּׁבׅיעׅי(ziua a şaptea) care apare de două ori în Facerea (atenţie,de fiecare dată asociată doar cu shabath!) şi de trei ori în Decalog. Ca să spunem lucrurilor pe nume...

[nutucutu]

În prealabil postat de osutafaraunu

Complet fals! Nu ştiu cum se face că de fiecare dată o daţi în bară în chestiunile acestea...

Daca va simititi mai bine, fie cum spuneti. E mai bine totusi sa o dau in bara decit sa dau gol. Gol in suflet.

[RalucaG]

S-au adunat peste 100 de pagini in care sectantii sunt ignorati.
Ce am invatat eu din experienta in legatura cu acest subect este ca imi e si frica sa spun ce am invatat, ca daca vede vreunul ce am scris si dupa aia cine stie ce patesc in viata reala.
Concluzia mea trista a fost ca este mai bine sa fie ocoliti. Nu stiu pe internet, dar in viata reala am observat tendinta lor la manipulare, la interpretare prin scoatere din context si distorsionare a celor spuse pentru a obtine un anumit inteles, zambetul mieros pe care ti-l adreseaza si vorba blanda si calda, tonul vocii extrem de placut in timp ce pe la spate te foarfeca in zeci de bucati mici, lipsa de raspuns la intrebari directe sau raspuns fentat (si nu ma refer aici la intrebari legate de religie pentru ca nu mi-as permite sa intru intr-un subiect unde sunt eu insami novice), tacere indaratnica sau pur si simplu absenta in momente in care ai cea mai mare nevoie de un umar, dispret fata de icoane in care nu vad decat niste poze sau, mai rau, idoli, ura aproape manifesta impotriva ideii de spovedanie la preot.
Nu inteleg de ce aceasta atitudine, nu inteleg de ce atata perfidie sub zambete calde si voce "hipnotica".
Prefer asprimea cu care ma cearta duhovnicul meu, dar care are urmari bune in viata mea de toate zilele, zambetului discret dispretuitor al sectantului care imi face rau cu buna stiinta pentru ca, dupa aceea, sa ridice din umeri spunand ca nu a fost vina lui, ba chiar se mira si nu intelege de ce s-a intamplat asa ceva.
Pur si simplu mie imi este frica de sectanti.