Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[tabitha]

În prealabil postat de AlinB

Ce te face sa fii asa sigura?
"Teologul" Brancusi? :)

Nu, teologii care au mai scris aici pe forum.

În prealabil postat de mirela.t

Nu, teologii care au mai scris aici pe forum.

Bine ar fi sa ne dai niste referinte despre trupul de care vorbim, daca ai cumva la-ndemana, ca eu mi-am epuizat gloantele...:)

P.S. Raman ferm pe pozitie: e trup duhovnicesc, e aceelasi mesaj continut si in imaginea plastica a Bisericii ca trup al Carei Cap este Hristos (avem si pe catapeteasma aceeasi reprezentare, iconografic - sfintii sunt corpul sau madularele, Preasfanta Nascatoare este comparabila cu gatul, iar Domnul este Capul). Totul fiind duhovnicesc, nimic altceva.
Trupul corp/soma merge de unde a venit: in tarina.

[tabitha]

Si ma rog, dupa tine, care ar fi particularitatea Tainei Cununiei??

Ca se pare ca tu pledezi ptr tot felul de trupuri schizoide. Dupa cele care apar in practica, dpdv duhovnicesc.

În prealabil postat de mirela.t

Si ma rog, dupa tine, care ar fi particularitatea Tainei Cununiei??

Ca se pare ca tu pledezi ptr tot felul de trupuri schizoide. Dupa cele care apar in practica, dpdv duhovnicesc.

???? Chiar nu inteleg... (ce e aia "trupuri schizoide"?...:))

Da-mi te rog un link, desigur daca iti amintesti de teologii de care ai pomenit.
E intr-adevar posibil sa imi scape ceva, cum de nu...

Si vad ca nu intervine nimeni dintre cei la care ma asteptam sa ne ajute in cestiunea asta...
Fratilor, cine da o mana de ajutor, spre lamurire?

[tabitha]

Nu ai raspuns care e particularitatea Tainei pe al carei subforum scriem noi acum.

In fine, iti propun un mod de rezolvare a tie break-ului: sa apelam la initiatorul topicului, care a dovedit ca are destule cunostinte teologice.

Eu mi-am cam terminat dizertatia pe aici. :) Bye!

Pentru că m-ai „invocat”, mă bag şi eu, însă mă simt cam încurcat, mai ales că nu stau prea bine în privinţa cunoştinţelor teologice, cum poate am reuşit să dau impresia. De altfel, eu am propus subiectul ca să aflu răspunsuri, ca să mă dumiresc eu însumi cât de cât.

Dar o să încerc să spun şi eu ceva, ca să nu tac.

Particularitatea tainei căsătoriei cred că este tocmai faptul că e Hristos prezent în ea. Că cei doi sunt uniţi în Hristos, că nu mai sunt doar ei doi, ci e şi Domnul, şi prin asta formează o mică biserică. Şi bine este ca ei să nu uite niciodată Cine îi uneşte.

Iar prezenţa aceasta a Lui şi conştiinţa acestei prezenţe pe care soţii o au le sfinţeşte legătura, iubirea, integral - trup, suflet şi duh, armonizându-le astfel încât să nu mai fie despărţite între ele şi să nu mai aibă nevoi, chemări, pofte antagonice, ci toate supunându-se, în dragoste şi smerenie, lui Dumnezeu.

Mai cred că este taină şi pentru că în ea este o deschidere către taina celuilalt, pe care n-o epuizezi niciodată dacă rămâi viu, dacă relaţia rămâne vie, dacă întotdeauna te preocupă durerile şi bucuriile lui, dacă toate le împărtăşeşti cu el, dacă trăieşti cu adevărat şi prin el. Dacă „a iubi înseamnă a trăi viaţa celuilalt” (cum spunea părintele Galeriu, dar parcă cita pe cineva), iar în celălalt este Hristos (şi tu ştii asta), atunci el îţi devine interior ţie şi tu lui, Hristos îţi devine interior ţie şi tu Lui.

Păcatele în căsnicie le simţi concret, atunci când îl răneşti pe celălalt şi sufletul i se strânge, i se închide, lăsându-te singur şi lipsit de har. (Aş îndrăzni să spun că fiecare persoană, după chipul lui Dumnezeu fiind, emană un „har”, o energie a prezenţei şi iubirii sale către ceilalţi)
Poţi înţelege (şi simţi) în felul ăsta, prin analogie, ce este iadul, dacă ai refuzat iubirea lui Dumnezeu, dar şi ce este Împărăţia, dacă te-ai străduit din răsputeri să te lepezi de toate răutăţile, egoismele, meschinăriile, patimile, ca să poţi iubi. Pentru că în celălalt, în iubirea şi atenţia lui pentru tine, e însuşi Hristos, şi atunci când nu poţi face o jertfă de sine ca să-l iubeşti, te desparţi de El, ieşi din dragostea Lui.

Cred că în căsnicie poţi vedea clar, dacă eşti sincer cu tine însuţi, cam cum stai cu păcatele şi patimile, cam cât te lasă ele să iubeşti, de câtă jertfă de sine eşti în stare.

Poate ce am scris aici nu răspunde întrebărilor voastre, pe care poate nu le-am înţeles prea bine. Dar chiar şi despre „Sărutul” lui Brâncuşi, că tot v-aţi referit la el, mie nu mi se pare că acolo este doar trup. Din contră, cred că dacă ar fi fost doar atât, aia n-ar fi fost o operă mare. Acolo e cuprinsă, într-o piatră (care sfidează trecerea timpului), perfecţiunea unei comuniuni totale.

[tabitha]

Sa spun si eu care cred ca e particularitatea Tainei Cununiei:
- aceea ca Dumnezeu binecuvanteaza unirea trupeasca a sotilor, barbat si femeie.
Restul, ca niste figuri de stil, se adauga la aceasta insusire de baza.

În prealabil postat de N.Priceputu

Păcatele în căsnicie le simţi concret, atunci când îl răneşti pe celălalt şi sufletul i se strânge, i se închide, lăsându-te singur şi lipsit de har. (Aş îndrăzni să spun că fiecare persoană, după chipul lui Dumnezeu fiind, emană un „har”, o energie a prezenţei şi iubirii sale către ceilalţi)

Folositor cuvânt, de luat aminte...Mulţumim

În prealabil postat de N.Priceputu

Poţi înţelege (şi simţi) în felul ăsta, prin analogie, ce este iadul, dacă ai refuzat iubirea lui Dumnezeu, dar şi ce este Împărăţia, dacă te-ai străduit din răsputeri să te lepezi de toate răutăţile, egoismele, meschinăriile, patimile, ca să poţi iubi. Pentru că în celălalt, în iubirea şi atenţia lui pentru tine, e însuşi Hristos, şi atunci când nu poţi face o jertfă de sine ca să-l iubeşti, te desparţi de El, ieşi din dragostea Lui.

Tot mesajul mi-a plăcut, dar astea două în mod special.