Pomelnicul de la Sfanta Liturghie

În prealabil postat de anna21

Noi despre ce vorbim aici?

Vorbim despre dreapta credinta. Despre Adevar. Despre Dragoste.
Despre unitatea deplina a lor, fara ca vreuna sa iasa in fata...

Spus-a Plesu (pe care mereu repet ca nu il plac, dar pe care il respect) un banc elvetian. E cu un om care cauta pentru copilul lui un nash de Botez. Si nu gaseste, ca omul era pretentios.
Pe cine vedea, il intreba:
1) esti crestin?
2) esti intotdeauna drept?

Si nimeni nu trecea testul, dintr-un motiv sau din celalalt...

Intr-o zi, dupa mari cautari si dezamagri, intalneste o femeie. Pe Preasfanta Nascatoare, preschimbata intr-o femeie umila... Si o intreaba: ai fost mereu dreapta?... Si dupa cateva clipe de gandire, Maicuta ii spune: drept sa-ti spun, nu, nu am fost intodeauna dreapta...

In alta zi, cand aproape isi pierduse nadejdea ca ii va boteza cineva pruncul, intalneste un barbat slab, umil, linistit... Era Hristos al nostru. Tu ai fost mereu drept?... Iar Mantuitorul ii spune: adevarat iti spun ca nu, nu am fost intotdeauna drept...

In fine, intr-o zi omul intalneste o doamna, o adevarata doamna, o boieroaica dupa cum arata si se purta. Si cand a intrebat-o ce si cum, spre marea bucurie a omului nostru, doamna aceea a raspuns afirmativ la ambele intrebari.
Si a acceptat sa ii boteze copilul, numai ca i-a cerut ca mai intai sa-i faca o vizita in palatul ei. Unde omul nostru a vazut multe, inclusiv lumanarea vietii lui si lumanarea vietii copilului... A lui mai mica, pe sfarsite, iar a copilului mai mare, si care ardea din plin.
Si a cerut Doamnei aceleia, care era desigur moartea, sa mai ia putin din lumanarea copilului si sa ii dea si lui... Putina mila, asta i-a cerut... Sa mai lase de la ea... Insa Doamna i-a spus: NU, ca eu sunt intotdeauna dreapta, dupa cum ti-am zis!

Daca bancul e prost, dispretuiti-i pe elvetieni (or fi toti protestanti?), cu tot cu bancile lor pline, precum si pe Andrei Plesu. Ca io doar am zis ca nu imi place Andrei Plesu...

BA DA! Povestea e sugestiva, cu un talc pe care nu l-am voit intamplator aici. Iar talcul nu e despre Dumnezeu si despre Preasfanta Nascatoare, cat mai ales despre fumurile noastre... Si despre asemanarile pe care le purtam in noi...